ICCJ. Decizia nr. 1571/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1571/2012
Dosar nr. 85/91/2010
Şedinţa publică de la 22 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secţia comercială, reclamanta A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele U.M. X şi U.M. Y, anularea Ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea postului de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul din 22 decembrie 2009 şi obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a fost admisă la concurs, precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturi băneşti şi a daunelor materiale.
Prin încheierea din 14 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 98 din 31 martie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate excepţiile admisibilităţii, lipsei de obiect şi prematurităţii acţiunii, invocate de Ministerul Apărării Naţionale şi a obligat pârâtele să o angajeze pe reclamantă A.M. în postul pentru care a fost declarată admisă în urma concursului susţinut în data de 22 decembrie 2009.
Totodată, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, capetele de cere privind: anularea Ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea funcţiei de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea unui ordin pentru a fi declarată admisă la concursul susţinut la 22 decembrie 2009 cu plata despăgubirilor, acordarea cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale, precum şi capătul de cerere privind suspendarea organizării unui nou concurs.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel a exonerat pe D.F. şi C.M. de plata amenzii judiciare aplicate de Tribunalul Vrancea prin încheierea din 18 mai 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei procedurii prealabile sunt nefondate, având în vedere că accesul reclamantei la justiţie nu poate fi negat, fiind o componentă esenţială a dreptului fundamental protejat de art. 6 din C.E.D.O., iar despre împrejurarea că rezultatul concursului a fost invalidat, reclamanta nu a aflat în timp util pentru a iniţia procedura prealabilă.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii, prima instanţă a reţinut că şi aceasta este nefondată, întrucât în ciuda celor susţinute de pârâte, invalidarea rezultatelor unui concurs reprezintă un act de ordin administrativ.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţiile pentru înscrierea la concurs, a participat la concurs şi a fost informată că a fost admisă, ceea ce a determinat-o a demisiona de la vechiul loc de muncă.
Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că singura reparaţie echitabilă pentru reclamantă nu poate fi decât aceea de încadrare pe postul pentru care a concurat, deoarece a-i da doar posibilitatea să participe la un nou concurs nu-i conferă aceeaşi certitudine.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatelor de la concurs, prima instanţă a constatat că acesta este nefondat, întrucât un astfel de ordin nu există.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că şi capetele de cerere privind a acordarea despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată sunt nefondate; nefiind dovedite.
Concluzionând, Curtea de Apel a admis solicitărilor petenţilor amendaţi de Tribunalul Vrancea şi a dispus exonarea acestora de la plata amenzii dispuse prin încheierea din 18 mai 2010, având în vedere că aceste amenzi au fost dispuse de o instanţă necompetentă, care nu se mai poate pronunţa asupra cererilor de reexaminare.
3.Recursurile reclamantei şi pârâţilor împotriva sentinţei nr. 98 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs A.M., U.M. X, U.M. Y şi Ministerul Apărării Naţionale , apreciind că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
Recurenta-reclamantă A.M. în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită modificarea sentinţei atacate, în sensul stabilirii de către instanţă a datei de la care urmează să fie angajată şi acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.
În susţinerea recursului, pârâtele U.M. X, U.M. Y şi Ministerul Apărării Naţionale au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susţin că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea normelor de competenţă generală, întrucât obiectul acţiunii ţine de competenţa exclusivă a normelor de jurisdicţia muncii.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentele-pârâte arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de pârâte, încălcând astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susţin că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât a analizat doar în parte, motivele invocate în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.
În cauză, s-a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe".
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta solicită anularea unor acte emise în ceea ce priveşte concursul pentru ocuparea unui post de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul din 22 decembrie 2009 şi obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a fost admisă la concurs.
Înalta Curte constată că invalidarea concursului la care a participat reclamanta nu este un act administrativ, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", întrucât actul menţionat, nu întruneşte cerinţa de a fi emis în regim de putere publică de către autoritatea publică.
Postul de contabil pentru care a concurat recurenta-reclamantă implică derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, ori în această situaţie, pârâtele în raporturile juridice cu reclamanta îşi exercită atribuţiile ca angajator şi nu în regim de putere publică.
Prin urmare, cererea având ca obiect contestarea rezultatului concursului pentru ocuparea unei funcţii contractuale şi obligarea autorităţii pârâte atât la emiterea actului prin care reclamanta a fost declarată admisă, cât şi la angajarea reclamantei pe postul pe care a fost, iniţial, declarată admisă, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefrind o acţiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acţiune pentru soluţionarea unui conflict de muncă în temeiul dispoziţiilor C. muncii.
Potrivit art. 281 din Legea nr. 53/2003, privind C. muncii, „jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Conform art. 284 din acelaşi act normativ „1). Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.; 2). Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, acţiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care în situaţia de faţă nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispoziţiile menţionate anterior C. muncii şi C. proc. civ., care reglementează competenţa materială de soluţionare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecăţii, Tribunalului Vaslui, secţia litigii de muncă.
Cum competenţa materială de soluţionare a cauzelor este o chestiune de ordine publică, potrivit art. 159 din C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea competenţei altei instanţe, fapt care atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. şi implicit casarea hotărârii recurate, conform art. 312 alin. (3) din C. proc. civ.
Dezlegarea acestei probleme face de prisos analiza celorlalte critici privind sentinţa recurată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3), art. 313 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vaslui, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de A.M., U.M. X, U.M. Y şi Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 98 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Vaslui, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
