ICCJ. Decizia nr. 1593/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1593/2012
Dosar nr. 169/42/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, anularea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 emis de către pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că într-un alt litigiu, înregistrat cu nr. 5481/120/2008, a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, întrucât la calculul pensiei sale a avut în vedere prevederile Ordinului nr. 129/2008, care a fost atacat la Curtea Constituţională, dar sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă.
A mai precizat reclamantul, de asemenea, că a solicitat Tribunalului Dâmboviţa anularea prevederilor ordinului, acţiunea sa fiind respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prin sentinţa nr. 245 din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti. Ulterior a îndeplinit această procedură, adresând pârâtului cererea înregistrată la 5 noiembrie 2010, însă pârâtul l-a informat că cererea sa a fost trimisă spre soluţionare Casei Naţionale de Pensii. Reclamantul nu a primit nici un răspuns de la aceasta instituţie publică, astfel că a revenit cu o nouă cerere, în urma căreia a primit un răspuns la data de 10 februarie 2011, care însă, în opinia sa, nu îi rezolvă solicitările.
Reclamantul a mai precizat că prevederile contestate sunt abuzive, nelegale şi neconstituţionale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, ca urmare a abrogării Legii nr. 19/2000, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 28 martie 2011, Curtea a pus în discuţia părţii prezente excepţiile invocate de către pârât prin întâmpinare, ulterior respingându-le, ca neîntemeiate, motivat, în esenţă, de faptul că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, că reclamantul s-a adresat pârâtului, anterior sesizării instanţei, cu o cerere de anulare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, cerere care a fost transmisă Casei Naţionale de Pensii, urmând astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi că acţiunea are obiect, întrucât abrogarea Legii nr. 19/2000 nu atrage şi anularea Ordinului nr. 129/2008 - care a fost emis în aplicarea ei - ci doar caducitatea acestuia.
2. Hotărârea Curţii de apel
Sentinţa civilă nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, deşi reclamantul a relatat în cererea introductivă demersurile efectuate de el în legătură cu decizia de pensionare şi cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, acesta nu a precizat concret care sunt criticile de nelegalitate faţă de acest ordin, limitându-se să arate că dispoziţiile contestate sunt „abuzive, nelegale şi neconstituţionale";.
S-a constatat că aspectele criticate de reclamant se regăsesc în actele anexate cererii introductive, potrivit cărora reclamantul a învederat că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţia României - ca urmare a faptului că acestea îi îngrădesc dreptul de a beneficia de majorarea punctajului obţinut în momentul ieşirii la pensie - precum şi dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 24/2000 - ca urmare a faptului că dispoziţiile contestate contravin prevederilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000.
Referitor la acest ultim aspect, reclamantul a susţinut că art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu stabileşte condiţia restrictivă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de pensionare şi nici că perioada de contribuţie trebuie să fie după pensionare, precum şi că în realitate aceste dispoziţii se referă la majorarea punctajului obţinut de asiguraţi în momentul ieşirii la pensie, iar nu după pensionare - aşa cum pârâtul a precizat abuziv în dispoziţiile contestate ale Ordinului nr. 129/2008.
Curtea a constatat corectă susţinerea reclamantului, conform căreia momentul stabilit de dispoziţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu este cel al pensionării efective, ci cel al îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum şi faptul că acelaşi moment este prevăzut şi în Ordinul nr. 129/2009, respectiv „după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege";.
S-a apreciat că folosirea termenului ";cumulativă"; în dispoziţiile contestate nu este de natură să atragă nelegalitatea Ordinului nr. 129/2010 întrucât, chiar dacă dispoziţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu conţin acest termen, este totuşi evident că ele se referă la momentul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Cum condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă trebuie să fie îndeplinite cumulativ în temeiul legii, prin inserarea termenului ";cumulativ"; în cuprinsul ordinului contestat pârâtul nu a depăşit sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, ci doar s-a făcut o reluare a dispoziţiilor din lege, care reglementau condiţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
În raport cu critica reclamantului relativă la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor contestate în sensul că majorarea se aplică doar pentru perioada suplimentară de contribuţie la sistemul public, efectuată după momentul pensionării, s-a apreciat aşadar că dispoziţiile Ordinului nr. 129/2008 sunt foarte clare şi în perfectă consonanţă cu Legea nr. 19/2000 şi ele trebuie interpretate în sensul că majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege se acordă persoanelor care, după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii, indiferent dacă această perioadă este situată înainte sau după pensionare.
Judecătorul fondului a apreciat că o eventuală interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor ordinului contestat, de către alte autorităţii sau instituţii publice, nu poate atrage nelegalitatea acestuia, ordinul în speţă fiind legal emis şi necontravenind dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi, implicit, nici celor ale art. 78 din Legea nr. 24/2000.
