ICCJ. Decizia nr. 1808/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1808/2012
Dosar nr. 107/2/2012
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. aplicarea unei amenzi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei instituţii, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data înregistrării cererii şi până la executarea obligaţiei şi obligarea pârâtei Comisia centrală la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu data de 31 decembrie 2010 şi până la executarea obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 43682/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat autoritatea pârâtă să îi emită decizia de acordare a titlului de despăgubire, iar în cel mult 30 de zile pârâta era obligată să execute aceasta obligaţie. A susţinut că a solicitat autorităţii pârâte, prin adresa din 09 martie 2011, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă aceasta i-a comunicat că documentaţia aferentă a fost returnată Primăriei Municipiului Piteşti în vederea reanalizării şi completării cu înscrisuri, iar la 19 septembrie 2011 a revenit cu aceeaşi solicitare, însă pârâta refuză executarea hotărârii.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că nu este întemeiat capătul de cerere privind dobânda legală, întrucât în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emise de Comisie şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de conversie şi/sau de plată. În speţă, procedura de valorificare a titlului de despăgubire nu poate fi parcursă pentru că reclamanţii nu sunt titularii unor decizii conţinând titlul de despăgubire, invocând şi prevederile O.U.G. nr. 81/2007.
Prin sentinţa nr. 883 din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a aplicat conducătorului instituţiei pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea deciziei civile nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 43862/3/2008, începând cu data de 30 decembrie 2010 şi până la executarea efectivă a obligaţiei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON către reclamant, reprezentând onorariu de avocat, respingând cererea privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin decizia civilă nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 43862/3/2008, s-a modificat sentinţa primei instanţe (nr. 2747 din 24 iunie 2010) în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de M.C.H. şi continuată de reclamantă, a fost obligată Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilele construcţii şi teren indicate în dispozitivul sentinţei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D., prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului autorităţii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa pronunţată de instanţa de contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia, reţinând astfel că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia executării deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărâre ce trebuia pusă în executare începând cu data de 30 decembrie 2010.
În aceste condiţii, sub aspectul aplicării amenzii conducătorului autorităţii pârâte, pentru nerespectarea obligaţiei stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească sus menţionată, prima instanţă a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) - (2) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu data de 30 decembrie 2010 prima instanţă a reţinut că despăgubirile pentru întârziere prevăzute de art. 24 au caracterul unor daune interese menite să compenseze prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a executării cu întârziere a hotărârii judecătoreşti.
Pentru a fi îndreptăţită la despăgubirile pentru întârziere la care fac referire prevederile art. 24 din Lege, reclamanta avea obligaţia de a face dovada prejudiciului, conform regulilor în materie de răspundere civilă delictuală, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat. S-a mai reţinut că dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanţă certă, indicată într-un anumit cuantum, pentru ca, pe calea prezentului litigiu, reclamanta să poată pretinde dobânda legală.
În fine, în raport de soluţia dată cererii, prima instanţă a făcut şi aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâta D.D., în calitate de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi reclamanta C.G.E.
Recurenta - pârâtă D.D. a susţinut că, în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor faţă de cererea de chemare în judecată, deşi atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; aceasta din urmă este un organism colegial, iar preşedintele comisiei nu are competenţa de a-i constrânge pe ceilalţi membrii să adopte o anume decizie.
Totodată, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că recurenta D.D. a fost numită în funcţia de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor doar din data de 9 decembrie 2011, astfel că sancţiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată nu i se putea aplica pentru perioada anterioară acestei date.
Pe fond, aceeaşi recurentă arată că a luat toate măsurile pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti ce face obiectul prezentei cereri, raportul de evaluare fiind deja întocmit.
La rândul său recurenta C.G. a criticat sentinţa atacată pentru respingerea cererii sale de acordare a dobânzii legale aferentă sumei de 500.000 RON, pentru perioada 30 decembrie 2010 şi până la plata efectivă a sumei de bani, fiind evident că lipsa folosinţei sumei de bani la care este îndreptăţită îi provoacă un prejudiciu.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de recurenta D.D. - Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, numirea recurentei - pârâte în funcţia de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut prin decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011a Primului Ministru, astfel că, în mod greşit, prima instanţă a dispus aplicarea a amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru perioada anterioară acestei date, când funcţia de preşedinte al respectivei autorităţi era deţinută de o altă persoană, ce nu este parte în prezenta cauză.
De asemenea, în raport de data publicării O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, respectiv 17 martie 2012, nu mai există temei legal pentru aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei, deoarece emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie şi procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri sunt suspendate.
Este însă nefondată apărarea recurentei - pârâte în sensul că nu există raporturi de subordonare între preşedintele comisiei şi membrii acesteia, ceea ce ar face inaplicabil art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că textul art. menţionat se referă la „conducătorul autorităţii publice” fără a face vreo distincţie în funcţie de existenţa, sau nu, a unor raporturi de subordonare în raport cu ceilalţi funcţionari ai autorităţii, fiind suficientă existenţa acestei calităţi, împreună cu condiţia unei hotărâri irevocabile de obligare la emiterea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ şi care să nu fi fost executată în termenul legal.
În ceea ce priveşte fondul cererii, în mod corect s-a reţinut că autoritatea publică Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a pus în executare o hotărâre judecătorească prin care a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit dispoziţiei nr. KK/2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, hotărâre rămasă irevocabilă la data de 29 noiembrie 2010.
Împrejurarea că, deşi convocaţi în şedinţă, membrii comisiei nu au asigurat cvorumul cerut de lege, nu îl poate exonera pe conducătorul autorităţii publice de răspunderea ce rezultă din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în raporturile cu persoana îndreptăţită la executarea hotărârii judecătoreşti; în raporturile cu persoanele vinovate de neexercitarea hotărârii se poate pune problema aplicării art. 26 din Legea menţionată, articol care se referă la acţiunea în regres exercitată de conducătorul autorităţii publice.
Referitor la recursul formulat de reclamanta C.G.E., acesta este nefondat, deoarece, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului suferit prin neexecutare (pentru a fi îndreptăţită la „despăgubirile pentru întârziere” prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004).
În acest sens, dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanţă lichidă (o sumă de bani determinată), astfel că prin prezentul litigiu să se ceară dobânda legală, ci obligaţia emiterii unui act administrativ, respectiv decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul formulat de Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. urmează a fi admis, dispunându-se modificarea parţială a sentinţei atacate în sensul aplicării amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 numai pentru perioada 9 ianuarie 2012 până la 17 martie 2012, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei. Recursul formulat de C.G.E. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G.E. şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. împotriva sentinţei nr. 883 din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. împotriva aceleiaşi sentinţe şi în consecinţă, modifică în parte sentinţa în sensul că, sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere se aplică cu începere de la data de 9 ianuarie 2012 şi până la 17 martie 2012. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1821/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
