ICCJ. Decizia nr. 1336/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1336/2012
Dosar nr. 3185/54/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 24 noiembrie 2010, reclamanta M.C.G. a chemat în judecată pe pârâţii G.R., M.F.P. şi M.J., solicitând instanţei de judecată anularea H.G. nr. 737/2010 ce are ca obiect de reglementare stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. De asemenea, reclamanta a solicitat recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin hotărâre.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că are calitatea de persoană vătămată în sensul prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,întrucât, prin actul normativ a cărei anulare se solicită i s-au cauzat prejudicii deoarece a avut calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti şi i-au fost diminuate semnificativ drepturile rezultate din pensia de serviciu reglementată legal la momentul pensionării.
Reclamanta a precizat că instituirea pensiei de serviciu pentru grefieri a apărut ca o necesitate izvorâtă din statutul profesional al acestora, care impune anumite restricţii, precum: imposibilitate exercitării directe sau prin persoane interpuse a activităţilor de comerţ sau a participării la administrarea ori la conducerea unor societăţii comerciale sau civile; restricţia exercitării calităţii de expert sau de arbitru desemnat de părţi într-un proces civil; imposibilitatea îndeplinirii oricărei alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul superior.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că la momentul formulării cererii legea pensiilor nu fusese promulgată de către preşedintele României iar alte instanţe de judecată s-au pronunţat în sensul caracterului nelegal al acestei hotărâri de guvern.
Prin întâmpinare, pârâtul M.J. a invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, deoarece temeiul legal al H.G. nr. 737/2010 este cert şi în concordanţă cu prevederile constituţionale şi legale.
Prin sentința nr. 165 din 25 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.C.G., în contradictoriu cu pârâţii G.R., M.F.P. şi M.J., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat întemeiată excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul M.J., în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că, deși reclamanta a avut la dispoziţie 2 termene de judecată de la ridicarea excepţiei de către pârât pentru a face dovada parcurgerii procedurii prealabile, nu a manifestat nici o diligenţă în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.C.G., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, fără ca, în prealabil să fie citată pentru a se prezenta în instanţă să dea relaţii sau să i se comunice obligaţiile procedurale stabilite în sarcina sa.
Intimaţii au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Recurenta nu și-a structurat motivele de recurs după cum impun prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dar a formulat critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, anularea unui act administrativ normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În baza art. 7 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând.
De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii: particularul are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanţei de contencios administrativ.
Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat autorităţii publice emitente revocarea H.G. nr. 737/2010 emisă de G.R., susţinerile din recurs fiind fără relevanţă, în condiţiile în care, parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie, fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond în privinţa îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul legal este dată cu aplicarea corectă a art. 7 din Legea contenciosului administrativ, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C.G. împotriva Sentinţei nr. 165 din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 120/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1362/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
