ICCJ. Decizia nr. 1574/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1574/2012
Dosar nr. 322/64/2011
Şedinţa de la 22 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 124/F din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cât şi acţiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor reprezentantă de Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. Braşov, având ca obiect anularea deciziei de imputare emisă de U.M. Braşov şi a deciziei emisă de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor are calitate procesuală pasivă din moment ce obiectul acţiunii este cel precizat.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul S.D. a fost numit în funcţia de profesor militar (şi şef comisie didactică) la data de 01 martie 2010, la catedra managementul resurselor de apărare din Departamentul Regional de Studii pentru Managementul Resurselor de Apărare - Braşov, structură subordonată Universităţii Naţionale de Apărare Carol I, iar în urma unui control intern la nivelul U.M., privind „stabilirea şi plata drepturilor băneşti cuvenite personalului”, s-a procedat la cercetarea administrativă a reclamantului.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei că prin procesul-verbal încheiat la data de 06 octombrie 2010, s-a concluzionat că în U.M. Braşov, în cadrul compartimentului financiar, în perioada martie – mai 2010, a fost produsă o pagubă în valoare totală de 1.832 lei prin acordarea de drepturi băneşti necuvenite funcţiei de „Profesor militar (şi şef comisie didactică)” deţinută de către lt. colonel S.D., paguba fiind produsă pe fondul schimbării legislaţiei care reglementează acest aspect, respectiv modificarea anexei nr. 1 din Ordinul nr. MS5 din 15 mai 2008 cu prevederile Anexei nr. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 0154/2010.
S-a constatat că, potrivit anexei IV la Legea – cadru nr. 330/2009, cadrele militare în activitate care, îndeplinesc funcţii de comandă prevăzute de statele de organizare, beneficiază lunar de o indemnizaţie de comandă, însă, în cauză nu s-a contestat faptul exprimat oficial de autoritatea superioară privind nemenţionarea în statul de organizare a unităţii militare, a funcţiei de profesor militar (şi şef comisie didactică) printre funcţiile de comandă.
Prin urmare, instanţa a apreciat, că, în mod corect, s-a stabilit în cercetarea administrativă, că s-a produs o pagubă unităţii militare prin plata către reclamant a unei îndemnizaţii de comandă care nu se putea acorda pentru funcţia deţinută de reclamant.
Având în vedere că dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de Guvern nr. 121/1998 legală nu impun condiţia stabilirii unei vinovăţii în sarcina militarului, instanţa de fond a apreciat că actele atacate sunt la adăpost de orice critică, iar răspunderea materială a reclamantului a fost stabilită cu respectarea art. 24 din Ordonanţa de Guvern nr. 121/1998, întrucât paguba a fost constatată în mai puţin de 1 an de la data procedurii ei.
Referitor la cererea privind recunoaşterea drepturilor cuvenite, aferente funcţiei de „şef comisie didactică, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că funcţia reclamantului este profesor militar, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovadă că în statul de organizare al unităţii militare este prevăzută funcţia de şef comisie didactică şi cu atât mai mult că ar fi funcţie de conducere.
Împotriva susmenţionatei a declarat recurs reclamantul S.D.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut nelegalitatea deciziei de imputare în condiţiile în care contrar art. 25 alin. (6) din O.G. nr. 121/28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor şi pct. 6 din Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale (aprobate prin Ordinul M.A.P.N. nr. M5/1999 nu s-a probat de către emitentul deciziei temeinicia şi legalitatea măsurii dispuse. Şi decizia administrativ jurisdicţională nr. 141-CJ (S) 12-2010 din 10 februarie 2011 apare ca nelegală, procedându-se la menţinerea deciziei de imputare fără a i se permite reclamantului accesul la documentele care au stat la baza acesteia.
