ICCJ. Decizia nr. 1211/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1211/2012
Dosar nr. 259/46/2011
Şedinţa publică de la 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.M. a chemat în judecată Guvernul României, susţinând că pârâtul l-a vătămat într-un drept al său legitim, prin aceea că a emis o hotărâre neconstituţională prin care i-a diminuat pensia, obligându-l la plata contribuţiei C.A.S.S. în sumă de 45 RON, dintr-o pensie de 815 RON, începând cu luna ianuarie 2011.
În motivare, reclamantul a arătat că reţinerea a fost făcută pe cuponul de pensie, fără a se emite o decizie sau un act administrativ, din care să rezulte temeiul legal al reţinerii; a precizat că a plătit contribuţia respectivă pe ştatele de plată timp de 33 ani, 7 luni şi 8 zile şi deci, nu poate fi obligat la plata acesteia pentru a doua oară.
Recurentul a mai precizat că solicită aceasta, deoarece s-au încălcat drepturile omului stabilite şi prevăzute în Protocolul nr. 11, art. 11 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, prin care orice pensie aflată în plată nu poate fi atinsă, aceasta fiind un drept patrimonial şi de proprietate. Pentru că a fost vătămat într-un drept al său de interes legitim, a solicitat despăgubiri, reprezentând daune materiale de 550 RON, deoarece i-a fost afectat dreptul său la existenţă, daune morale în sumă de 550 RON, pentru că i s-a creat o stare emoţională ce îi putea cauza decesul, cu obligarea Guvernului României şi la plata unei penalităţi de 500 RON/zi de întârziere în ceea ce priveşte respectarea hotărârii instanţei.
La data de 2 martie 2011, reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 107/2010.
Prin precizarea de acţiune, înregistrată la data de 18 martie 2011, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, care l-a vătămat într-un drept al său prin emiterea O.U.G. nr. 107/2010, ordonanţă neconstituţională, deoarece i-a redus cuantumul pensiei cu 5,5%, începând cu luna ianuarie 2011, pentru contribuţie la C.A.S.S., neţinând cont că pensia este un drept câştigat, un drept de proprietate intangibil, încălcându-se prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nefiind constituţional să contribui de două ori la C.A.S.S., odată ca salariat şi a doua oară, ca pensionar.
De asemenea, reclamantul a chemat în judecată Casa de Pensii Argeş, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, care s-a făcut vinovată de reţinerea pe cuponul de pensie, începând cu luna ianuarie 2011, a 5,5% din pensia de drept, fără să emită în prealabil o decizie sau un act administrativ, anterior datei de 1 ianuarie 2011.
Pentru aceasta a solicitat obligarea Casei de Pensii Argeş la despăgubiri în sumă de 5.000 RON, precum şi la daune morale de 5.000 RON, pentru starea emoţională creată şi, de asemenea, a solicitat obligarea Casei de Pensii Argeş să-l despăgubească la zi cu sumele obţinute pe cupoanele de pensie, începând cu luna ianuarie 2011 şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii Curţii de Apel Piteşti, precum şi la amenda judiciară de 1.000 RON în favoarea statului.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii reclamantului faţă de aceasta, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibile, acţiunea reclamantului B.M., faţă de pârâtul Guvernul României, precum şi cererea reclamantului pentru sesizarea Curţii Constituţionale, a disjuns capătul din cererea precizatoare, îndreptat împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că acţiunea este însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text. Chiar şi în ipoteza unei soluţii favorabile din partea Curţii Constituţionale, cererea principală nu este admisibilă.
Ordonanţele emise de Guvern, în temeiul legii de abilitare, sau ordonanţele de urgenţă emise cu respectarea procedurii de dezbatere în procedură de urgenţă, la Camera competentă, sunt acte normative similare legii, care nu pot fi atacate ca orice act administrativ, pe calea contenciosului administrativ.
În atare situaţie, obiectul acţiunii judiciare nu poate fi anularea ordonanţei Guvernului sau a unor texte din aceasta, instanţa neputând dispune prin hotărâre judecătorească o asemenea soluţie, în temeiul art. 9 alin. (1) raportat la alin. final din Legea nr. 554/2004, nici dacă instanţa de contencios constituţional constată neconstituţionalitatea acesteia integral sau numai cu privire la unele dispoziţii din aceasta.
Cerinţa ca acţiunea să fie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate este justificată tocmai de imposibilitatea instanţei de a dispune nulitatea ordonanţei. Instanţa este chemată numai să sesizeze Curtea Constituţională atunci când apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, dacă obiectul acţiunii judiciare se încadrează în ipotezele prevăzute expres de art. 9 alin. final din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la capătul doi din acţiunea precizată, îndreptat împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Argeş, s-a reţinut că soluţionarea acestuia nu este de competenţa Curţii de Apel Piteşti, ci a Tribunalului Argeş, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1, lit. c) C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 165 C. proc. civ., s-a disjuns capătul din cererea precizatoare şi s-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea acestei instanţe.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a constatat că excepţia de neconstituţionalitate contravine art. 29 alin. (5) din Constituţia României.
Recurentul mai arată că instanţa de fond în mod greşit nu a aplicat prevederile art. 532 din Constituţia României, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă fac parte conform art. 108 din Constituţia României din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituţia României care reglementează delegarea legislativă .
Prin urmare, Ordonanţele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
În perioada în care ordonanţele sunt în vigoare ele au aceeaşi putere ca şi legea.
Instanţa de contencios administrativ are competenţa potrivit art. 1 din Legea 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate .
Trebuie precizat că în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii .
Ordonanţele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin ordonanţe Guvernul legiferează în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Altfel spus, într-o anumită perioadă şi într-o anumită chestiune Parlamentul are dreptul constituţional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanţele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile şi Ordonanţele Guvernului sunt supuse controlului de constituţionalitate conform art. 146 lit. d) din Constituţia României.
În cazul ordonanţelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanţele judecătoreşti, ci doar constituţionalitatea lor, de către Curtea Constituţională .
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M., împotriva Sentinţei civile nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1217/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
