ICCJ. Decizia nr. 1596/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1596/2012
Dosar nr. 539/35/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1.Procedura în primă instanţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, petenta SC C.A. Oradea SA Bihor a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare încheiat la data de 30 septembrie 2011 privind măsura ISPA nr. GG.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că susţinerile din procesul verbal sunt netemeinice.
În acest sens a precizat că un calcul estimativ privind cheltuielile esenţiale ale C.A. în lunile noiembrie - decembrie 2011 se ridică la suma de 11.748.975 RON pentru rambursarea creditelor externe încheiate cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, materie primă, energie electrică, salarii, TVA, etc. iar la calcularea valorii unui debit stabilit în sarcina beneficiarului final trebuie să se aibă în vedere suma reală plătibilă Comisiei Europene de Statul membru ca urmare a identificării unor eventuale nereguli.
A mai precizat reclamanta că suma maximă ce poate face obiectul unui proces-verbal de constatare a creanţei este reprezentată de diferenţa între sumele disponibile în contul ISPA şi suma ce va trebui rambursată Comisiei Europene, respectiv 46.713,56 euro, avându-se în vedere faptul că valoarea cererii finale de fonduri este negativă, aceasta fiind stabilită în urma deducerii unor cheltuieli declarate de beneficiarul final ca eligibile, soldul costului ISPA fiind de 695.803,53 euro, dobânda acumulată în contul ISPA de 170746,85 euro, iar valoarea debitelor recuperate de 901,56 euro.
S-a mai opinat că nesuspendarea executării actului administrativ atacat ar produce un prejudiciu ce nu ar putea fi recuperat într-un interval scurt de timp, iar activitatea societăţii C.A. ar fi perturbată grav, având în vedere că valoarea obligaţiilor de plată se ridică la aproximativ 118 miliarde ROL.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susţinând, pe de o parte, că motivarea cererii de suspendare priveşte cu preponderenţă aspecte de fond, asupra cărora dacă s-ar pronunţa instanţa ar echivala cu prejudecarea fondului, iar, pe de altă parte, că actul administrativ emis în executarea şi aplicarea legii nu aduce un prejudiciu material viitor şi previzibil petentei, atâta timp cât chiar dispoziţiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea plăţilor O.P.C.P. aferente cheltuielilor declarate neeligibile.
2.Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 267/CA din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cererea de suspendare formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în speţă, prin cererea de suspendare formulată de petenta SC C.A. SA nu sunt invocate aspecte de natură a face dovada îndeplinirii acestor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
A apreciat prima instanţă că aspectele de nelegalitate invocate vizează exclusiv fondul litigiului, temeinicia lor neputând fi verificată de instanţă în soluţionarea cererii de suspendare.
Sub aspectul prejudiciului iminent, s-a reţinut că simpla susţinere în sensul că petenta ar putea fi prejudiciată prin executarea actului administrativ în litigiu, nu este de natură a dovedi îndeplinirea acestei condiţii.
3.Recursul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.A. Oradea SA invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă critică hotărârea prin prisma interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2005, motivând că în cauză erau îndeplinite condiţiile cumulativ de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
Cazul bine justificat constă, în opinia recurentei-reclamante în îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative ca urmare a imputării către beneficiarul final a unor sume mai mari decât cele ce ar urma să fie plătite de către Statul Membru Comisiei Europene ca urmare a pretinselor nereguli ce fac obiectul procesului verbal redactat de O.P.C.P., în condiţiile în care situaţia financiară curentă a proiectului (disponibilul din cont care a eliminat necesitatea grevării bugetului de stat prin Fondul de Indisponibilităţi Temporare) este rezultat direct al eforturilor şi disponibilităţii beneficiarului final şi a autorităţilor locale de a plăti o rată de co-finanţare mai mare decât cea prevăzută în Memorandumul de Finanţare.
Recurenta-reclamantă expune motivele pentru care consideră că cheltuielile aferente Ordinelor de Variaţie respective ca fiind legale, conforme şi eligibile şi arată că a combătut pe fond nelegalităţile din procesul-verbal prin contestaţia depusă la intimata-pârâtă.
Paguba iminentă, decurge din cuantumul excesiv al creanţei fiscale, iar în situaţia în care nu suspendă decizia este iminent prejudiciu ce nu ar putea fi remediat într-un interval scurt de timp iar activitatea Companiei ar fi perturbată grav având în vedere că valoarea obligaţiilor de plată se ridică la aproximativ 118 miliarde ROL.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi Lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naştere unor obligaţii, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este verificată în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.
În speţă, judecătorul fondului a reţinut în mod judicios neîndeplinirea cerinţelor legale, în condiţiile în care în cauză nu s-a probat existenţa unor elemente astfel cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) de natură a crea dubii serioase cu privire la legalitatea actului administrativ.
Fără a se pronunţa tranşant în sensul legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare încheiat la 30 septembrie 2011 privind măsura ISPA nr. GG „Reabilitarea reţelelor de canalizare şi a staţiei de epurare din Oradea” şi fără a interfera cu atribuţiile instanţei care soluţionează fondul pricinii, Înalta Curte reţine că în limitele învestirii sale nu a putut decela elemente de natură a răsturna prezumţia de legalitate de care beneficiază actul administrativ examinat.
Mai mult motivarea cererii de suspendare priveşte aspecte de fond inserate în contestaţia formulată împotriva procesului verbal iar motivele de recurs sunt o reluare a concluziilor scrise fără a se aduce critici de nelegalitate hotărârii recurate corespunzătoare motivelor de modificare invocate generic respectiv art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fundamentează caracterul executiv al acestuia.
Înalta Curte reţine, totodată că cercetarea sumară a dovezilor administrate la fondul cauzei în limitele specifice acestei proceduri, în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, nu este aptă să conducă la o concluzie contrară celei la care a ajuns prima instanţă.
Având în vedere cele reţinute cu privire la cazul bine justificat şi împrejurarea că, aşa cum s-a menţionat şi anterior, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii pentru suspendarea actului administrativ, Înalta Curte constată că examinarea criticii legate de condiţia pagubei iminente a devenit de prisos.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Ţinând seama de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul art. 14 alin. (4), din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.A. Oradea SA Bihor împotriva sentinţei civile nr. 267/CA din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1579/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1649/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