S-a mai arătat că potrivit Legii nr. 330/2009 anexa IV art. 8, funcţiile pentru care se acordă indemnizaţia de comandă sunt prevăzute în statele de organizare, cu avizul structurii financiar contabile centrale, iar mărimea concretă a procentului, precum şi normele de acordare/suspendare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. De aceea, a apreciat recurentul, dreptul de a stabili lista cu funcţiile care au dreptul la indemnizaţie de comandă revine ministrului apărării naţionale. Întrucât lista conţinută în Ordinul M.A.P.N. nr. MS 51 din 19 mai 2008 nu a fost modificată sau abrogată până în prezent, motivele invocate în cercetarea administrativă şi în deciziile ulterioare nu pot fi susţinute legal. Mai mult, începând cu data 1 septembrie 2011, fără să se fi produs vrei modificare a statului de funcţiuni în privinţa funcţiei recurentului, comandantul U.M. a admis legalitatea acordării indemnizaţiei de comandă pentru funcţia de „profesor militar (şi şef comisie didactică)”.
Ministerul Apărării Naţionale a susţinut prin întâmpinare că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, este legală şi temeinică, reiterând argumentele de fapt şi de drept susţinute în apărare la fondul cauzei şi care au fost admise de prima instanţă.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurent şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Decizia de imputare nr. A-1481 din 27 octombrie 2010 emisă de U.M., prin care s-a constatat producerea unei pagube acestei unităţi militare prin plata către reclamant a unei indemnizaţii de comandă în cuantum de 1.832 lei în perioada martie – mai 2010, a fost menţinută prin Decizia administrativ - jurisdicţională nr. 141/CJ (S) 12/2010 din data de 10 februarie 2011 de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor de cadrul Ministerul Apărării Naţionale, în temeiul art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 şi a pct. 115 lit. b) din Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale – aprobate cu Ordinul M.A.P.N. nr. 45/1999.
Sesizată cu acţiunea în anularea actului administrativ şi a actului administrativ jurisdicţional, instanţa de fond a concluzionat în mod just şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente că solicitarea reclamantului nu este întemeiată, detaliind în considerentele sentinţei pronunţate argumentele de fapt şi de drept relevante pentru această soluţie. Au fost avute în vedere atât susţinerile reclamantului, reiterate şi prin cererea de recurs cât şi apărările pârâtului.
Prin anexa 1 la H.G. nr. 0154/2010 au fost precizate expres funcţiile asimilate cu drept la indemnizaţia de comandă în anul 2010, iar între acestea nu se regăseşte cea de „profesor militar (şi şef comisie didactică)” deţinută de recurentul reclamant. Până la 31 august 2009 funcţiile de conducere asimilate cu drept la indemnizaţie de comandă erau nominalizate expres în anexa nr. 1 la Ordinul MS-51/2008.
Conform art. 8 alin. (1) din anexa IV la Legea cadru nr. 330/2009 (în vigoare până la 1 ianuarie 2011) cadrele militare în activitate care, potrivit prevederilor legale, îndeplinesc funcţii de comandă, beneficiază de o indemnizaţie de comandă lunară, iar conform art. 8 alin. (2) din aceeaşi anexă, funcţiile pentru care se acordă indemnizaţia de comandă sunt prevăzute de statele de organizare.
În statul de organizare al Departamentului regional de Studii pentru Managementul resurselor de Apărare - Braşov este prevăzută o singură funcţie de comandă (şef catedră) şi 15 funcţii de execuţie printre care şi cea de profesor militar (şi şef comisie didactică).
Reclamantul a îndeplinit o funcţie de execuţie – profesor militar (şi şef comisie didactică) la U.M. Braşov, la catedra „managementul resurselor de apărare” din Departamentul Departamentului regional de Studii pentru Managementul resurselor de Apărare - Braşov, structură subordonată Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.
În acest condiţii, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că, distinct de posibilele prevederi date în executarea legii, în cauză nu s-a contestat poziţia oficială a Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” privind nemenţinerea în statul de organizare a unităţii militare a funcţiei de profesor militar (şi şef comisie didactică) printre funcţiile de comandă.
Ca urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 121/1998, s-a stabilit în sarcina recurentului - reclamant obligaţia restituirii sumei încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de comandă, în perioada martie – mai 2010, deoarece nu a exercitat o funcţie de comandă în sensul prevăzut expres în statul de organizare al U.M. Braşov.
În acest context, concluzia primei instanţe este una temeinică şi legală, astfel că, văzând şi dispoziţiile art. ‚ 312 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva Sentinţei nr. 124/F din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1467/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1588/2012. Contencios → |
|---|
