ICCJ. Decizia nr. 1108/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1108/2012
Dosar nr. 720/32/2010
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.C.I., ofiţer specialist II în cadrul I.P.J. Neamţ - Serviciul de Investigaţii Criminale, a contestat măsura aplicării sancţiunii "mustrare scrisă” de către ofiţeri din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Control Intern.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în perioada 10 - 25 mai 2010, la sediul I.P.J. Neamţ a fost efectuat un control tematic de către ofiţeri din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Control Intern. În urma acestui control împotriva reclamantului a fost dispusă declanşarea cercetării prealabile, iar la finalizarea acesteia a fost sancţionat cu "mustrare scrisă" pentru săvârşirea următoarelor abateri:
- "Raportul informativ din data de 23 decembrie 2009 nu a fost prezentat şefului de serviciu în vederea rezoluţionării şi stabilirea măsurilor de verificare, conf. art. 44 alin. (1) din Normele Metodologice, anexa la Ordinul ministrului nr. 01410/2006";
- "Raportul informativ din data de 16 februarie 2009 nu a fost evidenţiat în registrul de informaţii, în conformitate cu art. 49 şi 50 din Normele Metodologice, anexa la Ordinul ministrului nr. 01410/2006";
- "În perioada 02 aprilie - 02 august 2010 ofiţerul nu a desfăşurat activităţi specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009";
- "Raportul informativ din data de 30 noiembrie 2009 primit de la Poliţia oraşului Roznov, în care erau sesizate posibile fapte de corupţie nu au fost înaintate organelor competente, aşa cum prevede art. 1 şi 2 din Ordinul ministrului nr. S/1011/2005, privind punerea la dispoziţia D.G.A. de către structurile M.A.I. a datelor şi informaţiilor referitoare la fapte de corupţie săvârşite de personalul M.A.I., completat prin Ordinul ministrului nr. S/1246/2006".
A apreciat contestatorul că aplicarea sancţiunii este neîntemeiată având în vedere următoarele:
- La data de 23 decembrie 2009, a obţinut o informaţie cu privire la un suspect aflat în atenţie, conform căreia acesta şi-a manifestat intenţia de a-şi schimba domiciliul pe raza altei localităţi. Informaţia a fost consemnată pe suport electric şi introdusă în programul de analiză a informaţiilor, însă nu a fost prezentată şefului nemijlocit pentru dispunerea măsurilor de verificare, acest lucru datorându-se complexităţii activităţilor desfăşurate şi a timpului scurt în care au fost executate. A arătat contestatorul că această omisiune a avut un caracter singular, putându-se observa că nu a dat dovadă de rea-voinţă. De asemenea, consideră omisiunea de o importanţă redusă, care nu a produs efecte şi sancţiunea aplicată nu este în concordanţă cu gravitatea omisiunii;
- La data de 16 februarie 2010 a obţinut o informaţie cu privire la două persoane suspecte aflate în atenţie. În aceeaşi zi a prezentat raportul informativ şefului nemijlocit care a dispus introducerea acestuia în programul de analiză a informaţiilor. Raportul informativ a fost introdus în sistemul informatic central de colectare a informaţiilor, iar ulterior, datorită unor probleme operative urgente apărute, informaţia nu a fost consemnată şi în registrul de evidenţă a informaţiilor. Consideră că aceasta este o abatere minoră, care nu a avut nici o consecinţă, informaţia fiind prezentată şefului nemijlocit şi există atât pe suport letric cât şi în programul de analiză a informaţiilor.
Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433 a fost deschis la data de 19 ianuarie 2009 având în supraveghere un număr de 4 suspecţi. La momentul controlului (10 - 25 mai 2010) s-a constatat că ultima informaţie cu privire la suspecţi a fost obţinută la data de 02 aprilie 2010 (aşadar în luna ce a precedat controlul). După această dată, suspecţii au părăsit teritoriul României, nemaifiind posibilă supravegherea acestora conform art. 36 din "Normele Metodologice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor informative de către Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română şi Autoritatea pentru Străini, anexa la Ordinul ministrului nr. 01410/2006".
A luat în considerare faptul că deplasarea acestora poate fi pentru o scurtă perioadă de timp, fapt pentru care dosarul de urmărire informativă nu a fost închis până la data de 02 august 2010. La aceasta dată, datorită faptului că persoanele supravegheate nu reveniseră pe teritoriul României a închis dosarul de urmărire informativă cu soluţia "neconfirmare", în conformitate cu art. 66 alin. (1) din Normele Metodologice menţionate.
