ICCJ. Decizia nr. 1527/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1527/2012
Dosar nr. 12528/2/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.A. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru cetăţenie solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i examineze şi să-i avizeze cererea cu privire la redobândirea cetăţeniei române în regim de urgenţă, să-i semneze ordinul de acordare a cetăţeniei române sau, după caz, conform deciziei Comisiei pentru Cetăţenie.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 2115 din 18 martie 2011a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie în sensul că a fost obligată pârâta să analizeze cererea reclamantei şi să emită ordin de soluţionare a cererii în cazul soluţionării favorabile a cererii.
Instanţa a respins capătul de cerere de examinare a cererii în regim de urgenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantei S.A. a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 35315/RD din 04 august 2010.
Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a stabilit prin rezoluţie, în conformitate cu art. 16 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, termenul, pentru analizarea de către Comisie a cererii reclamantei, la data de 28 ianuarie 2011, iar întrucât la data indicată nu erau finalizate verificările impuse de art. 8 lit. b) şi e) la care face trimitere art. 11 din Legea cetăţeniei, preşedintele Comisiei a stabilit un nou termen pentru analizare şi avizare la data de 04 mai 2011.
Instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române nu a fost analizată până în momentul rămânerii cauzei în deliberare.
Faţă de situaţia de fapt expusă s-a constatat că există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că cererea de redobândire a cetăţeniei române, în baza procedurii instituite de legea specială în materie, Legea Cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, nu a fost analizată şi avizată de Comisie.
Cu privire la cererea privind emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei române, Curtea reţine că în mod nejustificat invocă autoritatea pârâtă lipsa unor informaţii esenţiale pentru soluţionarea cererii formulată de către reclamantă, atâta vreme cât nu a făcut dovada acestor demersuri către instituţiile cu atribuţii în acest sens, încă din momentul înregistrării cererii reclamantei, astfel încât nu poate fi considerat relevant nici volumul de activitate al pârâtei şi nici faptul că nu i-au fost comunicate informaţii în scopul soluţionării acestor cereri.
Instanţa a constatat că pârâta nu a soluţionat cererea reclamantei negativ sau pozitiv, în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen care nu poate fi apreciat ca fiind unul de recomandare, ci unul cu caracter obligatoriu, în favoarea beneficiarilor dispoziţiilor legale, iar nu a autorităţii pârâte, care are obligaţia soluţionării unor astfel de solicitări.
Cu referire la capătul de cerere privind examinarea cererii în regim de urgenţă maxim 30 de zile, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor în sensul soluţionării cererii în regim de urgenţă.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, indicând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a apreciat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, întrucât termenul de 5 luni prevăzut de lege este exclusiv pentru verificarea de către Comisie a îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către preşedintele A.N.C.
S-a susţinut că termenul de 5 luni prevăzut de dispoziţiile legale în discuţie este unul de recomandare, întrucât pentru analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române Comisia trebuie să aştepte relaţiile pe care i le furnizează diverse instituţii ale statului, iar în cauza dedusă judecăţii, nu au fost finalizate verificările pe care Autoritatea le efectuează cu privire la cererea de redobândire a cetăţeniei române formulate.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cetăţenii moldoveni de naţionalitate română pot depune cererile de redobândire a cetăţeniei române împreună cu actele aferente, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României în străinătate, în condiţiile în care au reşedinţa sau domiciliul în străinătate.
Înalta Curte a constatat că reclamanta s-a adresat în mai multe rânduri pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, însă cererea sa înregistrată la Secţia Consulară a Ambasadei României la Londra în data de 29 noiembrie 2010 a rămas fără soluţionare efectivă, împrejurare care este de natură a o afecta pe reclamantă în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenţie se apără drepturi concrete şi efective, iar orice ingerinţă în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menţinerii unui just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Or, din această perspectivă Înalta Curte reţine că nesoluţionarea cererii intimatei-reclamante, indiferent de motivaţia autorităţii recurente ar echivala cu o vătămare a acesteia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea redobândirii cetăţeniei române.
Principiul legalităţii înseamnă, înainte de toate, existenţa unor norme de drept intern, suficient de accesibile şi previzibile, or în cauza de faţă Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţă, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru persoana interesată.
În opinia Înaltei Curţi litigiul născut între reclamantă şi autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluţionarea cererii adresate instituţie pârâte este de natură a crea o vătămare a reclamantei într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamanta priveşte cu speranţă legitimă.
Înalta Curte are în vedere, la stabilirea caracterului rezonabil al perioadei de soluţionare a cererii, de stadiul în care se află la acest moment cererea reclamantei.
Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent, întrucât instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea până la această dată a cererii reclamantei şi trebuia să-şi ia toate diligenţele pentru a verifica stadiul cererii intimatei-reclamante.
Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantei a însemnat depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în actele internaţionale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 2115 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1523/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1528/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|