ICCJ. Decizia nr. 1466/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1466/2012
Dosar nr. 4939/2/2011
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanţii M.O., M.E. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând:
1) obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să efectueze operaţiunile administrative prevăzute de disp. art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziţiei nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Braşov şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul - teren situat în Braşov, str. P.M., identificat în C.F. nr. X Braşov, în suprafaţă utilă totală de 601,02 mp, imposibil de restituit în natură, dosarul în cauză fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub 28223/CC ;
2) obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a Hotărârii ce va soluţiona prezenta acţiune, cu titlu de daune cominatorii.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 10/2001 au notificat Primăria Municipiului Braşov cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului arătat anterior, în suprafaţă totală de 601,02 mp, situat în Braşov, str. P.M. şi că la data de 26 iunie 2006, cu o întârziere nejustificată de aproximativ 5 ani de zile, având în vedere disp. art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Braşov, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziţia nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafaţa utilă totală de 601,02 mp.
S-a mai arătat de către reclamanţi că dispoziţia, însoţită de toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând-o împreună cu toate înscrisurile anexate, sub nr. 28223/CC.
Reclamanţii au arătat că, în vederea aplicării dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dreptul lor legal de soluţionare efectivă a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene, nu a fost respectat, iar în actualul stadiu al procedurilor administrative, dispoziţiile legale în vigoare nu le oferă un minim de garanţii ori o protecţie efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a obţine repararea prejudiciului cauzat prin naţionalizarea imobilului în cauză.
2. Apărările pârâtei
La data de 29 septembrie 2011, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 5495 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii M.O., M.E. şi M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Braşov, str. P.M., judeţ Braşov, sub sancţiunea plăţii de 100 RON pe zi de întârziere de la momentul împlinirii unui termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii până la data emiterii titlului de despăgubire.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din probele administrate rezultă că reclamanţii au notificat Primăria Municipiului Braşov cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului situat în Braşov, str. P.M., identificat în C.F. nr. X Braşov, în suprafaţă utilă totală de 601,02, mp, imobil ce a aparţinut în deplină proprietate şi liniştită posesie autorilor lor C.G.M. şi respectiv D.M.
Primăria Municipiului Braşov prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziţia nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafaţa utilă totală de 601,02 mp, iar dispoziţia, însoţită de toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând în acest sens Dispoziţia nr. 2271 din 26 iunie 2006, precum şi înscrisurile anexate, sub nr. 28223/CC.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia să înceapă efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, că la solicitarea pârâtei, în calitate de beneficiar şi utilizator, societatea de evaluatori desemnată SC G.C.E. SA a întocmit raportul de evaluare având drept obiectiv evaluarea imobilului în suprafaţă totala de 601,02 mp, situat în Braşov, str. P.M., raport care a fost transmis pârâtei în luna iulie 2009, moment din care pârâta nu a mai efectuat nici un demers în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Instanţa a apreciat că în cauză s-a depăşit termenul rezonabil, de vreme ce au trecut 10 ani de la înregistrarea notificării până la data pronunţării sentinţei.
Ţinând seama că s-a efectuat raportul de evaluare a imobilului în cauză, în temeiul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis în parte cererea şi a obligat pârâta să emită titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Braşov, str. P.M., judeţ Braşov, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, această obligaţie fiind impusă pârâtei sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) şi (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării şi etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
S-a susţinut că, în speţă, s-au parcurs etapele transmiterii, înregistrării şi analizei dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantului, dosarul aferent Dispoziţiei nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Braşov fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 28223/CC, fiind parcursă etapa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, dar şi etapa evaluării, fiind întocmit deja raportul de evaluare de către evaluatorul desemnat, respectiv SC G.C.E. SA Târgovişte, care însă trebuie să întocmească un nou raport, potrivit precizărilor din Circulara nr. 1211/CND/3 martie 2011.
Recurenta a mai susţinut că nu s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, conduita părţilor şi a autorităţilor şi importanţa litigiului.
