ICCJ. Decizia nr. 809/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 809/2012
Dosar nr. 12.1/32/2008
Şedinţa publică de la 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 12/32/2008, reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informaţii, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să numească şi să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului conform art. 25 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Disciplină.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, s-a propus trecerea sa în rezervă, hotărâre ce era supusă căilor de atac potrivit regulamentelor militare, dar deşi a formulat apel acesta nu a fost soluţionat până în prezent deoarece pârâtul nu a constituit un Consiliu de Judecată a Apelului.
Prin Sentinţa nr. 67 din 10 iunie 2008, instanţa a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva Sentinţei nr. 67/2008, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia.
În rejudecare, pârâtul a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepţie, abuzul de drept procedural din partea reclamantului, autoritatea de lucru judecat şi tardivitatea acţiunii, iar pe fond, respingerea acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe în rejudecare
Prin Sentinţa nr. 25 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia abuzului de drept procedural şi excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondate;
- a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de rejudecare a reţinut că reclamantul a arătat că a contestat Hotărârea din data de 9 iunie 2003, la 10 iunie 2003.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, prima instanţă a reţinut că este întemeiată, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind promovată la mai mult de 4 ani după sesizarea pârâtului.
Deşi a reţinut tardivitatea acţiunii, prima instanţă a analizat şi excepţia abuzului de drept care se referă şi la exercitarea abuzivă a dreptului privind accesul liber la justiţie, începând cu cererea de chemare în judecată.
În acest sens, a reţinut că art. 723 alin. (1) C. proc. civ., prevede exercitare cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege.
Deşi reclamantul are un drept recunoscut, acela de a formula căi de atac împotriva unui act administrativ pe care el îl consideră nelegal, în cauza de faţă, pârâtul nu a făcut o dovadă a relei-credinţe a reclamantului şi nici că a suferit un prejudiciu prin chemarea sa în instanţă, aşa cum prevede art. 723 (2) C. proc. civ., motiv pentru care, prima instanţă a apreciat că excepţia este nefondată.
De asemenea, a fost respinsă şi excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de tardivitatea acţiunii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.N., în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal, modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, iar în subsidiar, a apreciat că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Regulamentul Consiliilor de Judecată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a trecut în revistă istoricul situaţiei de fapt, în urma căruia s-a văzut nevoit a solicita instanţei de contencios administrativ obligarea intimatului-pârât la numirea şi constituirea unui Consiliu de Judecată a Apelului în condiţiile în art. 23 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de judecată în vederea soluţionării contestaţiei împotriva propunerii de trecere în rezervă înregistrată la Serviciul Român de Informaţii sub nr. 1553218 din 10 iunie 2003.
Sub aspectul incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit obiectul cererii sale, care viza o obligaţie de a face, schimbând astfel înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al cererii.
Sub aspectul incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul consideră că hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii şi este lipsită de temei, deoarece instanţa s-a raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, fără a înţelege faptul că, trebuia soluţionată contestaţia conform Regulamentului Consiliilor de Judecată.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informaţii a precizat că, în principal, se impune respingerea cererii de recurs ca fiind abuziv exercitată în condiţiile în care A.N. a iniţiat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii peste 30 de dosare, a exercitat toate căile de atac ordinare şi extraordinare întemeiate pe diferite motive în încercarea sa de anulare a ordinului de trecere în rezervă, iar acest comportament este sancţionat de art. 723 C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil; pe fondul recursului s-a arătat că acesta este nefondat, nefiind incident cazul de nulitate a sentinţei invocat de recurent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurent (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.) şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Sesizată la data de 3 ianuarie 2008, cu acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii să numească şi să constituie un Consiliu de Judecată a Apelului, conform art. 25 alin. (5) din Regulamentul Consiliului de Disciplină, în vederea soluţionării contestaţiei formulate de împotriva Hotărârii Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, instanţa de rejudecare a Curţii de Apel Bacău s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii acţiunii, pe care a admis-o, respingând acţiunea ca tardiv introdusă.
Raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dezlegarea dată excepţiei tardivităţii acţiunii este corectă şi legală şi va fi menţinută de instanţa de control judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, care se socoteşte, după caz, de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv, data expirării termenului legal de soluţionare a cererii (lit. c).
Pentru motive întemeiate, textul menţionat prevede la alin. (2) posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ şi după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ sau luării la cunoştinţă.
În speţă, recurentul a contestat Hotărârea Consiliului de Judecată din 9 iunie 2003, la data de 10 iunie 2003, iar la data de 3 ianuarie 2008 a sesizat instanţa de contencios administrativ cu acţiunea de faţă.
În aceste condiţii, în mod evident atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 (termen de prescripţie), dar şi termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ (termen de decădere) în care se pot introduce acţiuni în contencios administrative au fost încălcate de recurent, acţiunea fiind înregistrată la aproape 4 ani de la data sesizării pârâtului cu soluţionarea contestaţiei împotriva actului administrativ vătămător.
Prin urmare, introducerea peste termenul legal a acţiunii face ca instanţa să nu fie sesizată legal, astfel că orice discuţie asupra fondului litigiului este de prisos, atâta timp cât excepţia admisă a degrevat instanţa de analizarea fondului.
Este de remarcat faptul că demersul judiciar al recurentului-reclamant se situează în mod sensibil la limita prevederilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”.
Sub acest aspect, dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului invocate şi de recurent sunt nesocotite chiar de acesta, dreptul la un proces echitabil fiind în mod evident exercitat cu depăşirea, prin voinţa exclusivă a recurentului, a limitelor unui termen rezonabil în sensul Convenţiei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinţei nr. 25 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău , secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 755/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1115/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
