ICCJ. Decizia nr. 1474/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1474/2012
Dosar nr. 4200/2/2010
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtului şi derularea procedurilor în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcţia de Primar al comunei Somova, judeţul Tulcea şi, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică, din oficiu, sub aspectul constatării de lucrător sau colaborator al securităţii, persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile publice prevăzute la art. 3 lit. b) - h).
S-a mai arătat că, potrivit Notei de constatare din 09 ianuarie 2009, pârâtul C.N. a fost recrutat la data de 24 noiembrie 1988 pentru „încadrarea informativă a numiţilor L.A, I.I. şi L.N., semnalaţi cu intenţii de evaziune, dar şi a altor persoane pretabile la manifestări tendenţioase” şi că la aceeaşi dată acesta a semnat angajament, având numele conspirativ de colaborator „I.”.
Pârâtul C.N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamant ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1774 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.N. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că sunt îndeplinite condiţiile impuse de prevederile textului de lege sus-citat, după cum urmează:
În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, instanţa a reţinut că este îndeplinită, având în vedere materialele informative cu valoare operativă, furnizate de pârât, în total 11, cu privire la numiţii L.A., I.I., L.N.
S-a mai reţinut că din actele cauzei rezultă că pârâtul C.N. a fost recrutat în perioada 1988 - 1989 pentru încadrarea informativă a numiţilor L.A., I.I., L.N., semnalaţi cu intenţii de evaziune, dar şi a altor persoane „pretabile la manifestări tendenţioase” şi că la aceeaşi dată a semnat, cu numele real, angajament, având numele conspirativ de colaborator „I.”.
Referitor la cea de-a doua condiţie cerută de lege şi anume aceea referitoare la conţinutul notelor informative furnizate, prin care să fie denunţate activităţi potrivnice regimului comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, instanţa a apreciat că este de asemenea îndeplinită, având în vedere că prin informaţiile furnizate de pârât, cuprinse în notele informative, acesta a contribuit la îngrădirea dreptului la viaţa privată precum şi la liberă circulaţie, prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, respectiv art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
S-a arătat că pârâtul a mai furnizat informaţii referitoare la numiţii L.A., I.I., L.N. privind intenţiile acestora de a trece fraudulos frontiera, ceea ce a fost de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora, respectiv dreptul la libera circulaţie.
Instanţa a apreciat că nici apărarea, potrivit căreia pârâtul nu îşi aduce aminte să fi semnat acel angajament, sau „dacă s-a întâmplat a fost în stare de ebrietate sau sub ameninţarea plutonierului I.”, nu poate fi primită, întrucât pentru îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul nu a impus o astfel de condiţie legată de semnarea vreunui înscris, fiind suficientă „furnizarea în orice mod a informaţiilor”, iar aceste informaţii să fie de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Dar, chiar şi aşa, din coroborarea informaţiilor conţinute de înscrisurile existente la dosarul cauzei şi, în special, consemnările din raportul cu propunere de recrutare şi raportul de investigaţii, rezultă că, numitul C.N. era aceeaşi persoană cu sursa „I.”.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că:
- angajamentul semnat de el la data de 24 noiembrie 1998 a fost dat la postul de Poliţie al comunei Somova, judeţul Tulcea, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, în prezenţa unui ofiţer de Securitate;
- toate informaţiile cuprinse în rapoartele întocmite erau date cunoscute de toţi locuitorii comunei;
- în comuna Somova era de notorietate faptul că numitul L.A. fusese condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei şi că acesta intenţiona să fugă din ţară;
- cele consemnate în rapoartele de Securitate aparţin ofiţerului S.M., care putea semna orice.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a putea fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii în sensul definit de O.U.G. nr. 24/2004, cu modificările ulterioare, trebuie îndeplinite condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din ordonanţa mai sus invocată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2004, cu modificările ulterioare: „colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea”.
Analizând condiţiile impuse de textul de lege mai sus menţionat, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acestea sunt îndeplinite în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât C.N.
Sub acest aspect, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putinţă de tăgadă că în perioada 1988 - 1989 recurentul-pârât C.N. a fost recrutat pentru încadrarea informativă a numiţilor L.A., I.I. şi L.N. şi a altor persoane pretabile la manifestări tendenţioase.
În acest sens, recurentul-pârât a semnat cu numele real un angajament având nume conspirativ de colaborator „I.”.
Susţinerea recurentului, potrivit cu care angajamentul a fost semnat în stare de ebrietate este lipsită de relevanţă având în vedere faptul că acesta nu a negat existenţa angajamentului, iar pe de altă parte condiţia impusă de lege este aceea a „furnizării în orice mod a informaţiilor”.
Or, aşa cum în mod corect s-a reţinut, din coroborarea informaţiilor conţinute de înscrisurile existente la dosar, precum şi din cuprinsul raportului de recrutare, rezultă cu certitudine că recurentul-pârât C.N. era aceeaşi persoană cu „sursa” I. care a întocmit mai multe note informative despre numiţii L.A., L.N. şi I.I. Aşa cum rezultă din cuprinsul acestor note, informaţiile furnizate se refereau la intenţia acestora de a părăsi fraudulos ţara, ceea ce a fost de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora.
Împrejurarea că, aşa cum susţine recurentul-pârât era de notorietate că numitul L.A. intenţiona să fugă din ţară, nu prezintă nicio relevanţă cu privire la condiţia impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2004, de vreme ce persoana respectivă suferise o condamnare pentru trecerea frauduloasă a frontierei şi tocmai din această cauză era în vizorul Securităţii.
De altfel, ceea ce informa recurentul-pârât prin notele întocmite, era tocmai faptul că acesta avea noi intenţii de trecere frauduloasă a frontierei.
În raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, sentinţa recurată fiind legal şi temeinic motivată, având în vedere şi dispoziţiile legale aplicabile în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva Sentinţei civile nr. 1774 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1486/2012. Contencios → |
|---|
