ICCJ. Decizia nr. 1704/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1704/2012
Dosar nr. 215/45/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 13 din 15 decembrie 1997, reclamanta O.I.M., în calitate de succesoare a bunicii sale, S.D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 50 de hectare teren arabil situat în Comuna S.P., Jud. Iaşi.
Cererea a fost completată la data de 16 decembrie 2000 când a depus solicitarea de restituire a construcţiilor ce au aparţinut fostei exploatări agricole, anexând şi documente din care să rezulte elementele componente ale imobilelor ce au aparţinut familiei S.P.
După numeroase reveniri şi memorii adresate autorităţilor în scopul soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a emis titlul de proprietate nr. 136869 din 22 martie 2004 prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 50 de ha, situate în intravilan, pe tarlaua 21 parcela 165/1 şi tarlaua 22, parcela 167 din comuna S.P.
A mai arătat reclamanta că având în vedere modificările legislative survenite prin Legea nr. 247/2005, a solicitat Primăriei Comunei S.P. (prin cererea înregistrată sub nr. 360 din 20 octombrie 2005) punerea în posesie pe vechiul amplasament.
Comisia Locală Fond Funciar a răspuns solicitării reclamantei prin Adresa nr. 289 din 1 februarie 2006 prin care a comunicat faptul că asupra suprafeţei de pe vechiul amplasament exercită un drept de proprietate SC A.S. SA, în temeiul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07/2168 din 12 iulie 2001, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
S-a mai arătat că întrucât răspunsul din data de 1 februarie 2006 nu conţinea decât o copie a certificatului, fără anexele (schiţe şi planuri topografice, respectiv anexele 2, 4 şi 5) care puteau conduce la o cunoaştere clară a localizării suprafeţei de 503.759,14 mp care au făcut obiectul certificatului de atestare, reclamanta a adresat cereri atât Primăriei Comunei S.P. 10 februarie 2006), cât şi SC A.S. SA (14 decembrie 2007) în scopul obţinerii acestor informaţii.
La data de 26 noiembrie 2010, reclamanta a depus la Judecătoria Paşcani o cerere prin care a solicitat în contradictoriu cu SC A.S. SA, Comisia Locală de Fond Funciar S.P., Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, Agenţia Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Oficiul Judeţean de cadastru şi Publicitate Imobiliară: constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07/2168 din 12 iulie 2010 precum şi a certificatelor de înregistrare construcţii 132910 din 27 mai 2002 şi 1169 din 18 martie 2008; lăsarea terenului proprietatea reclamantei în deplină posesie şi proprietate; obligarea comisiei de fond funciar să modifice titlul de proprietate şi să procedeze la punerea în posesie a reclamantei şi radierea din cartea funciară 60728 a pârâtei SC A.S. SA.
Urmare admiterii de către Judecătoria Paşcani a excepţiei necompetenţei în ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea certificatului de atestare, această instanţă a dispus disjungerea acestui capăt de cerere şi trimiterea sa spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 215/45/2011.
Totodată, Judecătoria Paşcani a dispus judecarea celorlalte capete de cerere cu care a fost învestită, până la soluţionarea de către instanţa de contencios administrativ a cererii de anulare a actelor administrative emise în favoarea pârâtei SC A.S. SA.
Pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, instanţa de fond, Curtea de Apel Iaşi, prin Sentinţa nr. 132 din 11 aprilie 2011, pronunţându-se asupra acestora în sensul admiterii lor.
Pârâta SC A.S. SA prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Paşcani, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte capătul de cerere privind revendicarea, iar pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile prima instanţă a reţinut în motivarea soluţiei că relaţia reclamantei cu autoritatea publică emitentă a actului şi cu beneficiarul acestuia este una specifică, de contencios administrativ, neavând nicio semnificaţie sau urmare, în această materie, faptul că actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil.
S-a mai reţinut că nu se poate accepta afirmaţia reclamantei, făcută în cuprinsul memoriului depus la termenul din 4 octombrie 2011, că procedura plângerii prealabile ar fi inutilă şi nu ar conduce decât la o tergiversare nejustificată a judecăţii, întrucât această procedură este o condiţie de sesizare a instanţei.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, prima instanţă a reţinut că între data la care reclamantei i s-a comunicat copia certificatului de atestare de către Comisia Locală Fond Funciar S.P., respectiv data de 6 februarie 2006, dată la care SC A.S. SA şi-a intabulat dreptul de proprietate, respectiv data de 19 februarie 2008 şi data înregistrării cererii de chemare în judecată la Judecătoria Paşcani, respectiv data de 26 noiembrie 2010, este un interval substanţial mai mare decât cel prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, indiferent de momentul de la care acest termen ar fi calculat.
S-a mai reţinut că alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 face referire în mod explicit doar la data comunicării actului şi nu la momentul în care persoana vătămată s-a edificat asupra elementelor de detaliu, precum ar fi locaţia terenurilor.
A mai apreciat Curtea că acţiunea ce vizează desfiinţarea actului administrativ pretins emis cu încălcarea legii a fost introdusă la instanţă la peste 4 ani de la data la care reclamanta confirmă primirea Adresei nr. 289 din 1 februarie 2006 şi a actelor ataşate acesteia, şi că lipsa anexelor 2, 4 şi 5 ale respectivului certificat nu poate constitui un motiv temeinic nici măcar pentru depăşirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a mai aminti de termenul de un an, prevăzut de alin. (2) ale aceluiaşi articol, care este un termen de decădere, indiferent de natura nulităţilor ce s-ar invoca.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, Curtea a constatat că aceasta nu a fost implicată în procedura de elaborare şi emitere a certificatului contestat, astfel că instanţa a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea introdusă de reclamanta O.I.M. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva Sentinţei nr. 132 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi au declarat recurs G.A. şi C.M. în calitate de moştenitoare al reclamantei O.I.M., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentele nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi au fost citate cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de G.A. şi C.M. în calitate de moştenitoare ale recurentei O.I.M. împotriva Sentinţei nr. 132 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1708/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
