ICCJ. Decizia nr. 1152/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Fundația Muncă și Prosperitate Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea procesului verbal de constatare din 31 martie 2010 și a deciziei înregistrată din 22 iunie 2010.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal atacat s-a constatat în mod eronat că ar datora 5.990,74 euro, acești bani fiind folosiți în realitate în cadrul proiectului PHARE 2004/016-772.04.02.02.01.01.207, considerându-se în mod nelegal ca neeligibile cheltuielile cu salariile, astfel încât nu i se poate solicita returnarea acestei sume.
în cauză a fost citat și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de pârât, conform art. 3 alin. (1) pct.70 din H.G. nr. 11/2009.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu a respectat clauzele contractuale convenite de comun acord și asumate prin semnarea contractului de finanțare nerambursabilă.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr.89 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
La data de 30 noiembrie 2006 a fost perfectat Contractul de finanțare nerambursabilă PHARE/2004/016-772.04.02.02.01.01.207, pârâta în calitate de autoritate contractantă și reclamanta în calitate de beneficiar de finanțare nerambursabilă. Perioada de implementare a proiectului a fost stabilită începând cu data de 22 ianuarie 2007 - 21 ianuarie 2008, iar costul total al proiectului a fost de 59.790 euro, suma solicitată de la autoritatea contractantă fiind de 47.832 euro, din care 35.874 euro din fonduri comunitare PHARE și 11.958 euro din cofinanțare fonduri de la bugetul de stat.
în perioada 08-30.03.2010 s-au desfășurat activități de verificare a acestui proiect, al cărui beneficiar este reclamanta, obiectul verificării constând în verificarea unor aspecte semnalate în alerta de neregulă transmisă de Direcția de verificări de management și modernizare din cadrul autorității pârâte, prin care a fost semnalat faptul că reclamanta, în calitate de beneficiar nu a returnat Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sumele înscrise în nota de debit din data de 07 mai 2009, transmisă reclamantei prin adresa din 12 mai 2009.
Temeiul legal al verificării îl reprezintă prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, modificată și completată, prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și contractul intervenit între părți.
în urma verificărilor efectuate a fost întocmit procesul verbal de constatare, împotriva căruia reclamanta a formulat contestație înregistrată la Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane cu nr.3220/AZ din 03 mai 2010 care a fost respinsă, reținându-se că în mod corect s-a constatat ca neeligibile cheltuielile efectuate de reclamantă. Judecătorul fondului a reținut că cele consemnate în actele de control nu au fost combătute de către reclamantă prin niciun mijloc de probă, în speță nefăcându-se vreo dovadă în condițiile art. 1169 din C. civ.
3. Recursul exercitat în cauză
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Fundația Muncă și Prosperitate Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în prevederile art. 304 punctele 8 și 9 din C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod nelegal se cere restituirea sumei de 5.990,74 euro reținută în procesul verbal contestat, pentru că au fost respectate clauzele contractuale, prevederile legale aplicabile în cauză, precum și bugetul prevăzut în proiect, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul anulării actelor administrative atacate.
3.1. Apărarea intimatului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte reține că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a primei instanțe.
1. Argumentele corespunzătoare motivului de ordine publică
Obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului verbal de constatare nr.E2020/AZ din 31 martie 2010 și a deciziei înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. E4775 din 22 iunie 2010 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului verbal sus menționat, prin care s-a stabilit că recurenta-reclamantă datorează suma de 5.990,74 euro, reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene - Fondul european pentru Programul PHARE 2004 Coeziune Economică și Socială Dezvoltarea Resurselor Umane.
în partea finală a procesului - verbal de control se menționează că acesta constituie titlu de creanță potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, iar în temeiul art.10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, coroborat cu art. 137 alin. (2) din C. proc. fisc., în cazul neplății în termen a sumei datorate, procesul-verbal constituie titlu executoriu.
Referitor la procesul-verbal de control, înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:
"Art. 1 - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.";
"Art. 2. - în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri";
"Art. 3 alin. (2) lit. a): "(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare";
Art. 3 alin.(4) - (6):
"(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6) împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare";
Art. 4 alin. (2): "Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor".
Din cuprinsul dispozițiilor menționate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Echipa de verificare a Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a cărei anulare se solicită este un act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 din C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Decizia a cărei anulare se cere a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală din C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva unei asemenea decizii emise de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Altfel spus, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei, neavând relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat.
în speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 5.990,74 euro - asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila.
în raport cu soluția adoptată, înalta Curte nu va analiza și motivele de recurs invocate de reclamantă și care privesc fondul pricinii, acestea vor fi avute în vedere de instanța de trimitere la rejudecarea pricinii.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 alin. (6) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 783/2012. Contencios → |
|---|
