ICCJ. Decizia nr. 1982/2012. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1982/2012
Dosar nr. 81/42/2011
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta N.D.I. II LTD Bermuda, prin reprezentat fiscal N.D.I. Limited Bermuda - Sucursala Ploieşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 186 din 9 iulie 2010 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. N.D.I. II LTD, prin reprezentant fiscal Sucursala Ploieşti, judeţul Prahova, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Prahova, anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 2876 din 21 aprilie 2010, emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Prahova, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 16 aprilie 2010, emis de Activitatea de Inspecţie Fiscală Prahova. S-a solicitat şi să se dispună plata sumei de 21.018.033 RON, cu titlu de sumă negativă a taxei pe valoare adăugată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în perioada 1 decembrie 2008 - 31 ianuarie 2010, a efectuat un import în România a două instalaţii de foraj (denumite în continuare „RIG 677" şi „RIG 678"), precum şi al materialelor, părţilor maşinilor de foraj, pieselor de schimb, echipamentelor de protecţie şi altor bunuri necesare exploatării instalaţiilor respective, pentru care a achitat organelor vamale taxa pe valoare adăugată aferentă importului, în valoare de 21.017.919 RON.
A mai arătat reclamanta că a efectuat, prin reprezentantul său fiscal, achiziţii intracomunitare de bunuri în România pentru care a plătit la momentul respectiv TVA în valoare de 5.984 RON prin mecanismul taxării inverse, respectiv achiziţii locale de bunuri, pentru care a plătit TVA în valoare de 114 RON.
În ceea ce priveşte cele două instalaţii de foraj, RIG 677 şi RIG 678, a încheiat cu N.O.N. BV contracte de închiriere, respectiv pentru RIG 677 a fost încheiat în data de 18 septembrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II LTD, în calitate de locator, şi N.O.N. BV, în calitate de locatar, iar pentru RIG 678 a fost încheiat în data de 31 octombrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II LTD, în calitate de locator, şi N.O.N. BV, în calitate de locatar.
S-a mai precizat că, la rândul său, N.O.N. BV a încheiat un contract pentru închirierea acestor bunuri către N.D.I.L. Sucursala Ploieşti şi, ulterior, către N.D.I. Ploieşti S.R.L.
Prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2010, înregistrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova sub nr. 179575 din 24 februarie 2010, reclamanta a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 21.018.033 RON, iar în luna aprilie 2010 a avut loc o inspecţie parţială, finalizată prin Raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 16 aprilie 2010, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010.
S-a precizat că organele de control au considerat că s-a solicitat în mod nejustificat rambursarea taxei pe valoarea adăugată, întrucât cu ocazia controlului nu s-a făcut dovada faptului că importurile efectuate au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor impozabile ale reclamantei, organele fiscale reţinând că N.D.I. II Limited Bermuda (RO 24683156) nu a realizat şi nu a declarat operaţiuni impozabile, TVA de recuperat provenind din înregistrarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă aferentă importurilor de bunuri efectuate în perioada decembrie 2008 - noiembrie 2009. Cele două instalaţii de foraj cu materialele şi componentele aferente au fost utilizate în România de Sucursala Ploieşti N.D.I. LTD Bermuda şi de S. C. N.D.I. Ploieşti S.R.L. şi nu de către N.D.I. II LTD Bermuda - RO 24683156 care a solicitat rambursarea de TVA.
În concluzie, organul de inspecţie fiscală a considerat că unitatea verificată nu a desfăşurat activităţi impozabile prin utilizarea echipamentelor şi bunurilor importate, astfel că aceasta nu beneficiază de dreptul la deducere a taxei pe valoarea adăugată în baza art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu pct. 59, Titlul VI din H.G. nr. 44/2004.
S-a apreciat că bunurile ar fi fost puse la dispoziţia celor doi utilizatori fără a se fi întocmit nici un document de predare şi nici documente justificative financiar-contabile, organele de inspecţie fiscală considerând şi că nu s-ar fi prezentat nici un document justificativ legal (factură, contract etc.) care să probeze calitatea de proprietar al bunurilor importate.
Cum TVA aferentă unor achiziţii poate fi dedusă, conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, doar în cazul în care bunurile importate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile ale societăţii, organele de inspecţie fiscală au apreciat că reclamanta nu poate beneficia de restituirea sumei plătite cu titlu de TVA.
