ICCJ. Decizia nr. 1115/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1115/2012
Dosar nr. 5939/2/2011
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamantului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.M. a chemat în judecată pârâţii A.V.A.S. şi Preşedintele A.V.A.S., solicitând să se constate că obligaţia executării Deciziei nr. 2098 din 4 iunie 2009, rămasă definitivă, nu a fost respectată de autoritatea publică pârâtă, să aplice persoanei responsabile din cadrul autorităţii pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, obligarea pârâtului la plata sumei de 50 de lei cu titlu de daune morale şi la plata dobânzii legale calculate conform dispoziţiilor O.G. nr. 9/2000 şi la plata de penalităţi de întârziere, începând cu data de 17 februarie 2011 până la data expedierii scrisorii.
În continuare, reclamantul a arătat că prin decizia sus invocată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost modificată o sentinţă penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A mai arătat că a fost admisă pretenţia sa de a fi despăgubit de către C.N.V.M. pentru unităţile de fond deţinute la F.N.I.
S-a adresat pârâtei cu o petiţie prin care a cerut sa fie despăgubit pentru 3092 de unităţi de fond însă pârâta nu i-a răspuns în termenul legal.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art. 24.
2. Apărările pârâtei
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare, de necompetenţă materială şi teritorială, excepţia de conexitate, solicitând conexarea cu Dosarul nr. 3909/2/2011 al aceleiaşi instanţe, excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2011, curtea de apel a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea Dosarului nr. 8054/2/2011 la Dosarul nr. 5939/2/2011, constatând îndeplinite dispoziţiile art. 164 C. proc. civ.
Totodată a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu Dosarul nr. 3909/2/2011, constatând că acest din urmă dosar a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4419 din 24 iunie 2011.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6987 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de netimbrare, necompetenţă materială şi teritorială.
A admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea şi cererea conexă formulată de reclamantul R.M., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru;
- Excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale este neîntemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 10 şi 24 din Legea nr. 554/2005;
Excepţia de inadmisibilitate este întemeiată pentru următoarele argumente:
- Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”
- De asemenea la art. 25 alin. (1) din legea contenciosului se prevede ca „s ancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului”, iar la alin. (4) ca „prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.”
Faţă de aceste prevederi legale, prima instanţă a concluzionat că numai pentru o sentinţa care a fost pronunţată de instanţa de contencios în baza Legii nr. 554/2004 pot fi aplicabile dispoziţiile art. 24 din aceasta lege.
Or, a constatat curtea ce apel că, din actele depuse de reclamant şi pârâtă reiese că reclamantul invocă o hotărâre pronunţată de o instanţă penală şi nicidecum una pronunţată de o instanţă de contencios administrativ.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit s-a respins ca inadmisibilă cererea sa care viza obligarea intimaţilor - pârâţi A.V.A.S. şi Preşedintele A.V.A.S. de a pune în executare decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009 şi de a se aplica conducătorului autorităţii publice amendă conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa nu a pus în discuţie motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea că acţiunea este inadmisibilă, hotărârea pronunţată fiind nulă în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
S-a arătat că prima instanţă a folosit greşit excepţia inadmisibilităţii în dauna intereselor sale legitime, sancţionându-l într-o modalitate incompatibilă faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Constituţia României şi de prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În drept recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recurentul - reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu o cerere care viza obligarea intimaţilor - pârâţi de a pune în executare decizia penală irevocabilă nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, (prin care intimata din prezenta cauză, în calitate de parte civilmente responsabilă a fost obligată în solidar cu două persoane fizice şi alături de alte persoane fizice şi juridice - în calitate de comitenţi - SC G. SA, SC S.I. SA - la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I. constituiţi părţi civile în dosarul penal) precum şi obligarea conducătorului intimatei la plata unei amenzi în cuantumul prevăzut de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 554/2004, pe calea contenciosului administrativ poate fi atacat în instanţă actul administrativ emis în regim de putere publică, care vatămă drepturile şi interesele legitime ale unei persoane sau refuzul considerat nejustificat al unei autorităţi de a rezolva o cerere legitimă.
Pe cale de consecinţă, nu poate fi obligată o instituţie să pună în executare o hotărâre penală, utilizându-se calea specială a contenciosului administrativ.
Nici amenda ce poate fi aplicată conducătorului unei autorităţi administrative, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, nu priveşte decât hotărârile pronunţate în temeiul legii contenciosului administrativ, aşa cum reiese expres din dispoziţiile art. 22 şi art. 25 alin. (1) - (4) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care recurentul a solicitat obligarea intimaţilor la executarea unei hotărâri penale irevocabile şi la aplicarea unei amenzi în temeiul Legii nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea acestuia ca inadmisibilă, niciunul dintre capetele de cerere cu care instanţa a fost învestită neputând fi soluţionat pe calea contenciosului administrativ.
Sunt greşite susţinerile recurentului că la soluţionarea cauzei s-ar fi încălcat principiul contradictorialităţii şi a dreptului său la apărare, deoarece din încheierile de şedinţă rezultă că recurentului - reclamant i s-au comunicat înscrisurile depuse în apărare de către pârâţi, inclusiv întâmpinarea prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii, în temeiul art. 115 alin. (2) şi 116 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti recurentul - reclamant nu a fost prezent la judecată, pentru a pune concluzii asupra excepţiei inadmisibilităţii şi nici nu a formulat note scrise, neputându-şi invoca propria culpă în valorificarea unui drept.
Recurentul - reclamant este îndreptăţit să urmeze căile legale pentru executarea hotărârii penale al cărei beneficiar este, însă instanţele de judecată au obligaţia de a soluţiona litigiile potrivit competenţei şi legilor în vigoare, chiar dacă soluţiile pronunţate nu corespund aşteptărilor sau intereselor unei persoane, care a urmat o cale de judecată nepotrivită, justiţia înfăptuindu-se în numele legii şi fiind unică, imparţială şi egală pentru toţi, conform art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Astfel fiind, constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M., împotriva sentinţei civile nr. 6987 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 809/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2676/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
