ICCJ. Decizia nr. 1486/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1486/2012
Dosar nr. 1449/40/2010/a1
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii I.D. şi P.N. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, învestirea cu formulă executorie a următoarelor acte:
1. Sentinţa nr. 204 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal;
2. Decizia nr. 3371 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti;
3. adresa nr. 623422/24 august 2009;
4. situaţia privind calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de 24.148,68 RON, pentru perioada 3 martie 2009 - 9 iunie 2011 în sumă de 3.808,95 RON în total = 27.957,68 RON;
5. Decizia nr. 3920 din 4 decembrie 2008 din care rezultă obligaţia Statului Român pentru a achita suma de 24.148,68 RON;
6. procură prin care se împuterniceşte I.D. să încaseze în contul său suma de 27.957,63 RON;
7. confirmarea extrasului de cont la B.R.D. Suceava din 25 septembrie 2008.
Prin Încheierea nr. 60 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenţii I.D. şi P.N., în contradictoriu cu intimaţii Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la investirea cu formulă executorie a Sentinţei nr. 204 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi a Deciziei nr. 3371 din 09 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a constatat că, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti de admitere în tot sau în parte a cererii constituie titluri executorii, fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie.
Cu privire la cererea de învestire cu formulă executorie a adresei nr. 623422/24 august 2009, a situaţiei privind calculul dobânzii la suma datorată de către Statul Român de 24.148,68 RON pentru perioada 03 martie 2009 - 09 iunie 2011 în sumă de 3.808,95 RON în total = 27.957.68 RON; a Deciziei nr. 3920 din 04 decembrie 2008 din care rezultă obligaţia Statului Român pentru a achita suma de 24.148,68 RON; a procurii prin care se împuterniceşte I.D. să încaseze în contul său suma de 27.957,63 RON şi a confirmării extrasului de cont la B.R.D. Suceava din 25 septembrie 2008, instanţa de fond a apreciat că aceste înscrisuri nu aparţin categoriei celor la care se referă art. 372 C. proc. civ., nefiind susceptibile, conform legii, de învestire cu formulă executorie, fiind acte de informare sau constatări ale unor situaţii de fapt.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii I.D. şi P.N., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. c) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de petenţii I.D. şi P.N. la data de 21 ianuarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii …. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că încheierea recurată a fost comunicată petenţilor la data 18 ianuarie 2012, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei în termenul legal.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.”
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de I.D. şi P.N. împotriva Încheierii nr. 60 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1487/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
