ICCJ. Decizia nr. 1033/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1033/2012
Dosar nr. 5542/1/2011
Şedinţa de la 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 247 din 22 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 15180 din 23 aprilie 2010 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanta nu a probat că a avut calitatea de persoană refugiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.M., care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaţilor, întocmit în perioada 1940-1942, la nr. 5694, şi că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea Beiuş, judeţul Bihor împreună cu fratele său, I.D., şi cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiaţi în cauză, dar şi de actul de naştere şi de adeverinţa şcolară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 15.180 din 23 aprilie 2010 emisă de C.J.P. Bihor şi a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a arătat că, prin actele de stare civilă prezentate, recurenta a probat faptul că numitul Indrieş Crăciun este tatăl său şi că întreaga sa familie a fost refugiată din localitatea Hotar în localitatea Beiuş, în perioada 1942-1945.
La data de 30 iunie 2011, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a solicitat admiterea acesteia şi, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului şi a arătat faptul că instanţa de control judiciar a acordat intimatei-reclamante P.M. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă mai mare de timp decât cea solicitată, respectiv noiembrie 1940 - martie 1945.
Totodată, pentru perioada anterior arătată, intimata a formulat cererea nr. 12943/2006, care a fost respinsă de către C.J.P. Bihor. Această soluţie a fost analizată şi menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1314/2009, pronunţată în Dosarul nr. 7498/1/2008.
La data de 22 august 2011, revizuenta a completat cererea, indicând şi motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta a arătat faptul că, în Dosarul nr. 170/35/2007 al Curţii de Apel Oradea, s-a depus în probaţiune fişa refugiatului I.C. din care rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, existând doar o identitate de nume între acesta şi tatăl său.
Fişa refugiatului nr. 5694 se referă la Indrieş Crăciun care a avut domiciliul în localitatea Tileagd şi s-a refugiat la Arad, iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani.
În anul 1940, tatăl intimatei-reclamante avea domiciliul în localitatea Hotar, iar la data naşterii intimatei, în 1941, avea doar 26 de ani.
Revizuenta a susţinut că a intrat în posesia acestui act doar la data de 20 iulie 2011.
A fost depus la dosar actul nou invocat de revizuentă (a se vedea filele 15-21).
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 6140 din 16 decembrie 2011, a admis cererea de revizuire, a desfiinţat Decizia nr. 3113 din 27 mai 2011 pronunţată de această instanţă şi a reţinut cauza pentru soluţionarea recursului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 15180 din 23 aprilie 2010 prin care intimata - pârâtă C.J.P. Bihor a respins cererea recurentei - reclamante de constatare a calităţii de persoană refugiată.
În motivarea cererii deduse judecăţii s-a susţinut că partea s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Hotar, judeţul Bihor în localitatea Beiuş, judeţul Bihor, iar apoi în localitatea Ceica, în perioada 1940-1945.
Recurenta P.M. a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaţilor, întocmit în perioada 1940 - 1942, la nr. 5694, şi că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea Beiuş, judeţul Bihor împreună cu fratele său, I.D., şi cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiaţi în cauză, dar şi de actul de naştere şi de adeverinţa şcolară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase.
Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentei, întrucât din fişa refugiatului I.C. rezultă că acesta a avut domiciliul în localitatea Tileagd şi s-a refugiat la Arad, iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani (a se vedea filele 17-18 dosar recurs).
În anul 1940, tatăl recurentei-reclamante avea domiciliul în localitatea Hotar, iar la data naşterii acesteia, în 1940, avea doar 26 de ani.
Ca atare, rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, în realitate, fiind vorba doar despre o identitate de nume între acesta şi tatăl său.
Totodată, declaraţiile martorilor B.M. şi H.I. nu sunt suficiente pentru a proba refugiul recurentei, în condiţiile în care acestea nu se coroborează şi cu alte înscrisuri.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei nr. 247 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1781/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
