ICCJ. Decizia nr. 2318/2012. Contencios
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2318/2012
Dosar nr. 10421/2/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, obligarea acesteia la primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul avocat pe care l-a desemnat.
Prin sentinţa civilă nr. 4015 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru cetăţenie și a obligat pârâta să înregistreze cererea reclamantei privind redobândirea cetăţeniei române prin mandatar.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 iulie 2010, reclamanta, prin mandatar avocat, a depus la sediul autorităţii pârâte o cerere prin care a solicitat aprobarea posibilităţii depunerii dosarului de redobândire a cetăţeniei române în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991, motivat medical. Cererea a fost însoţită de certificatul medical care proba starea de graviditate 26-27 săptămâni a reclamantei şi a fost înregistrată de către pârâtă din 14 iulie 2010.
Curtea a constatat că, până la data sesizării instanţei de judecată, respectiv data de 28 octombrie 2010, autoritatea pârâtă nu a răspuns cererii reclamantei, iar prin întâmpinare s-a arătat de către aceasta că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea cetăţeniei române stabilesc regula în materie potrivit căreia se impune ca şi cerinţă prezenţa obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetăţeniei române la momentul depunerii cererii, în faţa persoanei desemnate cu primirea şi înregistrarea cererii de acordare sau redobândire. Cu referire la situaţia de excepţie instituită de teza a II-a a art. 13 alin. (1), pârâta a precizat că aceasta presupune dovedirea situaţiei speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii cererii.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea că ulterior sesizării instanţei de judecată reclamanta a depus personal cererea de redobândire a cetăţeniei române la Oficiul consular al României din Republica Moldova nu atrage de plano lipsa de interes a cererii reclamantei, atâta vreme cât se constată refuzul administrativ nejustificat al pârâtei în ce priveşte soluţionarea cererii reclamantei cu efect retroactiv, începând cu data de 14 iulie 2010, dată de la care reclamanta era îndreptăţită să i se soluţioneze cererea având ca obiect redobândirea cetăţeniei române.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, autoritatea pârâtă susține că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat art. 13 din Legea cetăţeniei române, atunci când a obligat autoritatea pârâtă să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul aferent, prin mandatar cu procură specială şi autentică.
Prin soluţia de admitere a cererii de chemare in judecată şi de obligare a pârâtei la înregistrarea cererii privind redobândirea cetăţeniei române prin mandatar, în contextul în care reclamanta, după sesizarea instanţei de judecată, a depus personal cererea privind redobândirea cetăţeniei române, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, respingând excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtă, ajungându-se astfel la o situaţie care nu poate fi adusă la îndeplinire, respectiv la înregistrarea unei a doua cereri de redobândire a cetăţeniei române privind pe aceeaşi persoană.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, „cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba româna, se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege."
În cauză, reclamanta C.A. a depus personal, la Oficiul consular din Republica Moldova, cererea de redobândire a cetăţeniei române, înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, la data de 03 mai 2011, procedura administrativă fiind în curs de desfăşurare. Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a dispus, prin rezoluţie, în conformitate cu art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, solicitarea de relaţii cu privire la îndeplinirea de către petentă a condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) din legea menţionată.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că se impune respingerea acţiunii formulate ca lipsită de interes, întrucât folosul practic urmărit nu mai subzistă, din moment ce reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a cererii de redobândire a cetăţeniei române personal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 4015 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.A. ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 234/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
---|