ICCJ. Decizia nr. 1459/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1459/2012
Dosar nr. 909/39/2011/a1
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 386 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Vămilor şi, în consecinţă, a suspendat executarea Ordinului nr. 7126 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, fără a intra într-o analiză de detaliu, referitoare la legalitatea actelor contestate, instanţa a observat că un preaviz (preaviz - înştiinţare prealabilă de concediere a unui angajat; interval de timp în care un angajat mai lucrează după primirea acestei înştiinţări), care este menit să încunoştinţeze persoana vizată că urmează a-şi pierde locul de muncă şi să asigure un interval de timp în care acesta să-şi caute alt loc de muncă, nu-şi poate îndeplini menirea dacă este emis înainte ca această măsură să fie sigură (ceea ce nu este cazul în prezenta speţă), astfel încât legalitatea emiterii actelor administrative contestate este sub semnul îndoielii.
În ce priveşte cea de-a doua condiţie, instanţa de fond a apreciat că este o pagubă iminentă trecerea atât de grăbită, şi în acest fel traumatizantă, de la statutul de funcţionar public la statutul de şomer, cu atât mai mult cu cât perioada de preaviz, menită să atenueze acest disconfort şi să-l pregătească pe cel vizat pentru o nouă direcţie în carieră şi viaţă, a expirat aproximativ la data la care, afişându-se rezultatele concursului, reclamantul a aflat că nu va mai avea calitatea sus - menţionată.
În consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa a dispus suspendarea executării actului administrativ în discuţie, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta – pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legi, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care suspendarea de executare a actului administrativ atacat s-a dispus fără a fi îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.
S-a mai arătat că, pe de–o parte, reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul îndeplinirii celor două condiţii legale, iar pe de alta, chiar motivarea instanţei de fond este deficitară şi neconvingătoare.
A mai precizat recurenta, în contextul indicării inaplicabilităţii în cauză a prevederilor art. 56 şi 57 din Legea nr. 188/1999, şi ale H.G. nr. 611/2008, că nu se poate vorbi de o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat întrucât în speţă este vorba despre un proces de reorganizare şi nu de ocupare a unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de lege. Aşa fiind instituţia recurentă nu avea obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia şi nici de a respecta dispoziţiile H.G. nr. 611/2008.
În fine, s-a mai învederat că nu subzistă în cauză nici premisele care să conducă la formarea convingerii instanţei cu privire la producerea unei pagube iminente, intimatul-reclamant nefăcând dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil, executarea unui act neputând fi considerată prin ea însăşi ca producătoare a unei pagube iminente întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate cât şi faţă de prevederile legale incidente, cu referire directă la dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată, şi la înscrisurile noi depuse în recurs, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.
Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale recurentei-pârâte, reclamantul intimat, solicitând respingerea recursului ca nefondat a învederat că a fost soluţionată în fond acţiunea principală, având ca obiect chiar anularea actului administrativ a cărui suspendare de executare formează obiectul acţiunii de faţă, respectiv a Ordinului nr. 7126 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor.
S-a arătat astfel că prin sentinţa nr. 72 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, a admis acţiunea principală şi a dispus atât anularea Ordinului nr. 7126/2 august 2011 cât şi reîncadrarea reclamantului intimat, cu acordarea drepturilor salariale aferente.
Constatând că susţinerile reclamantului sunt confirmate prin certificatul de pe minuta sentinţei nr. 72 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava (dosar nr. 909/39/2011), ce atestă întocmai cele susţinute, Înalta Curte reţine că în prezenta cauză sunt incidente şi pe deplin aplicabile prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată, în raport de care se va soluţiona şi recursul de faţă.
În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Având ca reper acest text de lege şi observând că Ordinul nr. 7126 din 02 august 2011 emisă de pârâta A.N.V. a fost anulat de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze în puterea legii, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, astfel că nu se mai impune analizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a motivelor de recurs, punctuale, vizând măsura dispusă.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva sentinţei nr. 386 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava. secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1467/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
