ICCJ. Decizia nr. 1203/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1203/2012
Dosar nr. 382/59/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A.T. S.R.L. Arad chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea ca nelegal a Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 202/2010 prin care s-a interzis comercializarea în regim de duty-free a produselor din tutun şi alcool, prin modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 2007/2008,
Împotriva acestui Ordin a depus o reclamaţie administrativă la Ministerul Finanţelor Publice în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând revocarea lui ca fiind nelegal, care prin adresa din 19 martie 2010 a respins cererea sa, motivând că acest ordin este legal şi nu există nici un motiv pentru revocarea lui.
Prin Sentinţa nr. 235 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 202/2010 s-a dispus excluderea băuturilor distilate, rachiurilor, lichiorurilor şi altor băuturi spirtoase precum şi excluderea produselor din tutun din lista anexă la Ordinul 2.007/2008, care enumeră produsele ce pot face obiectul comercializării în regim duty-free, respectiv în regim de scutire de la plata accizelor, taxelor vamale şi TVA.
A reţinut instanţa că emiterea ordinului contestat este fundamentată pe încercarea de a contracara evaziunea fiscală produsă prin introducerea în ţară a produselor alcoolice şi din tutun, scutite prin aplicarea regimului duty-free de la plata accizelor, taxelor vamale şi TVA, iar susţinerea potrivit căreia la elaborarea actului administrativ normativ menţionat nu s-ar fi respectat normele de tehnică legislativă deoarece nu ar exista măsuri tranzitorii, nu poate fi reţinută întrucât, contrar opiniei reclamantei, au fost cuprinse în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 202/2010 măsuri tranzitorii care să permită lichidarea stocurilor de băuturi alcoolice şi tutun, acordându-se societăţilor comerciale un termen de 45 de zile în acest sens.
Tot astfel, Curtea a înlăturat şi apărarea potrivit căreia la emiterea ordinului nu s-ar fi procedat la evaluarea preliminară a impactului măsurilor instituite, fiind în acest fel încălcate normele de tehnică legislativă instituite de Legea nr. 24/2000. Şi aceasta întrucât nicio dispoziţie din legea menţionată nu prevede sancţiunea nulităţii unui act normativ în cazul lipsei unui studiu preliminar, mai ales că unele măsuri, ca cea instituită prin ordinul atacat, necesită o reglementare de urgenţă.
Cât priveşte normele comunitare invocate de reclamantă (Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008, art. 14 alin. (4)), Curtea a reţinut că facultatea de a menţine regimul duty-free până în anul 2017 nu poate conduce la concluzia nelegalităţii ordinului, cu atât mai mult cu cât norma comunitară nu este imperativă, în sensul obligării Statelor membre la a permite comercializarea de produse alcoolice şi tutun fără plata accizelor, taxelor vamale şi TVA.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din data de 11 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de S.C. "A.T." Arad împotriva Sentinţei nr. 235 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1165/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1215/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
