ICCJ. Decizia nr. 995/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 995/2011
Dosar nr. 6801/302/2009
Şedinţa publică de la 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, reclamanţii L.A. şi S.M., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să acorde despăgubiri în numerar prin emiterea titlurilor de plată pentru imobilul situat în Bucureşti, str. U., nr. 93, compus din construcţie demolată în suprafaţă de 1.782 m.p., obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la despăgubiri în numerar, obligarea în solidar a Ministerului Finanţelor Publice la plata despăgubirilor în cuantumul ce va fi stabilit prin expertiza evaluatoare.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin dispoziţia Primarul General al Municipiul Bucureşti nr. 9326 din 8 ianuarie 2008, sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul menţionat.
Dosarul de a fost înaintat către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, fiind înregistrat sub nr. 43899 CC nefiind soluţionat până în prezent.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 81/2007.
La dosar s-au depus dispoziţia nr. 9236 din 8 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului Bucureşti, notificarea, plan amplasament, alte înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 7468 din 8 noiembrie 2009, Judecătoria sector 5 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii.
A arătat că ulterior emiterii deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe baza acesteia şi a cererii de opţiune formulată de titularul deciziei, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlu de plată sau titlu de conversie conform art. 18 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege.
A mai susţinut că emiterea titlului de plată sau de conversie se face numai pe baza deciziei de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform actului normativ menţionat.
c) Sentinţa şi motivarea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1752 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată a capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor solicitate Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor; a admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii; a respins ca prematur introdusă acţiune formulată de reclamantele L.A. şi S.M., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia prematurităţii acţiunii este întemeiată, întrucât în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2), Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite titlu de plată sau conversie ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege, după emiterea deciziei de Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe baza cererii de opţiune formulată de titularul acesteia.
Plata se efectuează numai persoanelor titulare ale deciziilor reprezentând titlu de despăgubiri emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, or în speţă, reclamanţii nu sunt în posesia unei decizii emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurentele-reclamante L.A. şi S.M.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la citarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că excepţia prematurităţii acţiunii nu a fost pusă în discuţia părţilor.
S-a mai arătat că excepţia prematurităţii putea fi apreciată ca neîntemeiată, dar se impunea obligarea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea recursului, arătând că potrivit procedurii instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de plată se emit numai după ce s-au emis titlurile de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
c) Analiza motivelor de recurs
Obiectul acţiunii formulate de reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.
Instanţa de fond a reţinut corect că cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură
Cu privire la prematuritatea cererii privind emiterea titlurilor de plată
Potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
În consecinţă, titlurile de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Astfel fiind, cererea privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora a formulat opţiunea în condiţiile art. 18 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ţinând seama şi de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă de 500.000 RON.
Cum în speţă nu au fost emise titlurile de despăgubire şi nici nu s-a solicitat, prin acţiune, obligarea autorităţii competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reţinut de judecătorul fondului, că cererea este prematură.
Se constată că în recurs, reclamantele-recurente au modificat obiectul acţiunii, în sensul că solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.
La instanţa de fond nu s-a formulat o astfel de cerere, iar potrivit art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.
Cu privire la modul de soluţionare a excepţiei prematurităţii
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia prematurităţii acţiunii.
Modul în care reclamantele au înţeles să se apere cu privire la această excepţie, respectiv să nu pună concluzii asupra acesteia, nu poate fi imputat judecătorului.
Excepţia nu a fost invocată de judecător din oficiu, pentru ca astfel să aibă obligaţia legală de a o pune în dezbaterea părţilor.
În aceste condiţii criticile formulate în recurs sun nefondate.
În ceea ce priveşte nesocotirea dispoziţiilor referitoare la citare
Înalta Curte arată că instanţa de fond a dispus citarea tuturor părţilor chemate în judecată, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut calitatea de parte în litigiu, astfel că nu putea fi citată.
Mai mult, eventuala neregularitate a unui act de procedură poate fi invocată numai de către partea căreia i s-a pricinuit o vătămare, aşa cum rezultă din prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Ori, reclamantele-recurente nu pot invoca o vătămare a drepturilor procesuale, pentru că nu au chemat în judecată în calitate de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.A. şi S.M. împotriva sentinţei civile nr. 1752 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 869/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 999/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
