ICCJ. Decizia nr. 1520/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1520/2012
Dosar nr. 2679/2/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti la data de 24 martie 2010, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe C.N.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 1832 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.N. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul C.N. a fost verificat în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere calitatea acestuia de deţinător al titlului de revoluţionar-luptător cu merite deosebite în revoluţia din decembrie 1989, verificare efectuată la cererea S.S.P.R.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că pârâtul este titular al dosarului şi a fost recrutat de I.S.M.B. în vederea cunoaşterii problemelor de producţie şi prevenirii rebuturilor, în cadrul secţiei semifabricate din uzina de anvelope „D.”, deţinând numele conspirativ „N.”.
S-a reţinut folosirea pârâtului în munca informativă în calitate de colaborator, fără ca pârâtul să semneze vreun angajament, deoarece pârâtul nu a fost de acord cu formularul de redactare al angajamentului utilizat de autoritate.
Instanţa a constatat, din cuprinsul notei de analiză a activităţii desfăşurate de pârât, faptul că în perioada septembrie 1984-noiembrie 1986, pârâtul a furnizat 10 note informative ce au fost exploatate în dosare de urmărire informativă, fiind recompensat în luna februarie 1987 cu suma de 600 de lei şi fiindu-i avizată pozitiv o deplasare în Iran.
Analizând notele informative furnizate de pârât, Curtea a reţinut că informaţiile furnizate de pârât nu denotă activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât nu au avut consecinţa îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
S-a reţinut că deşi reclamantul a susţinut că pârâtul a furnizat 10 note informative ce au fost exploatate, la dosar nu a fost identificată nicio notă informativă semnată de pârât, iar toate informaţiile furnizate de pârât, aşa cum au fost consemnate în notele şi rapoartele ofiţerilor de securitate, se referă la aspecte legate de procesul de producţie în cadrul atelierului Amestecare, consemnându-se că prin colaborarea cu N. s-au cunoscut problemele pe care le ridică secţia, colaboratorul semnalând verbal şi operativ aspecte care necesită măsuri urgente.
Pentru toate aceste motive, instanţa de primă jurisdicţie a apreciat că informaţiile furnizate de pârât nu sunt de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
3. Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Recurentul a precizat că intimatul-pârât C.N. a informat organele de securitate despre crearea unei stări de spirit necorespunzătoare în întreprinderea în care lucra, precum şi cu privire la comportarea la locul de muncă a unor suspecţi.
Recurentul a precizat că intimatul a colaborat cu fosta securitate o perioadă de aproape două decenii, neobişnuit de lungă în practica autorităţilor represive comuniste, intimatul fiind şi recompensat băneşte de securitate pentru informaţiile furnizate, apreciate ca fiind deosebit de importante.
Recurentul a precizat că în cauza de faţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, apreciind că cerinţele legii sunt chiar depăşite, atâta timp cât încălcarea unui drept fundamental nu era doar potenţială, ci efectivă, căci informaţiile furnizate de intimat au fost folosite de Securitate în dosarele de urmărire informativă a altor persoane.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna dintre informaţiile furnizate de intimat nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Înalta Curte a reţinut că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.
Din întreaga documentaţie furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informaţie care să îndeplinească cerinţele legii şi să atragă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului.
Faptul că lucrătorii Securităţii, în rapoartele pe care le întocmeau periodic, au menţionat că intimatul „faţă de organele de securitate a dovedit ataşament şi sinceritate, furnizând materiale informative exploatate în DUI-uri” nu conduce la o concluzie contrară.
Instanţa de judecată nu poate prelua pur şi simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securităţi cu privire la persoanele care le furnizau informaţii, ci este obligată să examineze ea însăşi datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerinţele legii.
Or, după cum bine a reţinut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activităţii intimatului nu sunt dublate şi de cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat.
Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând activităţi ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist şi nici nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informaţie concretă care să se circumscrie definiţiei legale a colaboratorului Securităţii.
Aşa fiind, în lipsa unor date referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor unei persoane.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1832 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1515/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1523/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
---|