ICCJ. Decizia nr. 1289/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1289/2012

Dosar nr. 44546/3/2009

Şedinţa publică de la 8 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamanta R.B.I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii - Comisia Naţională pentru Produse Biocide, K.F., Ministerul Sănătăţii - Direcţia Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale, A.S. şi T.A.M., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

1) nulitatea avizelor din 01 septembrie 2009,

2) revocarea/nulitatea adreselor din 11 august 2009, 03 septembrie 2009, 30 septembrie 2009, 19 octombrie 2009,

3) repararea prejudiciului material, în cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului nerealizat valorificării produsului S.I.N., creat de Comisia Naţională de Produse Biocide pentru neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009, dată la care a fost emisă H.G. nr. 54/2009, nou cadru normativ conform prevederilor Directivei nr. 93/42/EEC, cadru de reglementare ce modifică modalitatea de comercializare a produselor dezinfectanţi de suprafeţe, precum şi

4) repararea prejudiciului material, în solidar, creat de intimaţi ca urmare a imposibilităţii valorificării produselor - dispozitive de unică folosinţă - dezinfectanţi pentru dezinfecţia dispozitivelor medicale, CE 0481 - clasa Ua, pe piaţa de profil din România, în cadrul licitaţiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 şi până în prezent, prin încadrarea neconformă a produselor noastre ca Produse Biocide, Avize din 01 septembrie 2009, cu cheltuieli de judecata.

Ministerul pârât a formulat întâmpinare (dosar Tribunalul Bucureşti ) prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Direcţiei Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale, excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia netimbrării capătului 3 şi 4 al acţiunii.

Pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul K.F., prin întâmpinarea depusă, (dosar Curte de Apel Bucureşti ) a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de împrejurarea că în prezent nu deţine nici o funcţie în cadrul Comisiei Naţionale Pentru Produse Biocide şi excepţia lipsei de interes a prezentei cereri, faţă de împrejurarea că, perioada de valabilitate a avizelor a expirat. A mai arătat că Direcţia Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale este un organ în cadrul Ministerul Sănătăţii care nu are personalitate juridică proprie.

Pârâta T.A.M., prin întâmpinarea depusă (dosar Curte de Apel Bucureşti) a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu a acţionat în nume personal, ci şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, ca funcţionar public în cadrul D.I.S.L.D.M. – M.S., iar adresele de răspuns la solicitările reclamantei nu au implicare economică şi ca atare nu se încadrează în prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

La termenul din 07 februarie 2011 pârâtul S.A.I. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru aceleaşi argumente arătate de pârâta T.A.M.

Societatea comercială reclamantă, atât prin răspunsul la întâmpinare (dosar Curte de Apel) cât şi cu ocazia dezbaterilor a solicitat să se constate că cererea introductivă pentru capătul 1 şi 2 a rămas fără obiect.

La termenul din 07 februarie 2011 instanţa, din oficiu, a ridicat excepţia inadmisibilităţii capetelor 3 şi 4 ale acţiunii reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins capetele 1 şi 2 ale acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R.B.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii - Comisia Naţională pentru Produse Biocide, K.F., Ministerul Sănătăţii - Direcţia Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale, A.S. şi T.A.M., ca fiind rămase fără obiect, a luat act că pârâţii au renunţat la excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia lipsei de interes şi a netimbrării capetelor 3 şi 4 ale acţiunii, a respins excepţia lipsei calităţi procesuale pasive formulată de pârâţii persoane fizice.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că aşa cum a rezultat din susţinerile părţilor cât şi din actele aflate la dosarul cauzei (dosar Tribunal), avizele în litigiu au avut o valabilitate limitată, care a expirat la data de 30 iunie 2010; ceea ce face ca cele două capete ale acţiunii să fi rămas fără obiect şi pe de altă parte, societatea comercială reclamantă nejustificând un interes actual în cauză, în privinţa analizării legalităţii / nelegalităţii acestora.

