ICCJ. Decizia nr. 869/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 869/2011
Dosar nr. 11932/2/2009
Şedinţa publică de la 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat constatarea nulităţii absolute a notei de constatare din 04 noiembrie 2008, act emis de autoritatea pârâtă, obligarea acesteia din urmă la plata daunelor morale în valoare de 100.000 RON, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrată acţiunea în constatarea calităţii sale de lucrător al Securităţii, aşa cum este definită această calitate de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, acţiune ce a format obiectul Dosarului nr. 45056/3/2008 care a fost soluţionată la data de 28 aprilie 2009, în sensul admiterii acesteia. Menţionează că a promovat recurs împotriva sentinţei pronunţată în Dosarul nr. 45056/3/2008, iar din analizarea actelor aflate în acel dosar a constatat că acţiunea a fost fundamentată pe nota de constatare din 04 noiembrie 2008 pe care a înţeles să o contestate în prezenta cauză.
Mai susţine că această notă încalcă dispoziţiile legale în baza cărora se întemeiază şi a arătat că art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 impune comunicarea acestei note persoanelor verificate, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Mai arată că nelegalitatea acestei note de constatare poate fi dedusă din modalitatea în care s-au desfăşurat aceste verificări pentru un interval de peste 900 de zile (aprilie 2006-noiembrie 2008), iar pârâtul a avut dublă calitate de organ de anchetă şi organ de decizie finală şi a propus două documente cu efecte juridice asupra sa: nota de constatare din 02 februarie 2007 (document inexistent la dosar) şi nota de constatare din 04 noiembrie 2008 contestată prin prezenta acţiune.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul a întocmit un act faţă de o persoană care nu avea calitatea cerută de lege, în nota contestată s-a menţionat că au fost efectuate cercetările faţă de reclamant în temeiul calităţii sale de „conducător de structură judeţeană”, iar în perioada februarie 2007-noiembrie 2008 această calitate nu mai era de actualitate.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale a susţinut că prejudicierea imaginii publice, pentru imixtiunea arbitrară în viaţa sa privată şi profesională reprezintă abuz de drept săvârşit de instituţia pârâtă.
Pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin întâmpinarea formulată, a solicitat conexarea prezentei cauze la Dosarul nr. 45056/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă. În şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 21 aprilie 2010, instanţa a respins excepţia conexităţii invocată de pârât.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1845 pronunţată în data de 21 aprilie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Arată instanţa că, potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede că „nota de constatare se înaintează Colegiului” care este în măsură potrivit atribuţiilor conferite de lege „să ia în discuţie nota”. După dezbateri, aprobă nota şi dispune introducerea unei acţiuni în constatare sau poate infirma nota şi dispune eliberarea unei adeverinţe.
Se constată că nota contestată este o operaţiune administrativă, un act preparator prevăzut de lege, care însoţit de documentaţia avută în vedere la întocmirea notei permite Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să aprobe introducerea acţiunii în justiţie pentru constatarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii a persoanei verificate, sau dimpotrivă pentru a dispune eliberarea unei adeverinţe prin infirmarea notei.
Aşadar, susţinerile reclamantului cu privire la aspectele de nelegalitate ale notei de constatare contestate pot fi invocate în faţa instanţei de contencios administrativ sub forma unor apărări pe fondul acţiunii în constatare promovată de C.N.S.A.S.
A mai constatat instanţa că nota de constatare neînsoţită de documente justificative nu probează şi nu conduce la soluţia de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii pentru persoanele chemate în judecată prin acţiunea C.N.S.A.S.
În privinţa daunelor morale în valoare de 100.000 RON, instanţa a constat că au fost deduse judecăţii ca un capăt accesoriu al capătului principal de cerere sens în care va primi soluţia dată capătului principal din prezenta cerere de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ. casarea hotărârii instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat în esenţă următoarele:
- În mod greşit instanţa de fond a reţinut că „nota constatatoare este o operaţiune administrativă, un act preparator prevăzut de lege care însoţit de documentaţia avută în vedere la întocmirea notei permite Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să aprobe introducerea acţiunii în justiţie pentru constatarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii”.