A mai arătat reclamanta că în baza art. 205 şi urm. C. proc. fisc., a formulat contestaţie împotriva raportului de inspecţie fiscală din data de 16 aprilie 2010 şi a Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010 emise de Activitatea de Inspecţie Fiscală Prahova, prin care a solicitat anularea acestora, contestaţia fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 186 din 9 iulie 2010.
Prin decizia emisă s-a reţinut că reclamanta nu a realizat operaţiuni taxabile, adică nici un fel de venituri impozabile cu TVA, pe codul de înregistrare în scopuri de TVA R024683156 al reprezentantului fiscal, care să justifice reducerea de TVA în sumă de 21.018.033 RON aferentă achiziţiilor de bunuri efectuate în luna decembrie 2008, când cele două instalaţii de foraj au fost importate în regim vamal definitiv de către N.D.I.L. II Bermuda. Totodată, facturile privind instalaţiile de foraj nu pot fi atribuite acestei din urmă societăţi, reclamanta neefectuând în România operaţiuni, nedeclarând nici un fel de venituri în România rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA deductibil.
S-a opinat că susţinerea organelor fiscale privind titularul operaţiunilor de import este neîntemeiată întrucât nu identifică în mod corect persoana impozabilă, organele fiscale pornind de la premisa greşită că există o distincţie între N.D.I. II LTD Bermuda şi reprezentantul său fiscal, în legătură cu activităţile derulate de N.D.I.L. II Bermuda.
În realitate, N.D.I.L. II şi reprezentantul său fiscal, pentru operaţiunile N.D.I.L. II formează o singură entitate legală şi, deci, o singură persoană impozabilă.
Mai învederează reclamanta că activităţile economice desfăşurate de ea permit deducerea taxei pe valoare adăugată, iar conform dispoziţiilor fiscale române, ca persoană impozabilă nestabilită în România, poate mandata reprezentantul său fiscal să emită facturi destinate beneficiarului său, acest lucru nefiind însă obligatoriu. S-a mai susţinut că în facturi nu au fost menţionate datele reprezentantului fiscal, inclusiv codul său fiscal, însă aceasta nu poate conduce la concluzia că operaţiunile nu au fost realizate de către N.D.I.L. II iar locul prestării activităţilor nu este în România, precum şi că cele două echipamente importate au fost folosite efectiv de N.D.I.L. Sucursala Ploieşti şi N.D.I.L. S.R.L, împrejurare ce nu influenţează existenţa activităţilor economice.
Pârâta DGFP Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ fiscale atacate ca legale şi temeinice, susţinând, în esenţă, că aşa cum a rezultat în urma inspecţiei fiscale şi a verificărilor încrucişate efectuate, cele două instalaţii de foraj cu materialele şi componentele aferente au fost utilizate în România de Sucursala Ploieşti N.D.I. LTD Bermuda şi de S.C. N.D.I. Ploieşti S.R.L. şi nu de N.D.I. II LTD Bermuda, reclamanta care a solicitat rambursarea T.V.A., astfel că bunurile importate au fost utilizate de alte entităţi şi nu de contribuabilul verificat, acesta nefăcând dovada că importurile efectuate au fost destinate utilizării în scopul operaţiunilor sale impozabile.
S-a mai precizat că la momentul punerii la dispoziţia celor doi utilizatori a bunurilor, nu s-a întocmit nici un document de predare şi nici documente financiar contabile (avize de însoţire, facturi), iar reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada intenţiei sale de a desfăşura activităţi care să conducă la operaţiuni impozabile.
Susţinerile potrivit cărora N.D.I.L. II trebuie privită ca o singură entitate şi deci ca o singură persoană impozabilă, nu pot fi reţinute întrucât N.D.I.L. II este înregistrată fiscal în scopuri de T.V.A. în România pentru activitatea desfăşurată aici, dobândind calitatea de persoană impozabilă cu T.V.A. în România, distinct de N.D.I.L. II din Bermuda, închirierea instalaţiilor de foraj fiind realizată de aceasta din urmă (proprietar al bunurilor) şi nu de N.D.I.L. II RO 24683156, persoană impozabilă cu T.V.A. în România, care de altfel nu a prezentat nici un document care să dovedească faptul că ea este proprietar al bunurilor importate.
Prin Sentinţa civilă nr. 162 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din certificatul de înregistrare fiscală seria A nr. 1248013 din 31 octombrie 2008 emis de M.F.P. - ANAF, rezultă că N.D.I. II Limited, are codul de identificare fiscală nr. 24683156 şi este reprezentată prin împuternicit N.D.I. LTD Bermuda - Sucursala Ploieşti, fiind înregistrată în scopul de TVA din data de 31 octombrie 2008.
Din cele două acte administrative fiscale, respectiv raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, rezultă că în perioada de înregistrare în scopuri de TVA în România (31 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009), N.D.I.L. II Bermuda a evidenţiat lunar TVA de recuperat, pe care însă nu a solicitat-o la rambursare şi, prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2010, a solicitat rambursarea soldului sumei negative de 21.018.033 RON, din care 19.072.490 RON, reprezintă TVA de recuperat aferent lunii decembrie 2008.
Din aceleaşi acte administrative fiscale, rezultă că N.D.I. II Limited Bermuda, nu a realizat şi nu a declarat operaţiuni impozabile, TVA solicitată la rambursare provenind din înregistrarea TVA deductibilă aferentă importurilor de bunuri, respectiv celor două instalaţii de foraj, materiale şi piese de schimb aferente, efectuate în perioada decembrie 2008-noiembrie 2009.
A mai reţinut instanţa fondului că cele două instalaţii de foraj, cu materialele şi componentele aferente, au fost utilizate în România de Sucursala Ploieşti - N.D.I. LTD Bermuda şi N.D.I. Ploieşti S.R.L, nu de N.D.I. II LTD Bermuda, reclamantă în cauză şi cea care a solicitat rambursarea TVA, astfel că bunurile importate au fost utilizate de alte entităţi decât aceasta. Reclamanta nu a făcut dovada că importurile efectuate au fost destinate utilizării în scopul operaţiunilor sale impozabile, la momentul punerii la dispoziţie a bunurilor către cei doi utilizatori neîntocmindu-se nici un document de predare şi nici documente financiar contabile, aceasta nefăcând în niciun fel dovada intenţiei sale de a desfăşura activităţi care să conducă la operaţiuni impozabile.
A apreciat judecătorul fondului că reclamanta nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute la art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, coroborat cu punctul 59 din Titlul VI al H.G. nr. 44/2004, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA.
S-a mai reţinut că susţinerea reclamantei în sensul că N.D.I.L. II este o singură entitate şi deci o singură persoană impozabilă; nu este fondată, întrucât N.D.I.L. II este înregistrată fiscal în scopuri de TVA în România pentru activitatea desfăşurată în ţară, dobândind calitatea de persoană impozabilă în România, distinct de N.D.I.L. II din Bermuda.
În atare context s-a apreciat că închirierea instalaţiilor de foraj a fost realizată de N.D.I.L. II din Bermuda şi nu de N.D.I.L. RO 24683156, persoană impozabilă cu TVA în România, aceasta din urmă neprezentând nici documente care să dovedească faptul că este proprietarul bunurilor importate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs N.D.I. II LDT Bermuda prin reprezentant fiscal N.D.I. II LDT Bermuda - Sucursala Ploieşti, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
.1. Nemotivarea soluţiei adoptate
Potrivit recurentei, prima instanţă nu a făcut decât să reia argumentele părţii adverse, ignorând apărarea referitoare la nerelevanţa existenţei unui drept de proprietate asupra bunurilor importate.
2. Interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal
În dezvoltare, recurenta susţine că N.D.I.L. II şi reprezentantul său fiscal în România sunt în fapt o singură entitate legală care a desfăşurat operaţiuni economice (închiriere) pentru care locul prestării se consideră ca fiind în străinătate (Olanda), operaţiuni pentru care TVA ar fi fost deductibilă, în cazul în care operaţiunile s-ar fi realizat în România, fiind aplicabile dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.
3. Condiţionarea nelegală a dreptului de deducere a TVA de existenţa dreptului de proprietate
La acest punct, recurenta arată că prevederile legale în materie de TVA nu conţin nicio condiţionare relativă la dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor importate. În plus, la dosarul cauzei există dovezi care arată că este proprietara celor două instalaţii de foraj, RIG 677 şi RIG 678.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit precizărilor recurentei, grupul de societăţi N. cuprinde, în primul rând, două societăţi înfiinţate şi supuse legislaţiei insulelor Bermude:
- N.D.I. I LTD Bermuda (N.D.I.L. I);
- N.D.I. II LTD Bermuda (N.D.I.L. II).