La data de 02 decembrie 2009 Politia oraşului Roznov a înaintat către Serviciul de Investigaţii Criminale un raport informativ privind activităţi ale unei grupări infracţionale al cărui lider ar beneficia de o presupusă protecţie din partea inspectorului şef al I.P.J. Neamţ. La data de 03 decembrie 2009 şeful S.I.C. a repartizat informaţia colegului său de birou dispunând exploatarea datelor din raportul informativ cu privire la gruparea infracţională, iar în cazul obţinerii de noi informaţii să îi fie aduse la cunoştinţă. A menţionat contestatorul că investigaţiile au fost efectuate şi de către colegul său de birou, însă în urma acestora nu au rezultat elemente de noutate şi nici nu au fost obţinute date cu privire la presupusa protecţie de care ar beneficia liderul grupării, iar la data de 09 decembrie 2009 a întocmit un raport cu rezultatul investigaţiilor. Rezoluţia şefului nemijlocit pe acest raport a fost: "Continuaţi supravegherea calificată a grupărilor, urmăriţi în continuare şi alte aspecte. Materialul şi rezultatul verificărilor să fie anexat la Dosarul de Urmărire Informativă ", ceea ce a şi executat.
A mai arătat că organele ce au efectuat cercetarea prealabilă au respins în mod eronat apărările de la pct. 2, 3 şi 4, deşi acestea sunt pertinente şi bazate pe aceleaşi acte normative în baza cărora a fost aplicată sancţiunea. De asemenea nu s-a ţinut cont de buna purtare, de faptul că nu a fost sancţionat niciodată şi de faptul că în 7 ani de carieră a fost recompensat de nenumărate ori cu prime, solde de merit şi mulţumiri scrise pentru activitatea desfăşurată, reprezentând de asemenea Poliţia Română într-un număr de 3 misiuni internaţionale, în urma cărora am fost recompensat de I.G.P.R.
Reclamantul a formulat precizări şi completări la acţiune, solicitând, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, precizată şi completată; anularea Dispoziţiei I.G.P.R. din 19 octombrie 2010, prin care acesta a fost sancţionat disciplinar cu "mustrare scrisă", pentru săvârşirea abaterii disciplinare de "neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu".
Prin Sentinţa nr. 157 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins contestaţia formulată de contestatorul P.C.I., în contradictoriu cu intimaţii I.G.P.R. - Direcţia Control Intern, şi I.G.P.R., privind anularea Dispoziţiei I.G.P.R. din 19 octombrie 2010, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul a fost sancţionat cu "mustrare scrisa" pentru săvârşirea a 4 fapte, apreciate de organul de control ca fiind abateri disciplinare.
Referitor la primele două fapte reţinute în sarcina reclamantului, s-a constatat că:
- Instanţa nu poate primi apărarea acestuia, deoarece dacă prima abatere este singulară nu putea să mai existe a doua, teoria fiind valabilă şi pentru cea de a doua abatere.
- Neprezentarea unei informaţii şefului nemijlocit pentru dispunerea măsurilor de verificare, indiferent de complexitatea activităţilor desfăşurate şi a timpului scurt în care au fost executate chiar dacă nu a produs efecte, nu poate fi considerată de importanţă redusă.
- De asemenea, nici omisiunea consemnării informaţiei ce face obiectul celei de a doua abateri în Registrul de evidenţă a informaţiilor, nu poate fi scuzată cu motivaţia contestatorului că aceasta s-a datorat unor probleme operative urgente şi, aflându-se la prima abatere, poate fi considerată o abatere minoră care nu a avut consecinţe.
- Chiar dacă cele două abateri luate separat ar da impresia unei abateri minore, singulare, trebuie luat în consideraţie faptul că cele două abateri au făcut obiectul aceleiaşi perioade controlate.
În ceea ce priveşte fapta reţinută la pct. 3, s-a constatat că ofiţerul a precizat că nu a desfăşurat activităţi specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009, până la data de 02 august 2010, când acesta a fost închis prin „neconfirmare", întrucât în această lucrare a fost documentată activitatea infracţională a unei grupări ce părăsise teritoriul României.
- Motivaţia contestatorului că nu există o obligativitate prevăzută de un anumit termen şi că organele de control au menţionat că avea posibilitatea închiderii motivate a Dosarului de Urmărire Informativă şi nu obligaţia, nu îl poate exonera de ducerea la îndeplinire a acestei sarcini, deoarece sintagma „avea posibilitatea”, se referă la posibilitatea pe care ofiţerul o avea pentru a rezolva dosarul respectiv, în sensul închiderii motivate a acestuia.
