ICCJ. Decizia nr. 1467/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1467/2012

Dosar nr. 150/33/2011

Şedinţa publică de la 20 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti a solicitat:

(I) Obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 21085 mp;

(II) Obligarea pârâtei la trimiterea, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, a dosarului înregistrat cu nr. 11959/CC cu privire la imobilele situate în Zalău, şi unui evaluator sau societăţi de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare; şi,

(III) Obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilele menţionate, în termen de 30 de zile de la data efectuării evaluării.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:

Prin Notificarea nr. 146 din 05 iulie 2001, a solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor situate în Zalău, compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 11.680 mp, compus din casă şi anexe gospodăreşti, iar Primăria Municipiului Zalău a soluţionat notificarea prin Dispoziţia nr. 447 din 02 martie 2006 şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilele notificate.

A mai arătat reclamanta că dosarul administrativ a fost trimis cu adresa Primăriei Zalău nr. 10327 din 08 martie 2006 către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat cu nr. 11959/CC şi că, după o întreagă corespondenţă purtată cu Comisia Centrală, prin care aceasta a solicitat: situaţia juridica a imobilului (adresa nr. 11959/CC din 27 octombrie 2009), dacă imobilul menţionat se afla în intravilanul municipiului Zalău la data exproprierii (adresa nr. 1 1959/CC din 28 decembrie 2009), copie tradusă şi legalizată (adresa nr. 11959/CC din 18 mai 2010), în cele din urmă aceasta a refuzat să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană îndreptăţită pentru imobil.

Reclamanta a arătat că prin două procese verbale încheiate la data de 27 iulie 2010 şi 27 octombrie 2010, Comisia Centrală a returnat dosarul său înregistrat cu nr. 11959/CC către Prefectura Judeţului Sălaj, cu menţiunea referitoare la imobilul situat în Zalău, că: „neînscrierea în cartea funciară de către antecesorii notificatoarei a documentelor prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului dreptului de proprietate în favoare acestora, fiind consideraţi că nu au fost niciodată proprietari ai imobilului respectiv”, iar acest fapt constituie un abuz din partea Comisiei Centrale.

A mai arătat reclamanta că, pe de altă parte, Comisia Centrală şi-a depăşit atribuţiile prin analiza calităţii sale de persoană îndreptăţită sau nu, precum şi faptul că această analiză a făcut-o primăria cu ocazia soluţionării notificării, stabilind prin dispoziţia emisă calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri, dispoziţie ce a făcut obiectul controlului de legalitate al prefectului.

S-a apreciat de către reclamantă că, procedând astfel, Comisia Centrală îşi depăşeşte atribuţiile şi tergiversează trimiterea dosarului comisiei de evaluatori în vederea evaluării imobilelor expropriate şi că nu se poate trece cu vederea faptul că au trecut aproape 10 ani de când a formulat notificarea şi 5 ani de când dosarul său se afla la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cererea sa a rămas nesoluţionată.

Reclamanta a considerat această atitudine a Comisiei Centrale ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale.

1.1.Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a apreciat că nu poate fi reţinut niciunul din termenele, indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanţă, în care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conţinând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

1.2.Reclamanta S.I.S. a formulat o precizare la cererea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 132 C. proc. civ., arătând că înţelege să modifice şi să completeze cererea introductivă, în sensul că înţelege să formuleze acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Agenţia Naţională de Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.), solicitând pe această cale introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acestei din urmă autorităţi.

A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- Obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunţării sentinţei să trimită la un evaluator dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziţiei Primarului Zalău nr. 447/2006;

- Obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunţării sentinţei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziţiei Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC;

- Obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalităţi, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor şi până la îndeplinirea obligaţiilor;

- Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a reiterat considerentele cuprinse în acţiunea introductivă şi a arătat că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care a solicitat introducerea acesteia în cauză.

Reclamanta a mai arătat că, în vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor de către pârâte, se impune stabilirea în sarcina acestora a unor ";penalităţi"; pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiilor, de la data expirării termenelor stabilite de instanţă şi până la data executării obligaţiilor.

1.3.Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare la cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pârâta a arătat că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Or, faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală dispune emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. (1) titlul VII din actul normativ la care a făcut referire mai sus.

Faţă de solicitarea reclamantei privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, pârâta a precizat că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ce are calitate de pârâtă în prezenta cauză, a obligaţiei ce revine de fapt Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta a apreciat că obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata daunelor cominatorii de 50 RON/zi de întârziere este inadmisibilă.

