ICCJ. Decizia nr. 1505/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1505/2012
Dosar nr. 565/35/2011
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 14 noiembrie 2011, ulterior precizată, reclamanta L.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea executării Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011 şi nr. 2619 din 15 iulie 2011 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi a Preavizului emis în baza acestor Ordine, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii ordinelor contestate.
Prin întâmpinare pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, pe cale de excepţie, a solicitat respingerea cererii de suspendare a Ordinelor nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 şi nr. 2619/2011, ca rămasă fără obiect, întrucât începând cu data de 08 august 2011, Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 şi-au produs efectele.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 271/CA-PI din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta L.A.M. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor - reprezentantă prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, precum si structura organizatorică a direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi ale direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale. La art. 5 din acest ordin, se prevede că noile structuri organizatorice vor intra în vigoare cu începere de la data de 08 august 2011.
Prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 s-a aprobat statul de funcţii al aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, precum şi statele de funcţii ale direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi ale direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, data stabilită pentru intrarea în vigoare a noilor state de funcţii fiind 08 august 2011.
Prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2619/2011 au fost constituite comisiile de examen în vederea desfăşurării examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi a personalului contractual ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, precum şi comisia de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor obţinute la examenul de testare profesională. De asemenea, prin acelaşi ordin a fost aprobat si Regulamentul de organizare si funcţionare a celor doua categorii de comisii, fiind reglementate totodată şi alte aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Astfel cum rezultă din preambulul Ordinului nr. 7061 din 02 august 2011 al vicepreşedintelui A.N.V., prin care s-a dispus cu începere din data de 08 august 2011 eliberarea reclamantei din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal, gradaţia 5, clasa de salarizare 48 pe care o ocupa la Biroul Vamal H., examenul de testare profesională a funcţionarilor care au depus opţiuni pentru acele funcţii pentru care exista şi opţiunea altor funcţionari, s-a desfăşurat în perioada 18-29 iulie 2011, context în care suspendarea Ordinului prin care au fost luate anumite măsuri organizatorice legate de desfăşurarea acestui examen ar fi lipsită în plan practic de orice finalitate.
Referitor la Preavizul din 05 iulie 2011, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că prin acest act i s-a adus la cunoştinţa reclamantei că are posibilitatea să opteze pentru ocuparea unei funcţii de execuţie vacante, iar în ipoteza în care pentru respectiva funcţie vor exista mai multe opţiuni, va avea obligaţia de a se prezenta la examenul de testare profesională.
Reclamanta a optat pentru una din funcţiile de execuţie rezultate în urmare reorganizării A.N.V. şi a structurilor din subordine şi, întrucât pentru aceiaşi funcţie au existat mai multe opţiuni, a participat la examenul de testare profesională, examen la care nu a obţinut un rezultat care să-i permită ocuparea respectivei funcţii, astfel că, la data de 02 august 2011, a fost emis ordinul de eliberare din funcţie, ordin revocat ulterior ca urmare a intrării reclamantei în concediu medical.
Instanţa de fond a reţinut că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă îndeplinirea celor două condiţii prevăzute în mod cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, este necesar ca actul administrativ a cărui suspendare se solicită să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cererea adresată instanţei şi a constatat că, prin emiterea ordinului de eliberare din funcţie, ordinele atacate nu mai sunt susceptibile de suspendare.
3. Recursul declarat de L.A.M.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că ordinele atacate sunt susceptibile de executare, întrucât potrivit acestora se stabileşte o nouă organigramă şi o nouă structură organizatorică a A.N.V.
Recurenta a precizat că este şi în prezent angajata A.N.V., astfel încât preavizul emis în temeiul ordinelor contestate şi a căror suspendare o solicită nu şi-a produs efectele, astfel încât apreciază că se poate dispune suspendarea acestuia. A prezentat istoricul litigiului susţinând că actele cu putere normativă ce au stat la baza emiterii preavizului sunt nelegale, întrucât nu au fost publicate în MO şi, ca atare, sunt lipsite de efecte juridice şi de forţă legală.
De asemenea, s-a susţinut că actele administrative contestate sunt rezultatul încălcării de către instituţia publică emitentă a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi H.G. nr. 611/2008 referitoare la condiţiile şi modalităţile de reorganizare a activităţii autorităţii vamale prin reducerea de posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţii vamale, precum şi la desfăşurarea examenului de testare profesională.
A susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi că acest act administrativ constituie el însuşi titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Înalta Curte a reţinut că Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, - Ordinul nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Ordinul nr. 2619/2011, obiect al cererii de suspendare de faţă au fost emise în temeiul H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în cadrul procesului de reorganizare a A.N.V.
Astfel, Înalta Curte reţine că prin Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 A.N.A.F. a aprobat structura organizatorică şi statele de funcţii ale Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate, situaţie necontestată în cauză.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Însă, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Ori, în situaţia de fapt dedusă judecăţii, Înalta Curte a constatat că nu sunt indicii de nelegalitate a actelor atacate, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în cazul unei pierderi salariale, care poate fi recuperată.
Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt invocate motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de L.A.M. împotriva sentinţei nr. 271/CA-PI din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1506/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
