ICCJ. Decizia nr. 1528/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1528/2012
Dosar nr. 1788/33/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, reclamanta T.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 27.048 din data de 10 august 2010 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 16 iulie 1943 – 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 şi Legea nr. 189/2000, deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice, imediat după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din localitatea Viişoara în localitatea Nyirad din Ungaria.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 52 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi, în consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 27.048 din 10 august 2010 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 iulie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2010 sub nr. 81.086, reclamanta T.M. a solicitat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj recunoaşterea statutului de refugiat, cu consecinţa acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probaţiune acte de stare civilă, precum şi declaraţiile martorilor B.A. şi B.I., autentificate la notarul public.
Prin hotărârea nr. 27.048 din data de 10 august 2010, pârâta a respins cererea reclamantei, apreciind că nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Coroborând dispoziţiile legale cu prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 instanţa de fond a reţinut că sunt beneficiari ai dispoziţiilor legale arătate şi copiii minori ai persoanelor refugiate, în înţelesul legii, născute în refugiu, întrucât aceştia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privaţiunile impuse părinţilor aflaţi în refugiu au afectat implicit şi pe copiii lor minori.
Instanţa de fond a reţinut că scopul, avut în vedere de legiuitor la emiterea O.G. nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, este acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar, cât şi cele păstrate în continuare de Statul Român. În acelaşi context, trebuie privit şi termenul de „regimuri instaurate” întrucât, în egală măsură, el priveşte regimurile instaurate în teritoriile cedate cât şi în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor „persoană, cetăţean român”, în contextul general al titlului actului normativ incident în cauză, a reţinut instanţa că duce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere pe toţi cetăţenii români, indiferent de etnia lor, care, aflaţi pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate, fie în cele păstrate în continuare sub administraţia românească şi care au avut de suferit o persecuţie pe motive etnice, au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999.
Instanţa de primă jurisdicţie a apreciat că menţiunea făcută de pârâtă în sensul că reclamanta s-a refugiat în Ungaria este nefondată.
Fiind dovedită imposibilitatea probaţiunii prin înscrisuri cu caracter oficial, instanţa de fond în virtutea principiului rolului activ, a dispus audierea martorilor ale căror declaraţii autentificate au fost depuse la dosar, pentru a se lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu şi s-a constatat că declaraţiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei şi relatând fapte pe care le-au cunoscut direct, pentru că au fost implicaţi personal.
3. Recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la perioada de acordare a drepturilor, arătând că această perioadă a fost greşit reţinută de instanţa de fond.
Pe fondul cauzei a apreciat că reclamanta nu a suferit persecuţii din motive etnice, întrucât a fost născută pe un teritoriu liber şi, de altfel, categoriile de persoane ce beneficiază de aceste drepturi sunt în mod expres şi limitativ prevăzute de lege, iar reclamanta nu se încadrează în aceste categorii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor legale şi a probelor administrate în cauză, motiv pentru care sentinţa instanţei de fond va fi menţinută cu privire la soluţia de admitere a acţiunii reclamantei, însă perioada de început avută în vedere pentru acordarea drepturilor nu este stabilită corect. Astfel, perioada pentru care se acordă drepturile începe odată cu data naşterii reclamantei, respectiv 16 iulie 1943 şi în acest sens se va modifica hotărârea instanţei de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată numai cu privire la perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv de la 16 iulie 1943 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 52 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată numai cu privire la perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv de la 16 iulie 1943 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1527/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1547/2012. Contencios → |
|---|