Referitor la cererea reclamantei privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a subliniat faptul că Autoritatea nu are calitate procesuală în acest dosar, solicitând astfel respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, pârâta a solicitat să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.4.Pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare la cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, arătând că nu poate fi reţinut niciunul din termenele, indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanţă, în care instituţia pârâtă să emită decizia conţinând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Faţă de solicitarea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata penalităţilor de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pârâtul a precizat că, în speţă, nu poate fi vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a transmite dosarul la evaluator şi de a emite decizia, atât timp cât dosarul este incomplet şi că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conţinând titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu.

A mai arătat pârâtul că obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii este inadmisibilă, iar, referitor la cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, a subliniat faptul că pârâta comisie este o entitate fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, neavând un buget propriu, solicitând respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

2. Soluţia primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Restituire a Proprietăţilor şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către reclamantă faţă de această pârâtă, pe acest temei;

- a admis în parte acţiunea precizată formulată de către reclamanta S.I.S., prin mandatar Dan Radu, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi în consecinţă:

(I) a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii;

(II) a obligat pârâta ca, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziţiei Primarului Zalău nr. 447/2006 din dosarul nr. 11959/CC;

(III) a obligat pârâta la plata unor penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele prevăzute anterior a obligaţiilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că Legea nr. 247/2005 impune o procedură de emitere a titlului de despăgubire (art. 16-21 din titlul VII), fără a permite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să repună în discuţie calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, că în speţă dosarul aferent dispoziţiei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, dar pârâta a refuzat nejustificat să emită titlu de despăgubire.

Instanţa a apreciat că este corectă susţinerea pârâtei A.N.R.P. referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, de vreme ce nu există atribuţii expres prevăzute în sarcina acesteia în această etapă administrativă a restituirii prin echivalent.

S-a apreciat că în speţă, cu toate că reclamanta are un act administrativ prin care i s-a stabilit dreptul la acordarea despăgubirilor (Dispoziţia primarului), pârâta A.N.R.P. nu are posibilitatea de a pune în executare acest act administrativ, deoarece numai Comisia Centrală are atribuţia de a emite titlul prin care se stabileşte cu exactitate valoarea despăgubirilor.

Prin urmare, refuzul pârâtei de a emite titlul de despăgubire este unul abuziv, prin care se încalcă dreptul de a dobândi un bun, drept ocrotit de art. 1 din protocolul 1 al convenţiei.

Instanţa a admis, astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.R.P. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către reclamantă faţă de această pârâtă.

Totodată, prima instanţă a admis, în parte, acţiunea precizată, formulată de către reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziţiei Primarului Zalău nr. 447/2006 din dosarul nr. 11959/CC.

Instanţa de fond a obligat pârâta la plata unor penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele prevăzute anterior a obligaţiilor, apreciind, faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (1), 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004, ca fiind justificată stabilirea unor termene rezonabile în care autoritatea pârâtă să îşi execute obligaţiile stabilite, precum şi sancţiunea neexecutării acestor obligaţii, aceste termene fiind stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru a conferi un caracter efectiv (şi nu iluzoriu) puterii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească irevocabilă.

3. Recursurile exercitate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta S.I.S., cât şi pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3.1. Recursul Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Apreciind că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a înfăţişat, în esenţă, următoarele critici faţă de soluţia pronunţată:

- Comisia Centrală îşi exercită atribuţiile în contextul normativ reglementat în titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce vizează o procedură administrativă în cadrul căreia se analizează şi legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001;

- în urma parcurgerii etapei analizării dosarului reclamantei s-a constatat că acesta trebuia completat cu acte care să facă dovada achitării despăgubirilor stabilite prin procesul verbal de evaluare din 6 martie 1976, precum şi nr. decretului de expropriere din anul 1973, în baza căruia a fost preluat de către Statul Român o parte din imobilul obiect al notificării, cu precizarea că dosarul a fost în cele din urmă transmis spre evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare;

- greşit s-a reţinut depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, nefiind avută în vedere complexitatea cauzei şi durata etapelor ce se impun a fi parcurse;

- instanţa în mod nelegal a stabilit în sarcina C.C.S.D. efectuarea anumitor operaţiuni într-un interval de timp determinat ca şi plata unor penalităţi, cu nesocotirea duratei efective a fiecăreia dintre etapele administrative prevăzute;

- cum în cauză dosarul reclamantei a fost deja transmis evaluatorului, în cel mai scurt timp de la întocmirea acestuia, se va emite şi decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că nu se impunea stabilirea de penalităţi în caz de ne-executare, măsura instanţei de fond fiind mult prea oneroasă.

