ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1605/2012
Dosar nr. 206/54/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamantul P.M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) şi Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună urgentarea emiterii deciziilor de plată pentru drepturile ce i se cuvin, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, care în art. 4 prevede tratarea cu prioritate a dosarelor privind compensarea creanţelor reciproce existente între stat şi persoanele îndreptate şi a celor conţinând hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
Prin Sentinţa nr. 535 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
La Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. 206/54/2011.
La data de 25 februarie 2011, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prematurităţii acţiunii.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 221 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului P.M.G., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată, existând tripla identitate de cauză, părţi şi obiect între cauza de faţă şi cea care a format obiectul dosarului nr. 3293/54/2009 al Curţii de Apel Craiova.
A mai reţinut că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, iar prin sentinţa nr. 216 din 16 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3293/54/2009, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia prematurităţii acţiunii formulată de acelaşi reclamant, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că este întemeiată şi excepţia prematurităţii acţiunii, deoarece dosarul de despăgubire nu a parcurs întreaga procedură administrativă ce a fost reglementată de către legiuitor, A.N.R.P. fiind în imposibilitate de a face o plată.
În final a reţinut că, potrivit O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ amintit, valorificarea titlurilor putându-se face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
3. Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.M.G., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată ignoră prevederile art. 480 şi 481 C. civ. ale Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, permiţând Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să-i încalce dreptul de proprietate, prin refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de plată, deşi dosarul de despăgubire conţine toate elementele necesare.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la prevederile art. 131 şi 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora titlul de plată poate fi emis numai ulterior emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ.
De asemenea, intimata – pârâtă a amintit că prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat.
În ceea ce priveşte stadiul procedurilor administrative derulate în cazul reclamantului, intimata – pârâtă a precizat că acesta are două dosare de despăgubire, unul înregistrat cu nr. 3887/CC, aferent Dispoziţiei nr. 43/2005 a primarului Comunei Izvorul Bîrzii, înlocuite ulterior cu Dispoziţia nr. 247 din 10 septembrie 2010, şi unul înregistrat cu nr. 15569/CC, referitor la dispoziţia nr. 43/2005, înlocuită cu dispoziţia nr. 281 din 5 noiembrie 2010.
În ambele dosare de despăgubire au fost întocmite rapoarte de evaluare, urmând să fie supuse analizei Comisiei Centrale, dar în contextul cadrului legal statuat prin O.U.G. nr. 4/2012.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul – reclamant a învestit instanţa cu o cerere vizând refuzul nejustificat al Autorităţii Naţionale a Proprietăţilor de a emite deciziile de plată în dosarele nr. 15569/CC/2005 şi nr. 3887/CC/2005, în regim de urgenţă.
Anterior, reclamantul a mai avut un litigiu cu acelaşi obiect, soluţionat prin sentinţa nr. 216 din 16 aprilie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3293/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, hotărârea fiind aceea de respingere a acţiunii ca prematură.
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează, pentru regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate diferite entităţi şi autorităţi publice, fiecare cu propriile atribuţii.
Astfel, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menţionat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuţia de a emite deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16.
După emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată, în cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, prima instanţă a reţinut corect că solicitarea de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată, atâta vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.
Şi considerentul privind autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 216 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 334 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal) a fost reţinut corect, pentru că, deşi prin respingerea acţiunii anterioare ca prematură nu a fost dezlegat fondul cauzei, nu s-a făcut dovada că împrejurările avute în vedere la pronunţarea soluţiei s-au modificat între timp.
În plus, Curtea de Apel a reţinut corect că prin O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de doi ani.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M.G., împotriva sentinţei nr. 221 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova - secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1613/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
