ICCJ. Decizia nr. 1726/2012. Contencios. Pretentii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1726/2012
Dosar nr. 1749/2/2010
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC I. SA Iaşi a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând 1.119.316,05 lei TVA de restituit, 140.699,56 lei dobânda legală calculată pentru perioada 23 februarie 2005 - 30 august 2006, 15.787 lei taxa judiciară de timbru şi 5 lei timbrul judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 03 iunie 2004, prin procesul-verbal de licitaţie nr. 591, reclamanta a achiziţionat de la A.V.A.S. Bucureşti unele active scoase la vânzare prin licitaţie publică urmare a executării silite a debitoarei acesteia, SC N. SA Piteşti. În urma adjudecării, A.V.A.S. a întocmit factura fiscală din 03 iunie 2004 în valoare de 192.940.755.875 ROL, din care TVA 30.805.676.125 ROL, plata urmând a se efectua de către reclamanta adjudecatar în trei tranşe, ultima la data de 03 decembrie 2005.
Reclamanta a arătat că a achitat prima tranşă cu O.P. nr. 1343 din 01 iulie 2004 (48.966.747.929 ROL) şi O.P. nr. 1335 din 01 iulie 2004 (9.303.686.458 ROL - reprezentând TVA), iar tranşa a doua cu O.P. nr. 364 din 23 februarie 2005 (93.867.675.000 ROL) şi O.P. nr. 365 din 23 februarie 2005 (suma de 17.834.863,79 ROL - reprezentând TVA) şi că din această din urmă sumă, suma de 6.641.703.260 ROL reprezintă TVA aferent mijloacelor fixe şi stocurilor achiziţionate, sumă ce a fost recuperată prin decontul de TVA, iar diferenţa de 11.193.160.490 ROL reprezintă TVA aferent clădirilor şi terenului achiziţionat şi constituie obiectul cauzei.
S-a mai arătat că la controlul efectuat de D.G.F.P. Iaşi s-a constatat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 84/2005, care prevăd modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. şi aprobate prin H.G. nr. 44/2004 lit. e), pct. 12, ce a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2005, suma de 11.193.160.490 ROL intră sub incidenţa măsurilor de simplificare (taxare inversă) şi nu se plăteşte de furnizor astfel că, fiind achitată eşalonat, urmează să fie stornată de furnizor şi beneficiar şi restituită de către A.V.A.S. Bucureşti către reclamantă.
Având în vedere că suma de 11.193.160.490 ROL trebuia restituită de la data de 23 februarie 2005 reclamanta a calculat dobânda legală în cuantum de 140.699,56 RON, conform O.G. nr. 9/2000 pe perioada 23 februarie 2005 - 30 august 2004.
2. Apărările pârâtei
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu are posibilitatea de a returna sume ce constituie TVA, nefiind beneficiara lor, precum şi faptul că, prin O.P. nr. 62 din 08 iulie 2004 şi O.P. nr. 77 din 03 martie 2005, suma în discuţie a fost virată la Trezoreria Municipiului Piteşti, iar reclamanta trebuie să recupereze suma de la beneficiarul acesteia, potrivit art. 112 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu pct. 2, cap. l din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea prevederii de restituire a sumelor de la buget.
De asemenea, pârâta A.V.A.S. a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998, chiar şi faţă de momentul controlului D.G.F.P. Iaşi care a constatat achitarea eronată a TVA.
În raport cu prevederile art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. a invocat şi excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea cauzei.
Totodată, la data de 26 ianuarie 2007, pârâta A.V.A.S. a formulat cerere de chemare în garanţie a A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti, solicitând ca, în cazul admiterii cererii introductive, aceasta să fie obligată la restituirea sumelor ce fac obiectul acţiunii.
3. Soluţia instanţelor comerciale
Prin sentinţa civilă nr. 478 din 02 martie 2007, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Secţiei a VI-a comerciale, sub nr. 19378/99/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 5 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de A.V.A.S. Bucureşti, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând TVA nedatorat (1.119.316,05 lei) şi dobândă legală calculată pe perioada 23 februarie 2005 – 30 august 2006 (140.699,56 lei).
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta A.V.A.S. şi chemata în garanţie A.N.A.F., iar prin Decizia nr. 3275 din 06 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a admis recursurile, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1749/2/2010.
4. Judecata fondului la instanţa de contencios administrativ
La data de 09 august 2010, pârâta A.V.A.S. a formulat completare la cererea de chemare în garanţie, înţelegând să cheme în garanţie şi Trezoreria Municipiului Piteşti, solicitând ca, în cazul în care A.V.A.S. cade în pretenţii, inclusiv cheltuieli de judecată, să fie obligată chemata în garanţie la restituirea/plata acestor sume.
La data de 07 ianuarie 2011, A.F.P. – Trezoreria Piteşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 266 din 19 februarie 2007, începând cu data de 01 aprilie 2007, SC N. SA Piteşti se află în administrarea Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Argeş, astfel încât, potrivit punctului 6 nr. (4) şi (5) din Ordinul nr. 1899/2004, Trezoreria Piteşti nu are decât atribuţia de a opera şi efectua restituirea în conturile bugetare corespunzătoare, în baza deciziei de restituire aprobată de organul fiscal competent, în speţă A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii Argeş.
La termenul de 09 martie 2011, chemata în garanţie A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
5. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2545 din 30 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiată,
- a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiată,
- a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA Iaşi, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S,
- a obligat pârâta A.V.A.S. la plata către reclamantă a sumei de 1.119.316,05 lei, reprezentând TVA de restituit, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 februarie 2005 şi până la data plăţii efective,
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chematul în garanţie A.N.A.F. şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.A.F. – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă,
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chematul în garanţie Trezoreria Municipiului Piteşti şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu Trezoreria Municipiului Piteşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S., instanţa a constatat că este neîntemeiată şi a respins-o, având în vedere că potrivit procesului – verbal de licitaţie nr. 591 din 03 iunie 2004, reclamanta a efectuat plata sumei de 17.834.863.790 ROL prin O.P. 365 din 23 februarie 2005, în care se menţionează drept beneficiar A.V.A.S., astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte în prezenta cauză, având ca obiect restituirea sumei plătită în mod nedatorat de către reclamantă.
Instanţa a respins ca neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, reţinând că în raport de natura administrativ fiscală a raportului juridic dedus judecăţii, este aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 91 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire. Prin raportare la data plăţii, respectiv 23 februarie 2005, rezultă că termenul de prescripţie de 5 ani nu era împlinit la data introducerii acţiunii - 08 noiembrie 2006.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chematul în garanţie A.N.A.F., instanţa a reţinut că cererea de restituire se adresează organului fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor fiscale, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar potrivit Ordinului M.F.P. nr. 266/2007, începând cu data de 01 aprilie 2007, reclamanta se află în administrarea Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.F.P. Argeş. Prin urmare, de la data predării atribuţiilor de administrare a contribuabilului respectiv, a încetat responsabilitatea A.N.A.F. faţă de cererea reclamantei, iar cererile societăţii vor fi soluţionate de către organul fiscal în administrarea căruia se află în prezent.
În consecinţă, instanţa a admis excepţia analizată şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.A.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chematul în garanţie Trezoreria Piteşti, instanţa a constatat că, potrivit prevederilor Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Trezoreria Piteşti are numai atribuţia de a opera şi efectua restituirea în conturile bugetare corespunzătoare, în baza deciziei de restituire aprobată de organul fiscal competent, respectiv Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.F.P. Argeş.
Prin urmare, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chematul în garanţie Trezoreria Piteşti şi a respins cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâtă în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a reţinut următoarele:
Prin procesul – verbal de licitaţie nr. 591 din 03 iunie 2004, reclamanta a achiziţionat de la pârâta A.V.A.S. active (teren, clădiri, cămine de nefamilişti, construcţii speciale, mijloace fixe, blocuri, utilaje şi echipamente), scoase la vânzare prin licitaţie publică ca urmare a executării silite a SC N. SA Piteşti.
În procesul - verbal de licitaţie s-a stabilit în sarcina reclamantei adjudecatar şi suma pe care aceasta trebuie să o achite cu titlu de TVA în contul A.V.A.S., care a emis factura fiscală de executare silită nr. 3230689 din 03 iunie 2004 în valoare de 192.940.755.875 lei, referitoare inclusiv la obligaţia de plată a TVA corespunzătoare plăţii preţului de adjudecare în tranşe.
Pentru prima tranşă din preţ achitată, reclamanta a achitat TVA în sumă de 9.303.686.458 ROL prin O.P. nr. 1335 din 01 iulie 2004. Pentru tranşa a doua din preţ plătită, reclamanta a achitat cu titlu de TVA suma de 17.834.863.790 ROL prin O.P. nr. 365 din 23 februarie 2005.
Din suma respectivă, reclamanta a recuperat suma de 6.641.703.260 ROL prin decontul TVA, reprezentând TVA aferentă mijloacelor fixe şi stocuri achiziţionate, rămânând diferenţa de 1.119.316,05 RON, ce reprezintă TVA aferentă clădirilor şi terenului achiziţionat.
Potrivit art. 1601 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, act normativ ce a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2005, începând cu această dată operaţiunile de vânzare-cumpărare a terenurilor şi clădirilor, inclusiv în cadrul procedurii de executare silită, deşi taxabile cu TVA, intră sub incidenţa măsurilor de simplificare, în sensul că aceasta nu se mai plăteşte furnizorului de către beneficiar, ci se efectuează o înregistrare contabilă care echivalează cu plata TVA.
Prin urmare, organul de executare nu mai încasează TVA înscrisă în factura fiscală de executare silită de la adjudecatar, astfel că, în speţă, raportat la diferenţa de 1.119.316,05 RON, această sumă nu mai era datorată de către reclamantă.
Contrar dispoziţiilor legale menţionate, A.V.A.S. a pretins de la reclamantă şi a încasat după data de 01 ianuarie 2005, T.V.A. aferentă vânzării terenurilor şi clădirilor ce au aparţinut SC N. SA.
Reclamanta a solicitat prin numeroase adrese către A.V.A.S., A.N.A.F. şi M.F.P., restituirea sumei în discuţie, dar fără a obţine acest rezultat.
Instanţa de fond a reţinut că atât pârâta A.V.A.S., cât şi chemata în garanţie A.N.A.F., nu au contestat faptul că în raport cu prevederile menţionate reclamanta nu mai datora plata sumei de 1.119.316,05 lei şi, în consecinţă, această sumă trebuie restituită reclamantei, ci faptul că nu le-ar reveni obligaţia de restituire a sumei respective.
S-a mai reţinut că prin adresa din 28 februarie 2005, pârâta A.V.A.S. a confirmat încasarea sumei de 17.834.863.750 ROL, în care este inclusă şi suma de 11.193.160.490 ROL, solicitată prin prezenta acţiune şi, prin urmare, reclamanta a efectuat o plată nedatorată, având în vedere dispoziţiile art. 1601 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile de la data de 01 ianuarie 2005, conform cărora, începând cu această dată, pentru livrarea de bunuri imobile nu se va face plata T.V.A. între furnizor şi beneficiar, ci o înregistrare contabilă denumită „autolichidarea” taxei pe valoarea adăugată, care echivalează cu plata T.V.A. de către beneficiar, furnizorului.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că patrimoniul societăţii reclamante a fost diminuat cu suma de 11.193.160.490 ROL, din decontul de T.V.A. aferent lunii martie 2005, rezultând că reclamanta şi-a diminuat taxa deductibilă cu suma de 17.834.863.790 ROL, în care este inclusă şi suma de 11.193.160.490 ROL, precum şi faptul că susţinerile pârâtei A.V.A.S. referitoare la culpa reclamantei în aplicarea măsurilor de simplificare sunt neîntemeiate, având în vedere că potrivit art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, în măsura în care reclamanta nu ar fi achitat preţul, inclusiv T.V.A., la datele stabilite de către A.VA.S. prin procesul-verbal de licitaţie, societatea ar fi pierdut garanţia de participare la licitaţie, precum şi bunurile adjudecate.
Pentru considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta A.V.A.S. la plata către reclamantă a sumei de 1.119.316,05 lei, reprezentând TVA de restituit, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 23 februarie 2005 şi până la data plăţii efective.
În ceea ce priveşte plata dobânzii legale, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 9/2000, instanţa a reţinut că aceasta s-a acordat pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru faptul că suma cuvenită reclamantei nu a putut fi folosită în perioada cuprinsă între data de 23 februarie 2005 şi data plăţii efective.
Instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greşit s-a schimbat natura cererii de chemare în judecată a intimatei, al cărei temei de drept l-a constituit art. 1092 C. civ., litigiul neavând natura administrativ fiscală, aşa cum eronat a fost calificat de judecata fondului, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
S-a mai arătat că hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora cererea de restituire se adresează organului fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a respectivei creanţe fiscale, în mod greşit solicitarea intimatei reclamante fiind îndreptată către A.V.A.S., care nu are competenţa de a administra creanţe cu titlu de TVA, iar pe de altă parte, în termen legal recurenta a virat bugetului de stat sumele legal încasate cu titlu de TVA.
S-a învederat că în ipoteza în care s-ar considera că intimata – reclamantă nu datora TVA, recuperarea acesteia urmează a se face de la bugetul statului, de la organele fiscale chemate în garanţie, în mod greşit recurenta fiind obligată prin hotărârea atacată la restituirea TVA, în drept fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, deoarece instanţa şi-a motivat soluţia pe dispoziţiile art. 1601 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 44/2004, deşi acest text nu era în vigoare la data operaţiunii executării silite imobiliare, respectiv la 3 iunie 2004, norma fiind abrogată înaintea introducerii acţiunii, prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2007.
S-a susţinut că la data la care a avut loc operaţiunea de vânzare - cumpărare a terenurilor şi clădirilor de către intimata – reclamantă – 3 iunie 2004, erau în vigoare prevederile art. 134(5) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., potrivit cărora TVA este exigibilă la data emiterii facturii fiscale, înaintea livrării bunurilor, deci anticipat faptului generator de TVA, precum şi procedura reglementată de pct. 58(2) şi (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.
Recurenta a arătat că în mod greşit s-au interpretat şi aplicat Normele legale privind „autolichidarea”, întrucât o asemenea operaţiune contabilă ar fi fost admisibilă numai între furnizorul debitor SC N. SA Piteşti şi beneficiarul SC I. SA Iaşi în raporturile cu executorul care şi-a îndeplinit obligaţiile legale. De asemenea, s-a mai învederat că în mod greşit s-a apreciat că TVA ar trebui restituită numai pentru faptul că A.V.A.S. şi A.N.A.F. nu au contestat că reclamanta nu mai datora taxa sau că A.V.A.S. a recunoscut că a încasat TVA, deoarece întreaga taxă colectată de A.V.A.S. a fost virată bugetului statului, cu ordinele de plată nr. 162 şi 77 în valoare de 9303686458 ROL şi respectiv 17834863790 ROL.
Chiar în situaţia în care s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. 1601 facturii fiscale din data de 3 iunie 2004, potrivit alin. (5) al acestui text de lege abrogat ulterior, beneficiarul era obligat să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei pe valoarea adăugată către furnizor, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea ”taxare inversă” în factura fiscală şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), ori intimata a făcut plata, iar suma încasată s-a virat la bugetul statului – Trezoreria Municipiului Piteşti.
S-a criticat şi argumentul reţinut de prima instanţă privind pierderea garanţiei de participare la licitaţie, deoarece aceasta avusese loc la 3 iunie 2004, încheindu-se cu adjudecarea imobilelor de către intimată, iar pe de altă parte dacă recurenta ar fi opus intimatei norma legală specială de funcţionare a A.V.A.S., aceasta avea deschisă calea acţiunii în instanţă şi ar fi refuzat plata TVA, înscriind din proprie iniţiativă menţiunea „taxare inversă” în factura fiscală, îndeplinind obligaţia prevăzută de art. 1601 (3) C. fisc., ceea ce nu a făcut.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
2. Apărările intimatei
Intimata – reclamantă SC I. SA Iaşi prin întâmpinarea depusă la dosar (fil. 42-47) şi prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aceeaşi solicitare formulând-o şi intimata – pârâtă A.F.P. Piteşti - Trezoreria Piteşti prin întâmpinarea depusă la filele 32-34 dosar, conform art. 308 (2) C. proc. civ.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Susţinerea recurentei – pârâte privind schimbarea pretins greşită de către instanţă a naturii juridice a litigiului, din comercial în contencios administrativ, nu poate fi analizată, deoarece calificarea acestuia, ca fiind de contencios administrativ şi competenţa instanţei specializate a-l soluţiona s-a stabilit irevocabil prin Decizia nr. 3275 din 6 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, soluţie reconfirmată prin Decizia nr. 1799 din 5 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială prin care s-a respins contestaţia în anulare a SC I. SA.
Din probele administrate în cauză a rezultat că recurenta – pârâtă A.V.A.S. a preluat de la C.A.S. Argeş o creanţă asupra debitoarei SC N. SA în baza Protocolului de transfer nr. 37 din 17 noiembrie 2003 şi a declanşat procedura executării silite a acesteia din urmă, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 23/2004.
Prin procesul - verbal de licitaţie din 3 iunie 2004 intimata - reclamantă SC I. SA şi-a adjudecat bunurile debitoarei (teren, clădiri, construcţii speciale, mijloace fixe, stocuri, utilităţi, instalaţii, utilaje), acesta constituind titlu de proprietate pentru intimata cumpărătoare, conform art. 74, alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998 modificată, aşa cum s-a menţionat expres în procesul – verbal de licitaţie.
Pentru preţul datorat de intimata adjudecatară s-a întocmit de către recurenta – vânzătoare o singură factură fiscală din iunie 2004 (f. 15 dosar iniţial) în care s-a menţionat valoarea bunurilor cumpărate (4.876.243 dolari SUA, respectiv 162.135.079750 lei) dar şi valoarea TVA aferente de 926.486,5 dolari SUA, respectiv 30.305.676.125 lei.
Părţile au convenit ca preţul de adjudecare a bunurilor să se achite în trei tranşe, ultima în decembrie 2005, aşa cum rezultă atât din cuprinsul procesului – verbal de adjudecare, dar şi din factura fiscală menţionată anterior.
Intimata a plătit preţul cu TVA în două tranşe, la 1 iulie 2009 şi la 23 februarie 2005, (cu OP 1343 şi 1335 din 1 iulie 2004 şi OP 364 şi 363 din 23 februarie 2005).
Recurenta vânzătoare a achitat TVA-ul datorat bugetului de stat în urma executării silite şi emiterii facturilor fiscale din 3 iunie 2004 în două tranşe, cu OP 162/2004 şi OP 77 din 3 martie 2005 (fila 17 dosar recurs).
La data operaţiunii de vânzare potrivit regulilor generale privind faptul generator şi exigibilitatea TVA cuprinse în art. 134(3) C. fisc. „Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii” sau la data emiterii facturii fiscale, deci anticipat faptului generator de TVA, conform alin. 5 lit. a) din text.
Livrarea de bunuri este definită de art. 128(1) din acelaşi cod ca reprezentând „orice transfer al dreptului de proprietate de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia”, alin. (2) din text precizând că, „prin bunuri se înţelege bunurile corporale mobile şi imobile, prin natura lor sau prin destinaţie”.
La momentul livrării bunurilor mobile şi imobile intimatei cumpărătoare – mai 2004, C. fisc. reglementa dreptul de deducere a TVA, care la naştere „în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă” art. 145(1) C. fisc.
Conform alin. (3) lit. a) din acest text „Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă”.
Prin urmare, la data cumpărării bunurilor la licitaţie de către intimată, TVA era exigibilă de la data livrării acestora, recurenta beneficiind de dreptul de deducere a TVA pentru bunurile achiziţionate, destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile.
În concluzie, nu se poate vorbi de TVA nedatorată, ci de TVA legal datorată, achitată organelor fiscale de recurenta vânzătoare A.V.A.S. cu OP 162 din 8 iulie 2004 – f. 16, în valoare de 9.303.686.458 lei, ca urmare a plăţii de către intimata cumpărătoare a primei tranşe a preţului bunurilor adjudecate, cu OP 1343 din 1 iulie 2009 în valoare de 48.966.747,929 lei, căruia îi corespundea TVA în sumă de 9303.686.458 lei, achitat de intimată vânzătoarei A.V.A.S. cu OP 1335 din 1 iulie 2007.
Intimata a plătit legal diferenţa de preţ cu OP 364 din 23 februarie 2005 în valoare de 93.867.675.000 lei şi TVA aferent în valoare de 17.834.863.790 cu OP 365 din 23 februarie 2005, pe care recurenta A.V.A.S., după încasare l-a virat organelor fiscale cu O.P. nr. 77 din 3 martie 2005 – f. 17 dosar recurs.
Prin H.G. nr. 84 publicată în M. Of. nr. 147 din 18 februarie 2005 (intrată în vigoare la 22 februarie 2005) s-au modificat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prin art. 1601 fiind introduse măsuri de simplificare, între altele pentru imobile (terenuri şi clădiri) alin. (3) din text reglementând modalitatea concretă de realizare: „Pe facturile emise pentru livrările de bunuri, furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea „taxare inversă”.
Art. 1601 din C. fisc. a fost abrogat prin art. 1 pct. 139 din Legea nr. 343 din 17 iulie 2006, înaintea introducerii acţiunii – 8 noiembrie 2006.
Intimata şi-a dedus TVA-ul aferent primei tranşe a preţului şi parţial pentru cea de-a doua tranşă, respectiv suma de 6.641.703.260 ROL, recuperată prin decontul de TVA, dar nu a aplicat aceeaşi metodă pentru diferenţe de 11.193.160.490 ROL, reprezentând TVA, pentru care a promovat prezenta acţiune.
În primul rând, din copia ordinelor de plată a preţului bunurilor adjudecate şi a TVA-ului aferent achitat de intimată în două tranşe, la 1 iulie 2004 şi 23 februarie 2005, nu rezultă că diferenţa de TVA nerecuperată, ce formează obiectul prezentului litigiu, priveşte bunuri imobile, ca să se poată discuta incidenţa art. 1601 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., modificate prin H.G. nr. 84/2005.
Cele două ordine de plată a preţului şi TVA-ului aferent nu menţionează dacă şi în ce măsură privesc clădiri, terenuri sau mijloace fixe, stocuri, utilităţi, instalaţii, utilaje, echipamente adjudecate de intimată prin procesul - verbal de licitaţie din 3 iunie 2004.
Rezultă deci că susţinerea intimatei cum că diferenţa de TVA de 11.193.160.490 ROL nerecuperată din suma de 17.834.863.790 ROL achitată cu OP 365 din 23 februarie 2005 priveşte preţul bunurilor imobile achiziţionate (teren şi imobile) nu este dovedită şi nu are corespondent în probele administrate.
Pe de altă parte, măsurile de simplificare fiscală (taxarea inversă) nu se puteau aplica decât operaţiunilor care au avut loc după 22 februarie 2005 şi nicidecum celor anterioare, întrucât menţiunea „taxare inversă” care trebuia înscrisă pe facturile pentru livrări de bunuri, conform art. 160(3) din Normele metodologice modificate prin H.G. nr. 84/2005, nu putea fi trecută, în mod evident, decât pe facturile emise după modificarea legislativă, or în speţă factura s-a emis la 3 iunie 2004, în ziua în care intimata şi-a adjudecat prin licitaţie publică dreptul de proprietate asupra bunurilor debitoarei SC N. SA Piteşti, executate silit de creditoarea A.V.A.S.
De altfel intimata – reclamantă, chiar în ipoteza în care s-ar considera că erau incidente măsurile fiscale simplificate plăţilor efectuate de ea după 1 ianuarie 2005, avea posibilitatea ca să nu facă plata taxei pe valoare adăugată către furnizor, să înscrie din proprie iniţiativă motivarea „taxare inversă” în factura fiscală, conform art. 1601 (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, intimata neputându-şi invoca propria culpă în valorificarea unui drept.
Pe de altă parte, intimata - reclamantă s-ar putea adresa organului fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a respectivei creanţe fiscale, urmând ca acesta să analizeze, în raport cu succesiunea modificărilor legislative privind deductibilitatea TVA, taxarea inversă şi neplata TVA în cazul transmiterii dreptului de proprietate în materie imobiliară, să analizeze posibilitatea deducerii TVA în valoare de 1.119.316,05 RON achitată de intimată cu OP 365 din 23 februarie 2005.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 (9) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei A.V.A.S. şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de obligare a acestei pârâte la plata sumei de 1.119.316,05 lei reprezentând TVA şi pe cale de consecinţă, şi a dobânzilor legale aferente, calculată de la 23 februarie 2005 până la data plăţii, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2545 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA Iaşi, având ca obiect obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 1.119.316,05 lei, reprezentând TVA plus dobânda legală aferentă calculată de la 23 februarie 2005 şi până la data plăţii efective.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 171/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 187/2012. Contencios → |
---|