ICCJ. Decizia nr. 1575/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1575/2012
Dosar nr. 979/46/2009
Şedinţa publică de la 22 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată şi procedura derulată în primul ciclu procesual.
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat să se dispună confiscarea sumelor de 130.610 lei, 65.005 euro şi 200 dolari SUA de la pârâţii P.T. şi P.E., cu titlu de avere ce nu poate fi justificată.
În motivarea sesizării, reclamanta a arătat că Direcţia Naţională Anticorupţie a început urmărirea penală împotriva pârâtului P.T., fost angajat al Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanei Câmpulung Muscel, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat şi luare de mită, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 65.005 euro, 200 dolari SUA şi 120.000 lei, precum şi a bunurilor imobile şi mobile, constând în apartament, spaţiu comercial, clădire şi teren în suprafaţă de 500 mp, situate în municipiul Câmpulung, autoturisme A.R., A. şi V.
Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la existenţa unor bunuri în averea pârâţilor care depăşesc veniturile realizate de aceştia. Cu ocazia cercetărilor s-a constatat că, în perioada 2000 – 2008, pârâtul P.T. a obţinut venituri din salarii, iar soţia acestuia, P.E., în perioada 2000 – 2007, a obţinut, de asemenea, venituri realizate din salarii, în total, pârâţii au avut venituri în sumă de 224.097 lei, au obţinut credite bancare în sumă de 109.910 lei şi au dobândit o avere de 464.617 lei, 66.005 euro şi 200 dolari SUA, avere ce nu este justificată faţă de cuantumul veniturilor din salarii şi credite obţinute de cei doi.
Prin întâmpinare, pârâtul P.T. a solicitat respingerea sesizării, ca nefondată, întrucât conţine erori legate de cuantumul veniturilor realizate şi de averea sa, susţinând că veniturile obţinute nu s-au rezumat la salariu, ci şi la activităţi specifice producătorilor agricoli. Astfel, a susţinut că de la angajator a obţinut venituri şi cu alt titlu decât „salariu”, a obţinut venituri din creşterea şi valorificarea animalelor şi produselor acestora, din valorificarea produselor apicole şi din valorificarea producţiei agricole.
Prin sentinţa nr. 143/F-CONT din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti a respins sesizarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate ca fiind formulată de o persoana fără capacitate procesuală, având în vedere Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile Legii nr. 144/2007 şi reţinând că neconstituţionalitatea legii respective în ce priveşte atribuţiile Agenţiei de a verifica averile şi de a sesiza Curtea de Apel cu actul de constatare şi cu solicitarea de a confisca o parte din averea funcţionarului public, atrage imposibilitatea acestei instituţii de a avea drepturi procesuale în legătură cu astfel de acţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea de a le susţine în instanţă. S-a mai reţinut că legiuitorul a lăsat să treacă termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie pentru a armoniza Legea nr. 144/2007 cu dispoziţiile constituţionale.
Prin Decizia nr. 3767 din 22 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul reclamantei Agenţia Naţionale de Integritate şi a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că prin art. 34 din Legea nr. 176/2010 - adoptată după promovarea recursului - instituţia reclamantă îşi menţine competenţa în evaluarea averilor şi sesizarea autorităţilor competente cu luarea măsurilor impuse de lege în realizarea scopului activităţii Agenţiei de asigurare a integrităţii, în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi de prevenire a corupţiei instituţionale.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel, în fond după casare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă a dispus administrarea tuturor probelor încuviinţate deja în primul ciclu procesual (înscrisuri, martori, expertize). În plus, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize şi pentru stabilirea sumelor de bani pe care pârâţii le-au investit în edificarea casei de locuit construită în comuna Berevoieşti, precum şi o expertiză contabilă pentru evidenţierea situaţiei veniturilor şi a celei a averii dobândite de pârâţi, fiind necesare lămuriri în raport de conţinutul înscrisurilor şi declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.
Prin sentinţa nr. 251 din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate privind confiscarea unei părţi din averea dobândită de pârâţii P.T. şi M.E. (fostă P.), Statul Român fiind reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul P.T. a dobândit venituri din salarii, precum şi venituri băneşti cu titlu de normă de echipament, normă de hrană şi al treisprezecelea salariu. De asemenea, rezultă că a obţinut şi împrumuturi C.A.R. şi credite bancare. Totodată, reiese că pârâta M. (fostă P.) E., a obţinut venituri din salarii şi din împrumuturi C.A.R.
Mai rezultă că, într-adevăr, pârâtul P.T. nu a depus declaraţii de avere complete pentru fiecare an din perioada 2000 - 2008, respectiv că între sumele declarate de angajatori ca fiind plătite cu titlu de salarii nete şi cele rezultate din fişele depuse de organul fiscal din Câmpulung Muscel sunt diferenţe – aşa cum arată şi reclamanta în sesizarea sa – însă aspectul nu este relevant pentru speţă, având în vedere că în cauză au fost administrate probe pentru stabilirea veniturilor reale obţinute de pârâţi.
Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada 2000 – 2003, averea dobândită de pârâţi a avut o valoare mult sub veniturile obţinute, chiar sub veniturile din salarii şi alte drepturi băneşti (fără împrumuturi); în anul 2004, averea dobândită a depăşit valoarea veniturilor din salarii şi alte drepturi băneşti, dar nu a depăşit valoarea veniturilor obţinute din împrumuturi şi valorificări produse agricole şi animaliere; în anul 2005 rezultă că averea dobândită are o valoare peste veniturile din salarii şi alte drepturi băneşti şi din împrumuturi, dar sub valoarea veniturilor totale, cu includerea celor din agricultură şi zootehnie; în anul 2006 averea dobândită a fost sub valoarea veniturilor obţinute din salarii şi alte drepturi cuvenite angajatului; în anul 2007 averea dobândită a fost mai mare decât veniturile de la angajator şi împrumuturi, dar mai mică decât veniturile totale cu includerea celor de producător agricol; pentru anul 2008, averea dobândită a fost avută în vedere până la data la care reclamantul a avut calitatea de funcţionar public cu statut special, în aceste condiţii, reţinându-se că averea a avut o valoare sub veniturile obţinute din salarii de cei doi pârâţi.
Evaluând anual situaţia averii pârâţilor, prima instanţă a reţinut că doar în anii 2004, 2005 şi 2007 aceasta a depăşit valoric salariul pârâţilor, alte drepturi băneşti primite de pârât în calitate de salariat şi împrumuturile soţilor (cu 35.485 lei în 2004, 35.136 lei în 2005 şi 58.617 lei în 2007), fără a depăşi, însă, şi veniturile obţinute de pârâţi din gospodărie (animale, terenuri agricole, albine). În această ultimă situaţie, veniturile pârâţilor au depăşit valoarea bunurilor achiziţionate (cu 78.228 lei în 2004, cu 54.652 lei în 2005 şi cu 238.486 lei în 2007).
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat astfel că la nivelul fiecărui an – şi cu atât mai mult per ansamblu în perioada 2000 – 2008 – pârâţii au obţinut venituri care au justificat averea dobândită, inclusiv sub aspectul sumelor de bani a căror confiscare a solicitat-o Agenţia Naţională de Integritate.
3. Recursurile declarate de Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Ambii recurenţi au susţinut că prezumţia de legalitate de care se bucură actul de constatare al ANI a fost răsturnată doar pe baza unor simple declaraţii de martori şi a unor expertize care nu au ţinut seama de obiecţiunile formulate.
Detaliind, recurenţii au arătat că veniturile obţinute din exploatarea terenurilor agricole, a animalelor şi stupilor de albine nu puteau fi luate în considerare întrucât suma totală de 1.021.066,16 lei reţinută în expertiză nu se regăseşte în declaraţia de avere completată de Proca Traian şi nu există nicio dovadă că aceste venituri au fost înregistrate şi declarate la organele fiscale sau la alte instituţii competente. Pe linia aceluiaşi raţionament, recurentul Statul Român a mai invocat şi faptul că expertiza agricolă nu a ţinut seama de cheltuielile efectuate cu întreţinerea animalelor, precum şi cu valorificarea produselor rezultate.
De asemenea, recurenta Agenţia Naţională de Integritate prezintă detaliat situaţia declaraţiilor de avere în perioada de referinţă, semnalând mai multe erori şi omisiuni care nu au fost avute în vedere de judecătorul fondului.
4. Apărările formulate de P.T.
Prin întâmpinările formulate împotriva ambelor recursuri intimatul P.T. a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Intimatul a arătat că prima instanţă a stabilit situaţia de fapt în mod corect, coroborând toate probele administrate din care a rezultat că are în proprietate mai multe suprafeţe de teren agricol cu diferite destinaţii, că a închiriat întinse suprafeţe de păşune alpină, că a deţinut efective însemnate de animale şi familii de albine, din a căror exploatare a obţinut veniturile calculate de experţi.
Referitor la neconcordanţele invocate de Agenţia Naţională de Integritate, intimatul a susţinut că acestea nu îi sunt imputabile, provenind din datele furnizate de angajatori şi că instanţa a aplicat corect principiul in dubio pro reo. În plus, a mai arătat că, în raport de obiectul acestei cauze, nu prezintă relevanţă erorile reţinute cu privire la modul de completare a declaraţiilor de avere.
În susţinerea punctului său de vedere, intimatul a depus un extras din sentinţa nr. 8/2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, din care rezultă că s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 17 iulie 2008, asupra sumelor de bani indicate în acţiunea formulată de Agenţia Naţională de Integritate (62005 euro, 200 dolari SUA şi 120.000 lei), precum şi a altor bunuri mobile şi imobile, proprietatea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevate
Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a învestit, la data de 14 iulie 2009, instanţa de contencios administrativ cu o sesizare având ca obiect confiscarea unei părţi din averea dobândită de intimaţii-pârâţi P.T. şi M.E. (fostă P.), respectiv a sumelor de 130.610 lei, 62.005 euro şi 200 dolari SUA, care nu au putut fi justificate.
Prima instanţă, după administrarea unui probatoriu complex, incluzând înscrisuri, martori şi expertize în specialităţile agricolă, zootehnie, construcţii şi contabilă, a ajuns la concluzia că veniturile dobândite de soţii P. în perioada 2000-2008 justifică averea acestora, inclusiv sub aspectul sumelor de bani a căror confiscare a solicitat-o Agenţia Naţională de Integritate.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs pentru argumentele expuse în continuare ca răspuns la motivele de recurs.
Criticile formulate de recurenţi se raportează la modul cum prima instanţă a valorizat probatoriul administrat în ansamblul său, cu un accent asupra mijloacelor de probă care au condus la stabilirea veniturilor din activităţile zootehnice.
Într-adevăr, partea cea mai importantă a veniturilor familiei P.T. şi E., în perioada de referinţă – 2000-2008, este reprezentată de veniturile realizate din exploatarea animalelor şi a stupilor de albine, prin valorificarea produselor animaliere directe şi derivate şi a produselor apicole, valoarea calculată expertul B.R. fiind de 967.515 lei.
Contrar susţinerilor recurenţilor, la dosar există mai multe dovezi convingătoare care susţin concluziile expertului.
Astfel, familiile de albine au fost declarate de P.T. în declaraţiile de avere din anii 2003, 2004 şi 2005 (filele 87, 90 şi 94 dosar fond).
În plus, din adresa din 22 septembrie 2008 a Primăriei Comunei Berevoieşti, judeţul Argeş (fila 171, dosar fond) rezultă că P.T. este înregistrat în registrul agricol al comunei, între altele, cu 100 ovine, precum şi cu teren în suprafaţă totală de 76.183 mp, din care mare parte este reprezentată de livezi, fâneţe şi pădure.
Aceste înscrisuri, coroborate cu declaraţiile martorilor S.G., D.G. şi D.I.I. (filele 469-471), audiaţi nemijlocit de către instanţa de fond, converg univoc către concluzia adoptată de aceasta în sensul omologării concluziilor expertizei de specialitate.
În privinţa acestei expertize, recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a mai formulat o critică punctuală legată de omisiunea expertului de a lua în calcul şi cheltuielile pe care intimaţii-pârâţi le-au făcut în vederea obţinerii veniturilor din zootehnie.
Această opinie nu are suport întrucât în cuprinsul raportului de expertiză s-a detaliat pe ani efectivul de animale şi, corelativ, produsele valorificate, concluzionându-se sub trei aspecte: venit brut, cheltuieli, venit net (filele 546-562, dosar fond).
Vor fi înlăturate ca nerelevante în cadrul acestei proceduri criticile referitoare la nedeclararea veniturilor astfel obţinute în vederea impozitării ori completarea necorespunzătoare a declaraţiilor de avere.
Prima instanţă a stabilit în mod legal că, în raport de obiectul cauzei, este ţinută să verifice dacă veniturile reale obţinute de pârâţi justifică averea dobândită iar cele două aspecte invocate exced limitelor învestirii sale.
Şi în privinţa celorlalte categorii de venituri, din exploatarea terenurilor agricole şi din salarii, concluzia fondului este la adăpost de orice critică şi, de altfel, recurenţii nici nu au formulat critici concrete.
Astfel, expertul S.I. a explicat în detaliu situaţia terenurilor agricole deţinute în proprietate de intimatul P.T. şi exploatate de acest,a în raport de categoria fiecăruia (fâneţe, livezi cu pruni pe rod şi peri, culturi de cartofi, etc.), cheltuielile cu producţia, calculând venitul net obţinut, tota, de 53.551,16 lei (pentru întreaga perioadă 2000-2008).
La rândul său, expertul contabil D.M. la calculul veniturilor din salarii, a avut în vedere relaţiile comunicate de instituţiile publice angajatoare: Inspectoratul de Poliţie Argeş şi Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, adiţionând şi al 13-lea salariu, atunci când acesta a fost plătit.
În fine, instanţa de fond a considerat cu temei că în această ultimă categorie de venituri trebuie incluse şi sumele primite de P.T. cu titlu de „drept de echipament”, precum şi „norma de hrană” (conform adreselor de la filele 379 şi 507) pentru că şi acestea au influenţat pozitiv bugetul familiei verificate.
Concluzionând, instanţa de recurs constată că în cauza de faţă nu s-a răsturnat prezumţia caracterului licit al averii, instituită de art. 44 alin. (8) teza a II-a din Constituţie, întrucât probele administrate au demonstrat că veniturile obţinute au fost mult mai mari (cu peste 900.000 lei) decât averea obţinută în intervalul de referinţă 2000-2008.
Această soluţie nu contravine practicii instanţei supreme în materie, relevată, de exemplu prin Decizia nr. 6175 din 20 decembrie 2011 ori Decizia nr. 5861 din 6 decembrie 2011, în care s-a reţinut că prezumţia amintită încetează să funcţioneze atunci când există dovezi certe că unele dintre bunurile ori alte valori patrimoniale ale persoanelor cercetate nu au fost dobândite în mod licit, câtă vreme în cazul concret examinat o astfel de probă nu s-a făcut.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile de faţă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 251 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1626/2012. Contencios → |
|---|
