ICCJ. Decizia nr. 1820/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1820/2012
Dosar nr. 9100/2/2007
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1586 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea completată formulată de către reclamanta A.M.P., în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de succesoare în drepturile şi obligaţiile Institutului Naţional de Administraţie, ca neîntemeiată, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 242 din 30 noiembrie 2007, emis de Institutul Naţional de Administraţie, prin care i s-a imputat reclamantei întreaga valoare de inventar a videoproiectorului marca B. astfel cum figura înregistrată la data de 22 decembrie 2005, potrivit fişelor de inventar depuse și a Ordinul nr. 95 din 19 mai 2008, prin care a fost modificat cuantumul sumei imputate ca urmare a stabilirii valorii de înlocuire a mijloacelor fixe lipsă, pe baza procesului – verbal, reducându-se la 2.490 RON.
Împotriva sentinţei nr. 1586 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta P.A.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 4 aprilie 2012, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, excepţie care face de prisos expunerea şi analiza motivelor de recurs.
Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului pentru considerentele arătate în continuare.
Sentinţei atacată a fost comunicată reclamantei la data de 14 februarie 2011, conform dovezii de primire şi procesului-verbal de predare aflat la dosarul de fond.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
În raport cu data comunicării sentinţei şi potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la data de 30 februarie 2011.
Or, reclamanta a înregistrat cererea de recurs la data de 22 martie 2011, depășind astfel termenul legal.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, urmând a fi respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta P.A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.A.M. împotriva sentinţei nr. 1586 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1707/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