În raport cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţia României, s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit faptul ca prevederile acestuia sunt de natură a împiedica asigurarea unui trai decent cetăţenilor tării, susţinerile reclamantului fiind simple alegaţii nedovedite, faţă de care devin incidente dispoziţiile art. 1169 C. civ.
3. Recursul reclamantului
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, fără a încadra în drept criticile formulate.
În esenţă, a reluat motivele pentru care a considerat că prevederile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 sunt abuzive, neconstituţionale şi nelegale în raport cu prevederile art. 16 şi 47 alin. (1) din Constituţia României, art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 şi art. 74 din Legea nr. 24/2000.
A mai arătat că, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă (sentinţa nr. 32 din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti), au fost anulate prevederile pct. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 340/2001, identice în conţinut cu dispoziţiile contestate în cauza de faţă, astfel încât sunt neclare motivele pentru care acţiunea sa a fost respinsă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul – reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ norma administrativă cuprinsă în art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (în prezent, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale).
Prin prevederea menţionată s-a modificat, de fapt, pct. 26 din Capitolul B „Pensii”, secţiunea VI „Referitor la calculul pensiilor (Secţiunea a 6-a capitolul VI din lege) al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, care a căpătat următorul conţinut:
„Punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) şi (2) din lege. pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.
Beneficiază de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele care, după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege. contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii.
Această majorare se aplică numai punctajului corespunzător perioadei de stagiu de cotizare. realizată după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Majorarea punctajului se acordă şi în cazul recalculării pensiilor, reglementată la art. 95 din lege. folosindu-se aceeaşi procedură.";
Anterior, pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001 cuprindea dispoziţiile care vor fi citate în continuare:
„Beneficiază de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele care. după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate prin art. 41 alin. (1) din lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii.
Această majorare se aplică numai punctajului realizat în perioada de contribuţie suplimentară la sistemul public de pensii (după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă).
Majorarea punctajului se acordă şi în cazul recalculării pensiilor, reglementată la art. 95 din lege. folosindu-se aceeaşi procedură”.
La data adoptării Ordinului nr. 129/2008, textele din Legea nr. 19/2000 la care face referire pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001, aşa cum a fost modificat prin art. 1 alin. (2) din ordinul dedus judecăţii prevedeau următoarele:
„Art. 78 alin. (1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
(2) Pentru perioadele în care Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, şi salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
….
(8) Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar”.
În temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă, ca regulă generală, asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Corelând în mod corespunzător toate aceste norme juridice, instanţa de fond a ajuns la concluzia corectă că folosirea termenului „cumulativ” în textul supus controlului judecătoresc nu contravine şi nu adaugă la art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, astfel că nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, aşa cum este exprimat el în art. 74 din Legea nr. 24/2000.
Recurentul – reclamant a invocat şi o încălcare a art. 47 alin. (1) din Constituţia României, care prevede că Statul este obligat să i-a măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură şi asigură cetăţenilor un trai decent, dar nu a explicat, în mod convingător, în ce constă încălcarea pe care art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 o aduce, prin el însuşi, acestei obligaţii generale a Statului Român, atâta timp cât condiţiile de pensionare sunt stabilite prin lege.
Nici încălcarea art. 16 din Constituţia României nu poate fi reţinută, din moment ce nu s-a invocat şi nu s-a demonstrat că art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 ar crea un regim diferit pentru persoane aflate în situaţii identice sau comparabile.
Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, modalitatea concretă de punere în practică a dispoziţiilor ordinului contestat de către autorităţile publice cu atribuţii în materie nu poate atrage nelegalitatea ordinului.
Recurentul – reclamant a făcut referire şi la o sentinţă anterioară a Curţii de Apel Ploieşti, nr. 32 din 03 februarie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care ar fi fost anulat pct. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 340/2001. Acest argument nu poate fi considerat însă ca fiind hotărâtor în dezlegarea recursului pentru că jurisprudenţa indicată vizează o formă anterioară a Ordinului, care făcea o trimitere directă la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, fără a avea în vedere existenţa unor categorii de asiguraţi care beneficiau de prevederi derogatorii [în litigiul respectiv fiind analizată situaţia nevăzătorilor, care pot primi pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, dacă au realizat, ca nevăzător, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege - conform art. 46 alin. (2)].
În forma analizată în prezenta cauză, pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001, aşa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 129/2008, prevede că beneficiază de majorarea punctajului persoanele care contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii după îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă, fără a mai impune în mod exclusiv, îndeplinirea condiţiilor statuate ca regulă generală în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi permiţând, aşadar, luarea în considerare a condiţiilor prevăzute prin norme speciale, derogatorii, pentru anumite categorii de asiguraţi.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 170/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