3.2. Recursul reclamantei S.I.S.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa primei instanţe numai sub aspectul nesoluţionării şi nepronunţării asupra primului capăt de cerere, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va da, să-i fie recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 21.085 m2.

Arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui prim capăt de cerere şi nici nu a făcut vreo referire în acest sens în considerentele hotărârii la solicitarea formulată, recurenta-reclamantă a mai arătat că insistă în soluţionarea acestui petit, menţinut şi prin precizarea de acţiune, dat fiind refuzul autorităţilor pârâte chiar şi după pronunţarea hotărârii de a-i evalua dosarul în raport de toate actele existente, dovada în acest sens fiind convocarea primită de la evaluator în care se menţionează că evaluarea s-a dispus numai cu privire la imobilul situat în Zalău.

Restul dispoziţiilor sentinţei au fost apreciate ca fiind temeinice şi legale.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar.

4.1. Asupra recursului recurentei-reclamante.

Analizând recursul recurentei-reclamante sub aspectul criticilor formulate şi în raport de prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile înfăţişate astfel că recursul va fi respins ca nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Examinând cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă S.I.S., astfel cum a fost aceasta, în mod expres, modificată şi completată la data de 11 martie 2011, în temeiul art. 132 C. proc. civ. (filele 82-90 dosar fond) Înalta Curte constată că prima instanţă s-a pronunţat în limitele investirii sale.

Astfel, prin cererea completatoare şi modificatoare, cum chiar reclamanta o intitulează şi care este o veritabilă cerere modificată de chemare în judecată, sunt în mod expres arătate solicitările respectiv pretenţiile formulate, în contradictoriu cu autorităţile pârâte C.C.S.D. şi A.N.R.P. şi anume:

(I) obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunţării sentinţei să trimită la un evaluator dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziţiei Primarului Zalău 447/2006;

(II) obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunţării sentinţei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziţiei Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC;

(III) obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalităţi, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor şi până la îndeplinirea obligaţiilor, şi

(IV) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.

Nu a mai fost reiterat, şi ca atare prima instanţă în mod corect a apreciat că nu a mai fost menţinut distinct, capătul de cerere menţionat în cererea iniţială, formulat numai în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care se solicita ca această autoritate să fie obligată a-i recunoaşte recurentei-reclamante calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, în suprafaţă de 21.085 m2.

În raport de această necontestată situaţie de fapt, atestată de actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ. cu referire la art. 129 alin. (6) C. proc. civ., şi în virtutea principiului disponibilităţii, Înalta Curte reţine că în mod legal prima instanţă a apreciat că este investită cu soluţionarea cererii modificatoare a recurentei-reclamante, pe care a şi examinat-o, pronunţându-se asupra capetelor de cerere enumerate în cuprinsul acesteia.

Aşa fiind, în mod firesc în considerentele hotărârii atacate nu se mai regăseşte menţionat acest petit de acţiune, el neformând în mod legal obiectul analizei şi examinării în cursul pronunţării soluţiei pe fond în cauză.

Ca atare, afirmaţiile recurentei vizând menţinerea primului petit de acţiune, inserat în acţiunea iniţială nu pot fi primite, nefiind susţinute probator şi nici legal, în raport de prevederile art. 132 şi art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

 În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat recursul recurentei-reclamante.

4.2. Asupra recursului recurentului - pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Examinând cu prioritate regularitatea formulării acestui recurs, Înalta Curte reţine, în raport de prevederile art. 301, art. 302 şi următoarele C. proc. civ. tardivitatea înregistrării acestuia, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit textului de lege sus arătat, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii şi se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

La fila 167 din dosarul de fond se află dovada de comunicare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond către pârâtul - recurent Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce atestată că la data de 10 mai 2011 s-a realizat respectiva comunicare. Data de 10 mai 2011 de pe ştampila poştei se coroborează cu data de 11 mai 2011, aplicată pe ştampila cu data înapoierii dovezii de comunicare.

În raport de această dată de comunicare, de 10 mai 2011, expedierea recursului la Curtea de Apel Cluj la data de 27 mai 2011, conform plicului de la fila 18 dosar recurs, apare ca fiind realizată cu depăşirea termenului legal. Ultima zi de declarare a recursului, în cauză, pentru această autoritate, era 26 mai 2011, calculul termenului fiind efectuat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ.

Aşa fiind, pe temeiul legal sus-arătat, recursul formulat de recurentul - pârât va fi respins ca tardiv formulat, situaţie în raport de care nu mai pot fi examinate criticile aduse soluţiei pronunţate de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.I.S. împotriva Sentinţei civile nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1467/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs