ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1842/2012
Dosar nr. 539/44/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 539/44/2010, reclamantul G.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I. revocarea actului de constatare înregistrată sub nr. 7/11/2010 emisă la 31 martie 2010 motivat de faptul că acesta este netemeinic şi nelegal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, la data de 8 ianuarie 2010, în cadrul S.A.N.I. s-a înregistrat sesizarea nr. 7/II/2010 prin care C.J.P. Vrancea prin directorul său coordonator a adus la cunoştinţă situaţia reclamantului G.C. care din luna mai 2009 şi până în prezent exercita funcţia de director coordonator al C.J.P. Vrancea şi în aceiaşi perioadă exercita şi funcţia de consilier judeţean în cadrul C.J. Vrancea, astfel că s-a apreciat că în asemenea situaţii există o incompatibilitate în sensul prevederilor OUG nr. 105/2009.
S-a mai susţinut că actul atacat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute imperativ de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, art. 3 lit. a) din Legea nr. 677/2001, temeiul de drept fiind incomplet, lipsind obiecţiunile şi explicaţiile persoanei la care se referă.
Totodată, a precizat reclamantul că actul atacat este netemeinic, acesta neaflându-se într-o stare de incompatibilitate datorită faptului că a deţinut simultan funcţia de director coordonator la C.J.P. Vrancea şi cea de consilier judeţean în cadrul C.J. Vrancea având în vedere prevederile OUG nr. 37/2009, Legii nr. 188/1999 şi Legii nr. 53/2003 precum şi prevederile Constituţiei şi C.A.D.O.
Prin sentinţa nr. 153 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamantul G.C., a anulat actul de constatare nr. 7/II/2010 întocmit de A.N.I. – I.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, actul de constatare trebuie să cuprindă printre altele, obiecţiile şi explicaţiile persoanei la care se referă.
Analizând actul de constatare nr. 7/II/2010 întocmit de A.N.I., Curtea a constatat că acesta nu cuprinde aceste menţiuni prevăzute în mod obligatoriu de lege, necesare în vederea exercitării controlului judiciar, neputându-se verifica în concret apărările invocate de reclamant la momentul respectiv, în actul de constatare nefăcându-se nici o precizare cu privire la acest aspect.
În concluzie, Curtea a apreciat că actul atacat este lovit de nulitate.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs A.N.I.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., pârâta A.N.I., a arătat, în esenţă, următoarele:
- Hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Arată recurentul că reclamantul - intimat a fost înştiinţat despre verificările efectuate, în temeiul art. 5 alin. (81) din Legea nr. 144/2007, înştiinţare primită de reclamant la data de 23 februarie 2010.
Procesul – verbal de audiere, întocmit de inspecţia de integritate consemnează numai starea de fapt în privinţa persoanei verificate şi anume că a deţinut funcţia de director coordonator, nicidecum vreo obiecţie a intimatului – reclamant. Aceste obiecţiuni nu au existat aşa încât, actul de constatare nu a avut ce menţiona.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente, prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Actul de constatare nr. 7/11/2010 emis, la data de 31 martie 2010, de către A.N.I. s-a concluzionat că reclamantul G.C. a încălcat prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 26 mai 2009 până la data de 2 decembrie 2009, deoarece a deţinut simultan funcţia de director coordonator la C.J.P. Vrancea şi cea de consilier judeţean în cadrul C.J. Vrancea.
Instanţa de fond în mod eronat a apreciat că actul este lovit de nulitate, întrucât nu cuprinde menţiunile obligatorii privind obiecţiunile reclamantului şi apărările concrete ale acestuia pentru a se putea exercita controlul judiciar .
Potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I. „Actul de constatare trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care îl întocmeşte, numele, prenumele şi alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecţiile şi explicaţiile acestora, numele, prenumele şi calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecţiile şi explicaţiile acestora, descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi măsurile luate, menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea şi a celorlalte persoane prezente, după caz".
Rezultă din textul normativ invocat faptul că se menţionează şi obiecţiunile şi explicaţiile persoanei verificate, însă dacă acestea nu există, în mod firesc acestea nu se menţionează în nota de constatare.
Reclamantul - intimat nu a pretins că s-ar fi apărat în vreun fel sau a dat explicaţii care nu au fost menţionate în actul de constatare şi nu poate exista în acest sens un control judiciar.
- Se reţine că potrivit înscrisurilor depuse la dosar precum şi propriile declaraţii ale reclamantului, aşa cum rezultă din procesul – verbal de audiere că acesta a deţinut începând cu data de 26 mai 2009 până la data de 2 decembrie 2009 simultan funcţia de director coordonator la C.J.P. Vrancea cât şi cea de consilier judeţean în cadrul C.J. Vrancea.
Potrivit art. 94 din Legea nr. 161/2003 (1)„ Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
- În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, se apreciază că nu această împrejurare nu este de natură a modifica „starea de incompatibilitate", arătată în actul de constatare.
Acest lucru este cu atât mai evident cu cât Ordinul prin care reclamantului i-a încetat contractul de management a fost suspendat prin sentinţa civilă nr. 244 din 10 noiembrie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond în dosarul nr. 1512/2009 al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Reclamantul în procesul – verbal de audiere, personal a consemnat că la data de 26 martie 2010, se afla în concediu medical, situaţie confirmată de angajatorul C.N.P.A.S., care a arătat că raportul de muncă respectiv contractul de management al reclamantului se prelungeşte cu perioada de concediu medical.
Numirea reclamantului în calitate de manager s-a făcut la data de 26 mai 2008, sub imperiul OUG nr. 37/2009.
În ceea ce priveşte perioada 26 mai 2009 – 6 octombrie 2009, existau prevederile art. III alin. (9) din OUG nr. 37/2009, în sensul că „persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94 - 98 şi 111 – 114 din Cartea I, titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.
Pentru perioada ulterioară datei de 6 octombrie 2009 până la 2 decembrie 2009 sub imperiul art. IV alin. (9) şi (2) din OUG nr. 105/2009 se prevede:
(9) Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, art. 94 – art. 96 şi art. 111 – art. 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice"
De asemenea, în conformitate cu art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă între altele cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local sau judeţean respectiv şi al prefecturii din judeţul respectiv.
Rezultă din cele prezentate mai sus că reclamantul în calitate de director coordonator – manager al C.J.P. Vrancea în perioada 26 mai 2009 până la 2 decembrie 2009, se afla într-o stare de incompatibilitate deţinând şi calitatea de consilier judeţean în cadrul C.J. Vrancea, situaţie expres prevăzută de art. 94, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Concluzionând, se constată deci că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor legii, pronunţând o sentinţă nelegală şi netemeinică, care atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinţei nr. 153 din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului G.C. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2012. Contencios → |
|---|