Cu privire la fapta reţinută la pct. 4, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută motivaţia contestatorului că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, sesizarea organelor abilitate revenind iniţiatorului raportului informativ sau şefului său nemijlocit.
Instanţa a solicitat relaţii de la I.G.P.R. cu privire la persoana care avea obligaţia să sesizeze organele abilitate în situaţia în care rapoartele au fost rezoluţionate de şeful S.I.C., care a dispus verificări cu privire la persoanele menţionate în rapoarte.
S-a comunicat instanţei că sesizarea organelor abilitate revine iniţiatorului raportului informativ sau şefului său nemijlocit, respectiv reclamantul, care avea obligaţia de a-l înainta organelor competente, fiindu-i repartizat spre valorificare.
Chiar şi în situaţia în care acest raport nu ar fi fost repartizat spre valorificare contestatorului, având în vedere precizările făcute de către contestator în motivarea contestaţiei, respectiv că investigaţiile au fost efectuate împreună cu colegul său de birou, iar la data de 09 decembrie 2009 a întocmit un raport cu rezultatul investigaţiilor, se reţine cu certitudine că a lucrat şi reclamantul la investigaţiile privind raportul respectiv.
A mai constatat prima instanţă că potrivit fişei postului, se reţine ca şi sarcină de serviciu” colaborarea cu ceilalţi poliţişti din cadrul S.I.C. …, iar în limita competenţelor ce îi revin şi în conformitate cu prevederile legale, execută activităţi individual sau în echipă”.
La pct. 4 de la cap. D) Descrierea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor posturilor se menţionează la Sarcini şi îndatoriri: ”Desfăşoară activităţi specifice pentru culegerea de informaţii, valorificarea calificată, legală, temeinică şi operativă a acestora, stabilind sau propunând metode şi mijloacele de supraveghere şi documentare (M.S. sau Dosarul de Urmărire Informativă)”.
S-a reţinut că raportat la rezoluţia menţionată mai sus, care reprezintă o obligaţie de serviciu, invocarea de către contestator a prevederilor art. 46 alin. (2) din "Normele Metodologice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor informative de către Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română şi Autoritatea pentru Străini, anexa la Ordinul ministrului nr. 01410/2006", nu poate fi primită ca o dispoziţie exoneratoare de răspundere.
De asemenea, s-a mai reţinut că sancţiunea aplicată priveşte toate cele 4 abateri şi, prin urmare, chiar şi în ipoteza în care contestatorul nu s-ar face vinovat de una din cele 4 abateri, se impune ca acesta să răspundă disciplinar pentru celelalte, pentru care se face vinovat.
Faptul că au fost sancţionate trei persoane pentru o abatere nu înseamnă că au fost sancţionate pentru aceeaşi faptă, ci fiecare în raport de atribuţiile ce îi reveneau.
A reţinut în final prima instanţă că la aplicarea sancţiunii s-a ţinut cont de buna purtare a contestatorului de faptul că nu a fost sancţionat niciodată, că în 7 ani de carieră a fost recompensat, deoarece în caz contrar pentru abaterile constatate i s-ar fi aplicat o sancţiune mai drastică şi nu cea mai uşoară, prevăzută de lege.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul P.C.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 299 şi urm. din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că în mod eronat instanţa de fond i-a respins acţiunea întrucât primele două abateri reţinute în sarcina sa sunt minore, nu au adus niciun prejudiciu, fiind omisiuni neintenţionate, astfel că sancţionarea sa urmare acestora s-a dispus cu ignorarea activităţii sale de ofiţer de poliţie şi a comportamentului exemplar de care a dat dovadă.
Se arată că în ceea ce priveşte fapta referitoare la Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009, aceasta nu poate reprezenta o abatere în exercitarea atribuţiilor de serviciu iar cea de-a patra faptă nu-i poate fi imputată, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile Ordinului ministrului nr. S/1011/2005 completat prin Ordinul nr. S/1246/2005, nu i-au fost aduse la cunoştinţă, nefiind publicate.
De asemenea, recurentul-reclamant susţine că poziţia sa procesuală cu privire la primele două fapte interpretată ca una de recunoaştere ce a atras şi sancţionarea sa cu cea mai uşoară sancţiune nu justifică menţinerea implicită a celorlalte fapte imputate.
Intimatul-pârât I.G.P.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată, combătând criticile recurentului.
