ICCJ. Decizia nr. 1613/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1613/2012
Dosar nr. 7517/2/2010
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Contextul procesual
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti-secţia a VIII-a revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, să se dispună revizuirea sentinţei civile nr. 5520 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti - secţia a VIII-a, să se constate nulitatea Ordinului Secretarului General nr. 886 din 28 septembrie 2001, cu obligarea la reîncadrarea sa pe postul deţinut anterior emiterii ordinului contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 7675 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti-secţia a VIII-a cererea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin încheierea din data de 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VII-a s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinelor Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 886 din 28 septembrie 2001, 907 din 01 octombrie 2001 şi suspendarea judecăţii cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 941 din 23 februarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6668/2/2009 de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se, în esenţă, că împotriva Ordinului nr. 907/2001 petentul a formulat acţiune în anulare, respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului, în care se reţine, pe de o parte, că actul atacat este exceptat de la controlul de legalitate al instanţelor de contencios administrativ fiind un act al Parlamentului expres exceptat prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, iar pe de altă parte, că Ordinul nr. 886/2001 este un act de dreptul muncii şi nu un act administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 2702 din 21 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 6668/2/2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul a fost respins ca tardiv formulat.
2. Cererea de revizuire
La data de 27 august 2010 reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 941 din 23 februarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6668/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ, cererea făcând obiectul dosarului nr. 7517/2/2010.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin Ordinele nr. 907 din 01 octombrie 2001 şi nr. 831 din 10 noiembrie 2006 s-au modificat în mod ilegal salariile de bază brute lunare aferente funcţiilor de conducere, drepturi salariale aflate în plată la data emiterii celor două acte, iar înscrisul nou care întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este Anexa 11, Statul de funcţii aprobat prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 519 din 14 octombrie 1996, cuprinzând salariile personalului din Serviciile Camerei Deputaţilor indexate conform H.G. nr. 860/1996, începând cu data de 01 februarie 1997.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, arătând că prin sentinţa a cărei revizuire se solicită nu a fost evocat fondul, instanţa pronunţându-se asupra excepţiei de nelegalitate în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
În şedinţa publică din data de 15 februarie 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
3. Sentinţa Curţii de apel
Prin Sentinţa Civilă nr. 1573 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce face obiectul prezentului recurs, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., apreciindu-se că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 941 din 23 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ, cu motivarea că înscrisul nou care întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este Anexa 11, Statul de funcţii aprobat prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 519 din 14 octombrie 1996, cuprinzând salariile personalului din Serviciile Camerei Deputaţilor indexate conform H.G. nr. 860/1996, începând cu data de 01 februarie 1997.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ presupun ca hotărârea instanţei să evoce fondul, or recursul a vizat o sentinţă prin care excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, astfel încât în speţă această condiţie nu este îndeplinită.
Pe de altă parte s-a apreciat că nu sunt întrunite nici condiţiile de admisibilitate cu referire la actul invocat, întrucât revizuentul nu a făcut vreo dovadă în sensul că Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 519 din 14 octombrie 1996 a fost reţinut de partea potrivnică şi că nu a putut să-l înfăţişeze dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
4. Recursul declarat de revizuent
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs A.D. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât condiţia „evocării fondului” este prevăzută numai în privinţa deciziilor pronunţate de instanţele de recurs.
În sprijinul susţinerilor sale recurentul invocă mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii purtate între aceleaşi părţi, afirmând că acestea se bucură de autoritate de lucru judecat.
În privinţa actului nou, Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 519 din 14 octombrie 1996, recurentul a susţinut că instanţa nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului.
O parte semnificativă a memoriului de recurs vizează analiza litigiilor purtate între părţi începând cu 23 iulie 1997, fără relevanţă din perspectiva controlului judiciar exercitat împotriva sentinţei prezentate la punctul anterior.
5. Apărările intimatei Camera Deputaţilor
Prin întâmpinarea formulată la data de 14 martie 2012 intimata Camera Deputaţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că prima instanţă a sesizat corect inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivând dintr-o dublă perspectivă, atât din punctul de vedere al naturii hotărârii atacate, cât şi prin prisma motivului de revizuire invocat.
6. Considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente.
A.D. a învestit Curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 941 din 23 februarie 2010 a aceleiaşi instanţe, invocând drept temei descoperirea unui înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanţă a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Această soluţie este corectă.
Deşi cerinţa „evocării fondului” este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. doar pentru hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, revizuirea priveşte toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situaţia de fapt. În orice caz, motivul de la pct. 5 al art. 322 - „actul nou”, pe care se fundamentează cererea de faţă este clar conceput ca un remediu pentru cazurile în care instanţa a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea relevată de înscrisul prezentat de revizuent.
Or, în cauză, nu numai că se atacă o sentinţă prin care se soluţionează o excepţie de nelegalitate, dar, mai mult, excepţia de nelegalitate fusese respinsă ca inadmisibilă.
Ca urmare, în raport de natura hotărârii atacate, cererea de revizuire era, într-adevăr, inadmisibilă.
Şi argumentaţia referitoare la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru a se considera că înscrisul nou se circumscrie temeiului de revizuire invocat, este la adăpost de orice critică.
În cauză nu există nici un element care să contureze ideea că Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 519/1996 ar fi fost „reţinut de partea potrivnică” ori că nu a putut fi înfăţişat „dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”.
Aşa fiind, cererea de revizuire este, şi din această perspectivă, inadmisibilă.
În fine, hotărârile invocate cu titlu de autoritate de lucru judecat de către recurent, deşi privesc aceleaşi părţi au obiecte diferite aşa încât nu pot produce efectul scontat de recurent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1573 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