De altfel, având în vedere că demersul juridic al societăţii comerciale viza, în realitate, faptul că autorităţile pârâte nu soluţionaseră în termenul legal, cererea depusă pentru eliberarea Autorizaţiei de punere pe piaţă a produselor pentru care fuseseră eliberate avizele în litigiu, în cauză ar fi trebuit analizată natura juridică a avizelor în litigiu ( dacă sunt sau nu acte administrative), analiză devenită inutilă în raport cu soluţia primită de primele 2 capete ale acţiunii.

Totodată, având în vedere că, prin întâmpinările formulate, ministerul pârât, pe de o parte şi pârâţii persoane fizice, pe de altă parte, au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru capetele 1 şi 2, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei de interes precum şi excepţia netimbrării, pentru capetele 3 şi 4 ale acţiunii, faţă de lipsa de obiect a capetelor 1 şi 2 a cererii introductive, la termenul din 07 februarie 2011, pârâţii au învederate instanţei că au înţeles să renunţe la aceste excepţii, având în vedere şi faptul că societatea reclamantă a timbrat capetele 3 şi 4 ale acţiunii, aşa cum i s-a pus în vedere.

2) Faţă de această împrejurare, Curtea urmează să ia act de renunţările pârâţilor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia lipsei de interes şi excepţia netimbrării pentru capetele 3 şi 4 ale acţiunii. De fapt, în ceea ce priveşte timbrarea, instanţa are în vedere că societatea comercială reclamantă s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

3) În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii persoane fizice instanţa urmează să o respingă, ca fiind lipsită de temei legal.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.”.

Deci, raţiunea chemării în judecată a pârâţilor constă în eventuala lor obligare la plata unor despăgubiri, în cazul în care reclamantul, în speţă societatea comercială reclamantă, a formulat o astfel de cerere.

Or, în cauză, capetele 3 şi 4 se referă tocmai la repararea prejudiciului material, în cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului nerealizat valorificării produsului S.I.N., creat de Comisia Naţională de Produse Biocide pentru neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009, dată la care a fost emisă H.G. nr. 54/2009, nou cadru normativ conform prevederilor Directivei 93/42/EEC, cadru de reglementare ce modifică modalitatea de comercializare a produselor dezinfectanţi de suprafeţe, respectiv repararea prejudiciului material, în solidar, creat ca urmare a imposibilităţii valorificării produselor dezinfectanţi pentru dezinfecţia dispozitivelor medicale CE 0481- clasa II, pe piaţa de profil din România, în cadrul licitaţiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 şi până în prezent în cadrul licitaţiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 şi până în prezent.

4) În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii juridice a Direcţiei Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii, instanţa reţine că această structură este doar un compartiment de lucru, care nu are competenţă proprie, exercitând atribuţiile şi sarcinile Ministerului Sănătăţii în domeniul infrastructurii sanitare, logisticii şi dispozitivelor medicale; situaţie în care va admite această excepţie şi va respinge ca atare acţiunea, în contradictoriu cu această pârâtă.

II) În ceea ce priveşte excepţia ridicată din oficiu de instanţă, cu privire la inadmisibilitatea capetelor 3 şi 4 ale acţiunii, instanţa constată următoarele:

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că admite excepţia lipsei capacităţii juridice a Direcţiei de Infrastructură Sanitară Logistică şi Dispozitive Medicale şi respinge acţiunea în contradictoriu cu aceasta.

Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004” În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

În concluzie, s-a reţinut că, instanţa va putea hotărî asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale, numai în situaţia în care va proceda la soluţionarea pe fond a capetelor principale ale acţiunii, care vizează anularea actelor administrative, nu şi atunci când acţiunea este soluţionată ca urmare a unor incidente procesuale care au împiedicat analiza fondului cauzei.

Astfel fiind, faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa va dispune în consecinţă:

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs SC R.B.I.E. SRL, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond stabilind în mod greşit că cererea de acordare a daunelor materiale şi morale este inadmisibilă în condiţiile rămânerii fără obiect a capătului de cerere principal, referitor la anularea unor acte administrative.