În esenţă, susţine că în mod corect instanţa de fond a reţinut legalitatea Dispoziţiei din 19 octombrie 2010 emisă de I.G.P.R., prin care recurentul a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă”, faptele fiind pe deplin dovedite potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din expunerea rezumativă prezentată anterior, rezultă că prin Dispoziţia din 19 octombrie 2010 recurentul-reclamant a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă”, reţinându-se în sarcina sa 4 abateri disciplinare dintre care primele două menţionate în actul de sancţionare au fost recunoscute de acesta.
Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora abaterile disciplinare recunoscute sunt minore, iar la aplicarea sancţiunii trebuia luată în considerare activitatea şi comportamentul său anterior, nu prezintă relevanţă sub aspectul nelegalităţii măsurii sancţionatorii dispuse, întrucât, este evident că orice abatere disciplinară nu poate rămâne fără urmări în plan sancţionator.
Mai mult, organul competent, la aplicarea sancţiunii disciplinare, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, aplicându-i acestuia cea mai uşoară sancţiune disciplinară, astfel că sunt nefondate criticile sub aceste aspecte.
Criticile care vizează reţinerea greşită ca abatere disciplinară a celei de-a treia faptă ce a constat în perioada 2 aprilie - 2 august 2010, ofiţerul nu a desfăşurat activităţi specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009 sunt, de asemenea, nefondate.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că fapta reprezintă o abatere în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant a recunoscut că a procedat la închiderea dosarului la data de 1 august 2010, după 4 luni de la data ultimei informaţii care a fost 2 aprilie 2010.
Activitatea recurentului-reclamant ca angajat cu statut special al unei autorităţi publice, trebuie să se supună principiului operativităţii şi eficienţei care guvernează activitatea autorităţii angajatoare, astfel că închiderea motivată a dosarului de informare operativă după 4 luni de la data ultimei informaţii nu respectă principiile menţionate, chiar dacă Ordinul ministrului nr. 01410/2006 nu prevede un termen în care trebuia închis dosarul informativ în cauză, în condiţiile în care, în perioada 2 aprilie - 2 august 2010 ofiţerul nu a desfăşurat activităţi specifice în Dosarul de Urmărire Informativă nr. 02433/2009.
Prin urmare, recurentul-reclamant a manifestat neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Criticile care vizează fapta reţinută la pct. 4 din decizia de sancţionare sunt de asemenea nefondate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că abaterea disciplinară reţinută în exercitarea atribuţiilor de serviciu îi este imputabilă cu atât mai mult cu cât nu a fost contestată situaţia reţinută în decizia de sancţionare, potrivit căreia raportul informativ din 30 noiembrie 2009 primit de la Poliţia oraşului Roznov, în care erau sesizate posibile fapte de corupţie, nu a fost înaintat organelor competente, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordinul ministrului nr. S/1011/2005, privind punerea la dispoziţia D.G.A. de către structurile M.A.I. a datelor şi informaţiilor referitoare la fapte de corupţie săvârşite de personalul M.A.I., completat prin Ordinul ministrului nr. S/1246/2006.
Atribuţiile prevăzute în fişa postului, rezoluţia şefului nemijlocit pe raportul întocmit de contestator care reprezintă o obligaţie de serviciu, conduc la concluzia că acestuia îi revenea obligaţia aducerii la cunoştinţa D.G.A. a presupuselor acte de corupţie săvârşite de personalul M.A.I. conform dispoziţiilor legale.
Susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordinului ministrului nr. S/1011/2005 completat prin Ordinul nr. S/1246/2005, nu i-au fost aduse la cunoştinţă, nefiind publicate, nu reprezintă o justificare pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cât timp recurentului-reclamant îi incumba obligaţia de a cunoaşte prevederile normative, inclusiv cu caracter intern, cu incidenţă în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată potrivit fişei postului.
Mai mult, în conformitate cu prevederile fişei postului, la cap. D), pct. B 3, recurentului îi era stabilită ca îndatorire desfăşurarea activităţii de pregătire profesională de specialitate în cadrul căreia trebuia să îşi însuşească conţinutul ordinelor specifice liniei de muncă în categoria cărora sunt incluse şi cele menţionate anterior.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază criticile ca fiind nefondate, fiind legală şi temeinică sentinţa recurată prin care s-a confirmat legalitatea sancţiunii disciplinare aplicată recurentului-reclamant prin Dispoziţia I.G.P.R. din 19 octombrie 2010.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.C.I., împotriva Sentinţei nr. 157 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5444/2012. Contencios → |
|---|
