ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1478/2012
Dosar nr. 2050/2/2010
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Instanţa de fond
1.Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.A.C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.T.I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la reînnoirea asimilării privind funcţionarea şcolilor de şoferi asemenea unor societăţi comerciale sau regii autonome, în sensul prevăzut la art. 5 lit. b) din Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este persoană juridică, înfiinţată de către un grup de automobilişti în data de 5 aprilie 1904, constituiţi în Adunare generală, care au hotărât şi semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din România, fiind recunoscută ca persoană morală, pe baza Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909 adoptată de către Adunarea Deputaţilor şi de Senat la 22 ianuarie şi respectiv 19 februarie 1909, lege promulgată de Regele Carol I şi publicată în M. Of., lege contrasemnată şi de ministrul de interne I.I.C.B.
S-a mai arătat că de-a lungul timpului asociaţia a fost recunoscută şi s-a reorganizat pe baza mai multor acte normative şi având în vedere faptul că la baza constituirii acestei asociaţii au fost tocmai automobilişti, a fost singura instituţie autorizată să desfăşoare activitatea specifică de şcoală de şoferi.
Reclamanta a arătat că şcoala elibera brevete mixte pentru şoferi profesionişti şi separat pentru conducătorii amatori şi că Şcoala Naţională Auto a A.A.C.R., constituită în conformitate cu prevederile statutului A.C.R., este una dintre numeroasele activităţi tehnice în slujba membrilor asociaţiei, pe lângă asistenţă rutieră, depanare stradală şi reparaţii în atelierele proprii.
S-a mai reţinut în cererea de chemare în judecată că pentru îndeplinirea dispoziţiilor legale, A.C.R. s-a adresat M.T.I. prin scrisoarea din 26 ianuarie 2010, înregistrată la M.T.I. din data de 27 ianuarie 2010, prin care a solicitat reînnoirea asimilării Şcolii de Conducători Auto organizată de A.C.R. cu şcolile de conducători auto organizate de societăţile comerciale, precum şi faptul că M.T.I. a emis în anul 1999, prima asimilare cu privire la funcţionarea Şcolii de Conducători Auto organizată de A.C.R., cu şcolile de conducători auto organizate de societăţile comerciale, care a fost reînnoită şi în anul 2007.
2.Apărările pârâtului
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1140 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului A.A.C.R. formulată în contradictoriu cu pârâtul M.T.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că prin O.M.T.I. nr. 1019/2009 sunt reglementate termenii şi condiţiile legale în care activitatea de şcoală de conducători auto poate fi efectuată, iar notele din 04 august 1999 şi din 02 februarie 2007, menţionate de către reclamantă, dincolo de faptul că reprezintă derogări de la dispoziţiile O.M.T. nr. 146/1999 şi ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006, care au fost abrogate, sunt acte ce provin de la acelaşi emitent şi care au prevăzut aceeaşi condiţie impusă de art. 5 din Anexa nr. 2 la O.M.T.I. nr. 1019/2009, aceste dispoziţii nemodificând vechiul regim juridic incident desfăşurării acestui tip de activitate.
S-a apreciat de către instanţa de fond că prin aceste note instituţia pârâtă a permis reclamantei, pe cale de excepţie, să desfăşoare activitatea de şcoală de conducători auto şi reprezintă o dovadă în plus că aceasta a avut la dispoziţie un interval de timp de 10 ani ca să depună diligenţele necesare respectării dispoziţiilor O.M.T. nr. 146/1999 şi ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006 în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea unei şcoli auto, astfel că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Reclamanta A.A.C.R. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că a dobândit personalitate juridică din 1905, fiind înfiinţată ca asociaţie a automobiliştilor, recunoscută ca persoană morală pe baza Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909, fiind singura instituţie autorizată să desfăşoare activitatea specifică de şcoală de şoferi la 22 ianuarie 1910.
A precizat recurenta că au dreptul să urmeze cursurile şcolii sale de şoferi numai persoanele membre ale A.A.C.R., structurat pe filiale judeţene, iar din 2005 a organizat cursuri de pregătire pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii în Bucureşti, Galaţi şi Buzău, astfel că este nejustificat refuzul Ministerului Transporturilor de a nu mai accepta desfăşurarea acestei activităţi de către recurente, urmărindu-se de fapt reorganizarea activităţii acesteia .
Recurenta a învederat că îndeplineşte toate condiţiile de funcţionare a unei şcoli, mai puţin forma, nefiind societate comercială, că nu deţine resursele financiare pentru a-şi schimba forma juridică de funcţionare şi a transfera baza materială, iar interdicţia de a mai desfăşura această activitate a reprezentat o pierdere financiară şi de forţă de muncă la nivel naţional.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, fără a se indica vreun temei legal.
2.Apărările intimatului
Intimatul M.T.I. prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009 reglementează condiţiile în care poate fi desfăşurată activitatea de „şcoală de conducători auto, Ordinul fiind emis de M.T.I. în temeiul atribuţiilor conferite prin O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, modificată şi completată.
În conformitate cu art. 5 din anexa 2 la O.M.T.I .nr. 1019/2009 activitatea de şcoală de şoferi poate fi desfăşurată de şcolile din învăţământul de stat sau particular pentru elevi şi studenţi înmatriculaţi în sistemul propriu de învăţământ şi şcolile auto din cadrul societăţilor comerciale sau regiilor autonome.
Recurenta – reclamantă nu are forma de organizare prevăzută de Ordinul menţionat anterior, care să-i permită organizarea şi desfăşurarea activităţii de şcoală de conducători auto.
Împrejurarea că o perioadă destul de îndelungată de timp i s-a permis să întreprindă această activitate, pentru persoanele membre ale Asociaţiei, tocmai în virtutea tradiţiilor istorice nu reprezintă „un drept câştigat” care să confere recurentei posibilitatea de a solicita ca intimatul să fie obligat ca în continuare să-i acorde „derogări” constând în „reînnoirea asimilării privind funcţionarea şcolilor de şoferi din cadrul recurentei, cu cele care funcţionează în cadrul unor societăţi comerciale sau regii autonome, conform art. 5 lit. b) din Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009.
Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie „justiţia se înfăptuieşte în numele legii”, astfel că instanţele nu ar putea obliga o autoritate administrativă să repete o „derogare” întrucât această abatere de la lege reprezintă o chestiune de oportunitate, a cărei apreciere aparţine exclusiv în competenţa autorităţii administrative, instanţele neputând face o imixtiune care ar însemna o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
4.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., solicitarea recurentei - reclamante fiind lipsită de fundament juridic, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.A.C.R. împotriva sentinţei civile nr. 1140 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2318/2012. Contencios → |
|---|