Recurenta invocă, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii, arătând că nu a renunţat la cererea principală, ci a solicitat expres să se constate că aceasta a rămas fără obiect, iar din actele dosarului rezultă clar că pârâţii şi-au manifestat expres refuzul de a soluţiona cererea sa, cauzându-i grave prejudicii, ceea ce o îndreptăţeşte la acordarea despăgubirilor.

De altfel, precizează reclamanta, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite, în anumite condiţii, chiar exercitarea acţiunii în despăgubiri ca acţiune de sine - stătătoare.

Se arată că, în speţă, plângerea prealabilă a fost formulată la 14 septembrie 2009, acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei de contencios administrativ la 10 noiembrie 2009, clarificarea cadrului legislativ făcându-se pe parcursul judecăţii, abia în anul 2010, prin O.M.S. nr. 10 din 8 ianuarie 2010 şi O.M.S. nr. 253 din 26 martie 2010. Totodată, din actele dosarului, rezultă cu claritate că pârâţii şi-au manifestat refuzul de a soluţiona cererile reclamantei, iar funcţionarii publici chemaţi în judecată sunt semnatarii avizelor şi adreselor nelegale, a căror anulare s-a cerut.

În drept recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 C. proc. civ., raportate la prevederile art. 8 alin. (1), art., art. 18 alin. (1) şi (2), art. 19 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată în contencios administrativ reclamanta SC R.B.I.E. SRL a solicitat anularea unor acte intitulate „avize” şi „adrese de reglementare emise de Ministerul Sănătăţii, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, şi care ar fi prejudiciat-o în sensul că a fost împiedicată să participe la licitaţia din 3 decembrie 2008 cu produsul S.I.N., beneficiul nerealizat fiind estimat la 285331,20 RON.

Prin cererile expres formulate atât la termenul din 9 septembrie 2010, cât şi la termenul din 22 noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Bucureşti) reclamanta a solicitat expres să se constate ca lipsită de obiect cererea introductivă de instanţă pentru capetele 1 şi 2 de cerere având în vedere modificarea cadrului normativ sub care se comercializează pe teritoriul României produsele declarate Dispozitive medicale – dezinfectanţi de unică folosinţă.

Astfel, reclamanta însăşi a invocat o excepţie ce a împiedicat judecarea în fond a capetelor de cerere principale, privind nulitatea actelor intitulate „avize” şi „adrese”, emise de Ministerul Sănătăţii, iar instanţa de fond, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

Rezultă astfel, din textul de lege citat, dar şi din alte prevederi ale Legii nr. 554/2004 (art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1), că cererea de daune materiale şi morale în cadrul contenciosului administrativ este strâns legată de demonstrarea caracterului nelegal al unui act administrativ, respectiv de o judecată asupra legalităţii actului, nefiind posibilă analizarea unei cereri de daune dacă cererea principală, de anulare a actului administrativ a fost respinsă – indiferent din ce motiv.

În speţă recurenta - reclamantă nu a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul soluţiei pronunţate în privinţa capetelor de cerere 1 şi 2, respinse ca rămase fără obiect, dar a susţinut – în mod neîntemeiat - că cererea sa de despăgubiri (materiale şi morale) ar fi trebuit soluţionată chiar şi în lipsa unei soluţii de admitere a capetelor de cerere principale,vizând anularea unor acte administrative.

Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului întemeiată pe art. 3021, invocată de intimata T.A.M., aceasta urmează a fi respinsă, deoarece din motivarea cererii de recurs se pot identifica criticile aduse sentinţei recurate, cât şi prevederile procedurale în care acestea se încadrează.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata T.A.M., cheltuieli apreciate de instanţă la 3500 lei, având în vedere complexitatea relativ redusă a cauzei în faza de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata T.A.M.

Respinge recursul declarat de SC R.B.I.E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimata T.A.M. a sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1289/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs