ICCJ. Decizia nr. 187/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 187/2012
Dosar nr. 1966/33/2010
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată la data de 07 decembrie 2010, reclamanţii B.I., C.I., C.A., C.F.D., C.G., D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I. şi V.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat anularea art. 8, 11 şi 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr. 527 din 28 iulie 2010 şi suspendarea aplicării art. 8, 11 şi 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. 1966/33/2010/a1 s-a dispus suspendarea executării prevederilor art. 11 şi 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1966/33/2010 a Curţii de Apel Cluj şi s-a respins cererea de suspendare a prevederilor art. 8 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
Totodată, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o precizare de acţiune prin care au solicitat anularea art. 2, 6 şi 10 din H.G. nr. 735/2010.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a art. 8, 11 şi 15 din H.G. nr. 735/2010.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii B.I., C.I., C.A., C.F.D., C.G., D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I. şi V.A., a respins cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtului de către intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a dispus anularea dispoziţiilor art. 2, art. 6, art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 a dispus publicarea prezentei hotărâri în M. Of. potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, de asemenea a obligat pârâtul Guvernul României la plata sumei de 1708,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut:
Prin O.U.G. nr. 1/2011 publicată în MO nr. 81 din 31 ianuarie 2011 a fost abrogată în mod expres Hotărârea de Guvern nr. 735/2010, în întregul său.
Prima chestiune care trebuie lămurită este aceea dacă nu cumva demersul reclamanţilor nu a rămas lipsit de obiect ca urmare a acestui incident survenit după sesizarea instanţei de judecată, respectiv dacă reclamanţii mai justifică un interes actual în susţinerea cererii de anulare a unui act administrativ care a fost abrogat după sesizarea instanţei.
În încercarea de a da un răspuns acestei probleme controversate, Curtea a constatat că nici legea contenciosului administrativ şi nici teoria dreptului administrativ nu menţionează cu ocazia enumerării condiţiilor de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, cerinţa ca actul normativ să fie în vigoare.
În speţă, reclamanţii au argumentat că normele contestate au produs efecte juridice între data adoptării şi data abrogării lor, în sensul că au determinat emiterea unor decizii de recalculare a pensiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, cu luarea în considerare a regulii determinării punctajului prin raportare la salariu mediu pe economie, pentru perioadele în privinţa cărora nu s-a făcut dovada drepturilor salariale de către beneficiari.
În condiţiile în care pârâtul nu a contestat această împrejurare susţinută de reclamanţi, Curtea a apreciat că aceştia justifică în continuare un interes în atacarea Hotărârii de Guvern nr. 735/2010 care a stat la baza emiterii deciziilor de recalculare.
Afirmaţiile reclamanţilor potrivit cărora acest act administrativ emis în aplicarea Legii nr. 119/2010 ar institui obligaţii suplimentare în sarcina lor sunt întemeiate. Şi aceasta întrucât Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor stabileşte la art. 4 alin. (1) „că recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare…”, iar în art. 7 alin. (1) se arată că „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”. Referirile se vor face în continuare la Legea nr. 19/2000, deşi a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, începând cu data 1 ianuarie 2011, întrucât procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor prevăzută de acest din urmă act normativ este identică cu cea din Legea nr. 19/2000.
Din reglementarea de ansamblu a Legii nr. 19/2000, la care face trimitere Legea nr. 119/2010, se deduce că în orice situatie în care apar modificări legislative în materia pensiilor, casele teritoriale de pensii au obligaţia de a proceda la recalcularea pensiilor din oficiu.
Cum dreptul la acordarea pensiei al reclamanţilor era născut la momentul modificării Legii nr. 164/2001 prin Legea nr. 119/2010, iar pensia se afla în plată, odata cu schimbarea cadrului legislativ, trebuia sa se dispuna recalcularea cuantumului acesteia prin aplicarea modalitatii de calcul stipulate la art. 3 din Legea nr. 119/2010, nefiind necesară formularea unei cereri în acest scop şi nici depunerea unor documente suplimentare de către beneficiarii pensiilor în plată.
Prin urmare, prin răsturnarea sarcinii probei veniturilor salariale obţinute de reclamanţi în timpul activităţii li se creează un dezavantaj net dacă ne raportăm la beneficiarii dreptului de pensie din sistemul public de pensii şi se instituie în sarcina acestora o obligaţie suplimentară pe care nici Legea nr. 119/2010 şi nici Legea nr. 19/2000 nu o prevede. Această obligaţie este una excesivă deoarece o parte din unităţile militare în care au fost încadraţi reclamanţii au fost desfiinţate, ca efect al restructurării forţelor armate române, fiind întâmpinate dificultăţi majore în identificarea statele de plată ale foştilor militari. Apoi la dosarele de pensionare aceste documente nu se găsesc, deoarece dreptul de pensie le-a fost stabilit pe baza veniturilor din ultima perioadă de activitate, fără a se avea în vedere totalitatea veniturilor salariale.
Întrucât art. 8 privitor la pensia de urmaş - şi art. 11 – privitor la pensiile stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată - din H.G. nr. 735/2010 fac trimite la aceeaşi metodologie de recalculare, Curtea apreciază că şi aceste dispoziţii contravin art. 4 şi 7 din Legea nr. 119/2010.
Curtea de Apel Cluj a reţinut că şi textul art. 10 din H.G. nr. 735/2010 contravine Legii nr. 119/2010, în măsura în care modificarea pensiei recalculate nu se face din oficiu, de vreme ce premisa avută în vedere de legiuitor este chiar cea a recalculării greşite a drepturilor de pensie, pe baza unor documente incomplete sau eronate. În sistemul public de pensii, art. 89 din Legea nr. 19/2000 prevedea că în situaţia în care se constată erori in stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi.
Un alt text criticat de reclamanţi este cel de la art. 15 din H.G. nr. 735/2010, potrivit căruia „pentru recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se autorizează entităţile implicate în acest proces, din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, să încheie contracte de prestări servicii/convenţii civile”.
Autorizarea entităţilor din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională implicate în procesul de recalculare a pensiilor, de a încheia contracte de prestări servicii/convenţii civile, contravine art. 4 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, care stabileşte că „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare”. Aşadar această atribuţie nu poate fi delegată unor entităţi de drept privat, deoarece ţine de exerciţiul autorităţii de stat şi este rezervată organelor administrative centrale şi locale înfiinţate prin lege, în acest scop.
Întrucât art. 2, 6, 8, 10, 11 şi 15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 adaugă la Legea nr. 119/2010, în executarea căreia a fost emisă Hotărârea de Guvern atacată, s-a concluzionat că pârâtul Guvernul României a încălcat prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 24/2000.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâţilor
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Guvernul României.
Recurenţii – pârâţi au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prima instanţă în mod greşit, a ignorat faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011 şi din acest motiv nu mai putea produce efecte juridice, astfel că acţiunea reclamanţilor trebuia respinsă, întrucât reclamanţii nu mai puteau justifica un interes actual sau legitim.
S-a mai învederat că eventualele efecte produse de H.G. nr. 735/2010 au fost reglementate de legiuitor prin noul act normativ (indicându-se cu titlu de exemplu art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011) astfel că instanţele nu puteau înlătura aplicarea acestor dispoziţii.
Recurenţii au arătat că H.G. nr. 735/2010, s-a emis în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010, care reglementează recalcularea pensiilor speciale prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
S-a precizat că Hotărârea contestată s-a adoptat de executiv prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii, avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu avizul nr. 927 din 19 iulie 2010, la elaborarea actului fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi procedura de avizare prevăzută de H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei ca autorităţi publice interesate.
Recurenţii au susţinut că prin Decizia nr. 873/2010 Curtea Constituţională a stabilit că sunt constituţionale dispoziţiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu excepţia pensiilor de serviciu ale magistraţilor, iar CEDO a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câştigat, aşa încât în mod eronat instanţa a constatat neconformitatea actului administrativ contestat cu actul juridic cu forţă superioară.
S-a solicitat admiterea recursurilor în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
2. Apărările intimaţilor
În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimaţii – reclamanţi au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Actul administrativ contestat – H.G. nr. 735 din 02 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la 31 ianuarie 2011.
Noul act normativ a justificat în preambulul său necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără nici o culpă, nu au reuşit în timpul pus la dispoziţie de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Ţinând cont de exigenţele subliniate de puterea judecătorească şi de necesitatea unor măsuri legislative care să oblige instituţiile să identifice şi să transmită caselor de pensii teritoriale elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie într-un mod obiectiv şi justificativ, Executivul a apreciat că toate aceste împrejurări vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare, astfel că în regim de urgenţă, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie a procedat la abrogarea H.G. nr. 735/2010 şi la instituirea unei noi metodologii de calcul a pensiilor revizuite ce au format obiectul acestui act normativ, prin O.U.G. nr. 1/2011.
În condiţiile abrogării H.G. nr. 735/2010 de către puterea executivă, prin O.U.G. nr. 1/2011, pentru motivele prezentate anterior, aşa cum au fost indicate în preambulul noului act normativ, nu se poate identifica interesul public născut şi actual care să necesite protecţie juridică.
De altfel H.G. nr. 735/2010 - act administrativ cu caracter normativ, nu mai poate produce efecte nu numai ca urmare a abrogării sale, chiar de către autoritatea administrativă emitentă, ca putere legiuitoare, ci şi ca urmare a anulării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, aşa încât şi pentru coerenţa practicii judiciare în acest domeniu, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile pârâţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 114 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1726/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1883/2012. Contencios → |
|---|