Arată recurentul că prin formularea cererii de constatare a nulităţii absolute a notei de constatare a avut în vedere sancţionarea de către instanţa de judecată a actului, să se constatate nevalabilitatea acestuia şi prin urmare încetarea producerii efectelor pentru care a fost făcut, existând un raport de dependenţă între legalitatea acestuia şi acţiunea în constatare promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
- În mod greşit instanţa de fond a interpretat art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 reţinând că reclamantul a contestat o operaţiune administrativă, un act intern preparator al autorităţii pârâte.
Se arată că „nota de constatare” este un act unilateral rezultat al activităţilor specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care probează existenţa calităţii de lucrător al Securităţii ce trebuia avizat de Direcţia Juridică ceea ce nu a constatat recurentul în Dosarul nr. 45056/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, când a luat cunoştinţă de toate documentele înaintate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
- Consideră recurentul că nota de constatare a fost emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca instituţie publică, s-a întocmit pe o motivare nelegală prin raportare la art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 24/2008, prin aprobarea acesteia de către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la 18 noiembrie 2008 şi obligativitatea legală de comunicare a acesteia, constituie argumente pentru calificarea ca act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte analizând cererea de recurs, normele legale incidente şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. , constată că nu este fondată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 – „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achiziţiile publice”.
Din prevederile arătate mai sus rezultă că nota de constatare trebuie să aibă ca efect naşterea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice – ori în situaţia dată nu se realizează acest lucru.
Reclamantul-recurent nu arată ce raporturi juridice creează această „notă de constatare” de sine stătător, ci arată că a luat cunoştinţă de aceasta în dosarul privind acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond şi, de asemenea, cum a precizat şi recurentul pe baza întregii documentaţii Direcţia Investigaţii întocmeşte o notă de constatare care este avizată în fapt şi în fapt şi în drept de către Direcţia Juridică şi aceasta se înaintează Colegiului care luând-o în discuţie, fie o aprobă şi dispune şi introducerea unei acţiuni în constatare , fie o infirmă şi atunci eliberează o adeverinţă (art. 6, 7, 8, 10, 35 din O.U.G. nr. 24/2008).
Din modul de prezentare a procedurii de lucru privind verificarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se desprinde concluzia că avizul Direcţiei Juridice şi nota de constatare întemeiate pe materialele care au stat la baza întocmirii lor, înaintate Secretariatului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru a le lua în discuţie, reprezintă doar o opinie, un punct de vedere fără a schimba sau modifica ceva în ordinea juridică existentă.
Toate argumentele recurentului privind nevalabilitatea notei de constatare urmează a fi invocate şi analizate în acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii - introdusă de C.N.S.A.S. - lucru pe care recurentul arată că l-a făcut deja.
În această idee - faptul că motivele recurentului au fost luate în discuţie în cadrul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, pe cale indirectă, conduce la concluzia că nota de constatare (şi materialele informative) reprezintă un act, o operaţiune care a stat la baza emiterii actului juridic suspus judecăţii (în speţă la baza formulării acţiunii în constatare) în accepţiunea art. 18 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, chiar din prevederile O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că nota de constatare este un document intern, intermediar, întocmit de direcţia de specialitate în urma activităţilor specifice de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o persoană care poate fi verificată în temeiul legii. [art. 6 alin. (1), art. 7, art. 9, art. 24 lit. d)].
Înalta Curte reţine că „nota de constatare” nu reprezintă un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis în regim de putere publică în scopul executării legii şi pentru a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice – în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea se referă la o situaţie juridică ce nu este prevăzută de lege sau este interzisă de lege. Cum în O.U.G. nr. 24/2008 se menţionează nota de constatare ca o condiţie pentru a introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător (în speţă art. 11) rezultă că aceasta nu poate fi atacată cu acţiunea directă, fiind doar un act premergător o operaţiune administrativă.
Spre deosebire de nota de constatare, adeverinţele emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii conform art. 8 alin. (1) lit. b) pot fi contestate în faţa instanţei de contencios.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva sentinţei nr. 1845 din data de 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 995/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
