ICCJ. Decizia nr. 1217/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1217/2012
Dosar nr. 3849/2/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să emită titluri de plată pentru suma de 500.000 RON şi să efectueze plata acestei sume, reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Mediaş, str. N.I. conform Deciziei nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 5491 din data de 30 iunie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a emis în favoarea sa titlu de despăgubire în cuantum de 741.400 RON pentru proprietatea mai sus menţionată.
Ulterior emiterii Deciziei de acordare a despăgubirilor, în cadrul etapei de opţiune, a solicitat, prin cererea înregistrată sub cu nr. 13234/2009 să i se acorde suma despăgubită după cum urmează: în numerar 500.000 RON şi în acţiuni la Fondul Proprietatea 241.000 RON.
La data de 16 octombrie 2009 i s-a emis Decizia nr. 1153, titlul de conversie pentru suma de 241.400 RON reprezentând un număr total de 241.400 acţiuni.
Pentru diferenţa de 500.000 RON, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu a emis titlu de plată nici până în prezent
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii întrucât plata se face în numerar în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, ori în prezent se plătesc despăgubirile pentru cereri depuse în aprilie 2008, în timp ce cererea reclamantului este din septembrie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 2519 din 30 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi a obligat pârâta la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 RON şi la plata acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia prematurităţii invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este neîntemeiată, deoarece prin Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis pe numele reclamantului titlu de despăgubire pentru suma de 741.400 RON, iar la 16 octombrie 2009 pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis şi titlul de conversie pentru reclamant pentru suma de 241.400 RON.
Aşadar din luna iunie 2009 nu se poate aprecia că cererea reclamantului ar fi prematură, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în mod definitiv.
Deşi potrivit acestui text se emite atât titlul de plată cât şi cel de conversie se constată că reclamantului i-a fost emis numai titlu de conversie, Decizia nr. 1153 din 16 octombrie 2009 emisă de pârâtă nu şi cel de plată.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului este întemeiată, deoarece din momentul la care imobilul a fost evaluat şi emis titlu de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este obligată potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) la emiterea titlului de plată, iar ulterior la plata despăgubirilor.
Instanţa de fond a avut în vedere şi timpul extrem de mare scurs de la momentul notificării în 2001 şi până la momentul intrării în vigoare a actului normativ invocat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi faptul că actul normativ (O.U.G. nr. 62/2010 )a fost emis la circa un an de la data când trebuia emis de către pârâtă titlul de plată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că reclamantului B.S., i s-a emis titlul de conversie din 16 octombrie 2009 în cuantum de 241.400 RON reprezentând un .număr total de 241.400 acţiuni.
Recurenta arată că sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranşe, pe parcursul a doi ani, calculaţi cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurenta sumei de 500.000 RON chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 RON se vor plăti într-o singură tranşă.
Prin urmare, ţinând cont de greutăţile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere şi numărul mare al cererilor de restituire formulate de foştii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluţionarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăşi structura art. 1 din Protocolul nr. 1 şi se concretizează în necesitatea existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Curtea Constituţională a României a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferenţe.
Totodată Guvernul României, ţinând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea 247/2005, generând implicaţii financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat şi care ar avea drept consecinţă imposibilitatea menţinerii echilibrului bugetar, a adoptat O.U.G. nr. 62/2010, prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţia instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-au fost acordate reclamantului despăgubiri în sumă de 741.400 RON.
Pentru că era depăşită suma de 500.000 RON a formulat cerere de opţiune înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la 25 septembrie 2009 şi a optat pentru titluri de plată de 500.000 RON şi titluri de conversie pentru 241.400 RON.
În cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu trebuie confundat titlu de despăgubire cu titlu de plată.
Titlul de despăgubire este emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza deciziilor/dispoziţiilor unităţilor deţinătoare şi în urma evaluării, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sau art. 16 alin. (8) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii lor în funcţie de valoarea despăgubirilor.
Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 181 alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
Dacă titlu de despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 181 alin. (3), persoana beneficiară poate opta între:
- primirea de acţiuni la Fondul „Proprietatea” sau
- emiterea titlurilor de plată, în condiţiile art. 141 şi, până la concurenţa despăgubirilor totale acordate, acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
Reclamantului i-a fost emis titlu de despăgubire (Decizia nr. 5491 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 741.400 RON, a formulat cererea de opţiune, prin care a solicitat plata în numerar a sumei de 500.000 RON şi pentru diferenţa de 241.400 RON a solicitat conversia în acţiuni la Fondul Proprietatea.
A fost emis şi titlul de conversie (Decizia nr. 1153 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor), dar nu i-a fost emis titlu de plată pentru prima tranşă de 250.000 RON.
Potrivit art. 182 lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acţiuni emise de Fondul Proprietatea şi primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită şi un titlu de conversie, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire şi titlu de plată.
Titlul de plată se va emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, potrivit art. 181 alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de plată se emit şi în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 182.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr. 128/2008.
Este adevărat că prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţia României dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Cum în privinţa respectării dreptului de proprietate, reglementările internaţionale sunt mai favorabile pentru reclamant se aplică cu prioritate aceste prevederi faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2010.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, împotriva Sentinţei civile nr. 2519 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1222/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
