ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1430/2012
Dosar nr. 1230/39/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.G. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC A. SA, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 iunie 1997 eliberat în favoarea SC A. SA, în sensul excluderii suprafeţei de teren de 2.600 m.p. din suprafaţa de 44.396 m.p. pentru că suprafaţa de 2.600 m.p. a fost proprietatea tatălui său, M.C.
Acţiunea a fost motivată de faptul că deşi reclamantul a depus înscrisuri din care rezultă că era proprietarul suprafeţei de 2.600 m.p., totuşi, la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, suprafaţa a fost înscrisă în acesta.
S-a depus la dosar adresa din 21 octombrie 2009 emisă de M.A.P.D.R.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia tardivităţii acţiunii şi pe fond, respingerea acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 163 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile invocate, a fost admisă acţiunea reclamantului, anulat parţial Certificatul de atestare a drepturilor de proprietate, în sensul excluderii suprafeţei de 2.600 mp. teren menţionată în sentinţa civilă nr. 3145/2010 şi respectiv în Încheierea din 15 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuţi.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 iunie 1997 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei societăţii pârâte SC A. SA Siret i-a fost stabilit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 44.396 m.p. - în care este inclusă şi suprafaţa de teren revendicată de reclamant (dosar fond) – aspect necontestat de părţile litigante.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ cu titlu individual, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004-republicată-supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, iar potrivit art. 5 alin. (1) teza finală din H.G. nr. 834/1991 - (act normativ care a stat la baza emiterii actului contestat) „certificatele sunt supuse regimului de publicitate imobiliară”.
Art. 1 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, recunoaşte legitimare procesuală activă în cadrul acţiunii de contencios administrativ şi terţului sub condiţia dovedirii calităţii sale de „persoană vătămată” în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 de către actul administrativ individual adresat altui subiect de drept, iar acţiunea astfel promovată să respecte termenele de exercitare prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speţă, părţile litigante nu au contestat faptul că suprafaţa de teren revendicată de reclamant este inclusă în suprafaţa de teren înscrisă în certificatul de atestare contestat.
Însă, deşi reclamantului, iniţial, i s-a eliberat Titlul de proprietate din 7 decembrie 1993 în care era înscrisă şi suprafaţa de 2.600 m.p. teren situat la locul „Hotar”, cu ocazia punerii în posesie, s-a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren s-a făcut eronat sub aspectul amplasamentului, aşa încât, prin sentinţa nr. 3145 din 8 octombrie 2010 respectiv Încheierea din 15 februarie 2011 ale Judecătoriei Rădăuţi s-a procedat la restabilirea situaţiei în sensul respectării vechiului amplasament al acestei suprafeţe de teren, cu consecinţa modificării titlului de proprietate al reclamantului numai cu privire la stabilirea corectă a vecinătăţilor suprafeţei de teren menţionată mai sus.
Din această perspectivă, Curtea a apreciat că din momentul consolidării depline şi conforme a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la terenul în litigiu – realizat prin hotărârile judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Rădăuţi, se poate vorbi de un „drept vătămat” în sensul art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, în speţă de dreptul de proprietate al reclamantului încălcat prin înscrierea aceleiaşi suprafeţe de teren în certificatul de atestare emis în favoarea societăţii pârâte, acesta fiind şi momentul de la care se naşte şi dreptul la acţiune al reclamantului care tinde la restabilirea dreptului astfel vătămat.
Prin urmare, Curtea a constatat că acţiunea reclamantului nu este prescrisă, iar înscrisul depus relevă parcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile impusă de prev. art. 7 alin. (3) din Lege, aşa încât, excepţiile invocate de autoritatea pârâtă au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat că înscrisurile depuse la dosar fac dovada clară şi evidentă a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la suprafaţa de 2600 m.p. teren situat la „hotar” înscrisă în Titlul său de proprietate şi al cărui amplasament a fost corectat prin cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Rădăuţi – prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în care – în mod nelegal – a fost înscris acest teren, aşa încât, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis acţiunea reclamantului, a dispus anularea parţială a actului administrativ contestat în sensul susţinerilor din acţiunea reclamantului.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că legalitatea actului administrativ atacat este susţinută de dispoziţiile legale în vigoare, actele emise de M.A.P.D.R. respectând procedurile legale – Legea nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 şi Criteriile Comune nr. 2665/IC/311/1992 şi Completările nr. 4253/6/N/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat.
Chiar şi în cazul în care se va dovedi că documentaţia prezintă situaţii de fapt nereale şi ca atare reclamantul îşi dovedeşte acţiunea, s-a solicitat să se reţină culpa exclusivă a celor care au întocmit documentaţia necesară eliberării certificatului, la nivelul ministerului neputându-se verifica ceea ce au avizat organele locale abilitate din punctul de vedere al situaţiei de fapt, ci doar al respectării întocmirii acesteia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC A. SA având în vedere că reclamantul a dovedit că a fost vătămat în drepturile sale prin emiterea acestui act administrativ.
Recurentul susţine că actul administrativ a fost emis conform legislaţiei în vigoare, însă potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Pentru că reclamantul a dovedit că emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză a fost emis cu nerespectarea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.600 m.p., drept de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, soluţia instanţei de fond este legală.
De altfel, chiar recurentul, în motivele de recurs, a subliniat că în cazul în care se va dovedi că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, culpa aparţine celor care au întocmit documentaţia necesară eliberării certificatului.
Însă, în speţă, nu este necesară stabilirea culpei în emiterea actului administrativ cu încălcarea drepturilor reclamantului ci dacă reclamantul a dovedit că este „persoană vătămată” în sensul Legii nr. 554/2004.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, „persoană vătămată este orice persoană fizică sau juridică, orice grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative”.
Cum reclamantul a reuşit să dovedească vătămarea drepturilor sale prin emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză, în mod legal, instanţa de fond a admis cererea şi a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 163 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava – secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1505/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
