ICCJ. Decizia nr. 1821/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1821/2012
Dosar nr. 135/57/2009*
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 ianuarie 2009, reclamanţii B.N. şi C.T. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi SC R. SA, solicitând anularea deciziei nr. 3037 din 4 iunie 2008, precum şi a raportului de evaluare efectuat în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul agricol în suprafaţă de 1,26 ha. situat în oraşul T., judeţul Sibiu, urmând a se dispune o nouă evaluare.
Cauza a fost soluţionată iniţial prin sentinţa civilă nr. 61 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că raportul de evaluare, necontestat în termen, a fost în mod corect aprobat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recursul declarat de reclamanţi a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3950 din 29 septembrie 2009 prin care s-a casat sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu indicaţia efectuării unei expertize tehnice imobiliare care să stabilească despăgubirile cuvenite în raport de valoarea reală a terenului.
În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 159 din 18 mai 2011 prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R. SA, respingând acţiunea în raport cu aceasta.
Instanţa a admis acţiunea faţă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat decizia nr. 3037 din 4 iunie 2008 şi a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, în favoarea reclamanţilor, pentru suma de 475.713 RON, precum şi la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la momentul evaluării terenului în litigiu de către expertul tehnic judiciar B.V. suprafaţa de 1,26 ha. se află în intravilanul oraşului T., într-o zonă de dezvoltare rezidenţială, fapt confirmat şi de expertiza topografică întocmită de expertul tehnic judiciar B.P.
În raport de această împrejurare, instanţa de fond a constatat că valoarea terenului pentru care se acordă despăgubiri este cea stabilită de expertiza judiciară, respectiv de 457.713 RON.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că din documentele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit de Comisia Judeţeană de fond funciar Sibiu rezultă că terenul în discuţie se află în extravilanul oraşului T., având destinaţia de teren agricol, astfel încât este nejustificată schimbarea regimului juridic al imobilului în intravilan, în raport de care s-a stabilit valoarea menţionată în expertiza tehnică judiciară.
Pârâta a criticat sentinţa şi sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, reţinându-se greşit culpa autorităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea completării probelor.
Astfel, Curtea apreciază că este necesară administrarea unor înscrisuri suplimentare, pentru a se stabili cu certitudine atât amplasamentul suprafeţei de teren ce nu mai poate fi restituită în natură şi pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cât şi regimul terenului.
În acest sens, apare necesar a se depune Hotărârea Consiliului Local T. nr. BB/2000 şi actele anexă - menţionată în raportul de expertiză topografică - prin care s-a dispus trecerea unei parcele de 5 ha. în intravilanul localităţii - precum şi adresa din 25 octombrie 2010 a Primăriei oraşului T., despre care face vorbire pârâta în recursul declarat.
În raport de conţinutul acestor înscrisuri şi de celelalte acte de la dosar, urmează ca instanţa de trimitere să stabilească dacă este justificată valoarea terenului astfel cum a fost stabilită de expertul tehnic judiciar, B.V., or se impune completarea lucrării.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 159 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1856/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