S-a arătat că în mod greşit prima instanţă a obligat direct la emiterea deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, trecându-se peste etapele administrative prevăzute de lege şi mai ales în mod eronat s-a stabilit sancţiunea plăţii unei penalităţi de 100 RON pe zi întârziere, în cazul nerespectării termenului de emitere a titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în condiţiile în care întocmirea rapoartelor de evaluare aparţine altor entităţi, iar termenul de executare a evaluării prevăzut în contractele de prestări servicii încheiate cu evaluatori autorizaţi este de 20 de zile, după care raportul de evaluare se comunică părţilor, care sunt îndreptăţite să formuleze obiecţiuni, aşa încât nu se poate aprecia asupra duratei procedurii de evaluare, sarcina plăţii penalităţilor fiind excesivă pentru recurentă.
S-a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
2. Apărările intimaţilor-reclamanţi
Intimatul-reclamant M.O., prin apărătorul său în instanţă şi întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., formulată şi în numele intimatelor-reclamantelor M.E. şi M.M. a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat
3. Analiza motivelor de recurs
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
a. Situaţia de fapt
Intimaţii-reclamanţi M.O., M.E. şi M.M. au solicitat despăgubiri, prin Notificarea nr. 3457/2001 înregistrată sub nr. 30343/2001 la Primăria Municipiului Braşov pentru imobilul situat în Braşov, str. P.M. compus din 601,02 mp teren, care a fost preluat abuziv de la autorii lor în baza Decretului nr. 111/1951, conform Sentinţei nr. 4245/1964 a Tribunalului Braşov.
Prin Dispoziţia nr. 2271 din 26 iunie 2006 Primarul Municipiului Braşov a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat de reclamanţi, dosarul aferent dispoziţiei menţionate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 28223/CC, pentru a se urma procedura de stabilire şi plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.
Deşi au trecut 10 ani de la notificarea imobilului pentru care intimaţii-reclamanţi a pretins despăgubiri, ca urmare a imposibilităţii restituirii în natură şi 5 ani de la recunoaşterea dreptului acestora la despăgubiri prin Dispoziţia nr. 2271 din 26 iunie 2006 a Primarului Municipiului Braşov, dosarul intimaţilor aferent acestei dispoziţii a ajuns abia în etapa evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.
b. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului pârâtei
Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti declarat împotriva Sentinţei nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost obligată să emită decizia care să conţină titluri de despăgubire, nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluţia primei instanţe, ci reia susţinerile şi argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea şi etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia şi pe cale de consecinţă, concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluţionării solicitării intimaţilor-reclamanţi, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubire,aceste motive de recurs putând fi încadrate în dispoziţiile art. 304, pct. 9, C. proc. civ.
Deşi argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entităţi (organe învestite cu soluţionarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depăşirea termenului rezonabil de rezolvare a situaţiei litigioase a intimaţilor.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptăţeşte autoritatea publică de a determina discreţionar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul rezonabil priveşte atât durata procedurilor administrative preliminare, cât şi timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise şi de executare a hotărârilor judecătoreşti, astfel că Statul Român avea obligaţia de a organiza astfel funcţionarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerinţe şi persoanele îndreptăţite să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreţionare, de pasivitate, a autorităţilor publice.
Atunci când Statul Român şi-a asumat obligaţia de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri şi care astfel au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunţându-se Curtea de la Strasbourg prin Hotărârile Viaşu împotriva României din 9 decembrie 2008, Katz şi Faimblat din anul 2009.
În speţă, raportat la perioada îndelungată, de 10 ani, care a trecut de la data declanşării procedurii de restituire a imobilului preluat abuziv de statul comunist de la autorul intimaţilor, de la emiterea Notificării nr. 3457/30343/15 noiembrie 2001, prima instanţă a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, susţinerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nefiind justificate.
În condiţiile întârzierii excesive a soluţionării dosarului intimaţilor-reclamanţi, aflat încă în procedura evaluării, în mod corect prima instanţă a procedat la stabilirea unor termene rezonabile de rezolvare a acestuia, privind emiterea titlului de despăgubiri în 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea unor penalităţi pe zi de întârziere.
De altfel, de la pronunţarea sentinţei recurate au trecut deja 6 luni, perioadă suficient de lungă pentru ca autoritatea recurentă să-şi îndeplinească obligaţiile legale.
3. Soluţia instanţei de recurs
Astfel fiind, constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1579/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