În al doilea rând, în România, există următoarele entităţi:
- N.D.I. Limited Bermuda Sucursala Ploieşti, o sucursală a societăţii N.D.I.L. I;
- N.D.I. II LTD Bermuda reprezentată fiscal în România de N.D.I. LTD Bermuda, Sucursala Ploieşti, înregistrată în scopuri de TVA din data de 31 octombrie 2008 - RO 24683156.
De asemenea, în Olanda funcţionează societatea N.O.N. BV.
În perioada decembrie 2008-noiembrie 2009, recurenta a importat două instalaţii de foraj complete (RIG 677 şi RIG 678), precum şi alte echipamente aferente, în valoare totală de 110.486.655 RON, TVA înscrisă în declaraţiile vamale de import şi evidenţiată în jurnalele de cumpărări, fiind de 21.017.919 RON. Conform ordinelor de pată şi extraselor de cont prezentate cu ocazia controlului fiscal, TVA a fost achitată de către N.D.I. LTD Sucursala Ploieşti.
Prin decontul aferent lunii ianuarie 2010 recurenta a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA de 21.018.033 RON.
După cum s-a arătat la pct. I.1 din decizie, prin actele administrativ fiscale întocmite în urma controlului fiscal, s-a respins cererea recurentei de rambursare, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că achiziţiile de bunuri au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile.
În esenţă, cu aceeaşi motivare a respins şi instanţa de fond acţiunea judiciară.
Soluţia adoptată este legală pentru argumentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs.
1. Referitor la interpretarea art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal
Acest text dispune că: „art. 145 alin. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;”.
În perioada supusă inspecţiei fiscale: decembrie 2008 - ianuarie 2010, organele de control au constatat că recurenta N.D.I. II LTD Bermuda nu a realizat operaţiuni taxabile, adică nici un fel de venituri impozabile cu TVA pe codul de înregistrare al reprezentantului fiscal: RO 24683156, care să justifice deducerea TVA aferentă achiziţiei bunurilor anterior indicate.
Operaţiunea de închiriere a instalaţiilor de foraj, reflectată în facturile emise de N.D.I. II LTD Bermuda către N.O.N. BV (societatea din Olanda) nu poate fi atribuită reprezentantului fiscal din România, RO 24683156 care nu a emis, nu a evidenţiat şi nu a declarat în România nici un fel de venituri, respectiv operaţiuni taxabile, rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că N.D.I.L. II şi reprezentantul său fiscal în România sunt o singură entitate legală din perspectiva TVA, aceasta nu are suport legal.
Potrivit pct. 56 alin. (4), respectiv pct. 661 alin. (4) din Titlul VI al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 reprezentantul fiscal este angajat, din punctul de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind TVA, pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în România, iar operaţiunile fiscale efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidenţiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, ci într-o evidenţă separată în numele persoanei străine pentru operaţiunile efectuate de aceasta pe codul de TVA atribuit de autorităţile din România.
De asemenea, potrivit pct. 56 alin. (7) raportat la art. 661 alin. (7) din acelaşi act normativ, persoana impozabilă nestabilită în România, mandatează reprezentantul fiscal să întocmească documentele aferente operaţiunilor efectuate în România pe codul de TVA atribuit de autorităţile române.
2. Referitor la motivarea sentinţei
Criticile subsumate acestui motiv sunt lipsite de consistenţă.
Hotărârea prezentată rezumativ la pct. I.2 din această decizie este motivată corespunzător, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Împrejurarea că argumentaţia expusă se suprapune cu punctul de vedere expus de partea adversă nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, după cum s-a reţinut în precedent, acesta este legal.
3. Referitor la relevanţa dovezii calităţii de proprietar
Din coroborarea dispoziţiilor art. 145 - Sfera de aplicare a dreptului de deducere cu art. 1341 - Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii rezultă că, într-adevăr, dreptul de deducere a TVA nu depinde în mod necesar de dovada calităţii de proprietar al celor două utilaje importate RIG 677 şi RIG 678.
În cauză însă motivul pentru care nu a fost acordat dreptul de deducere este cel analizat la pct. II.1.
Calitatea de proprietar a fost reţinută de fisc într-un al context.
Astfel, s-a constatat că închirierea bunurilor s-a realizat de către N.D.I.L. II din Bermuda, în calitate de proprietar (calitate confirmată de reprezentantul societăţii cu ocazia controlului), iar nu de către N.D.I.L. II RO 24683156, persoană impozabilă din perspectiva TVA în România, care nu a prezentat nici un document de predare-primire ori documente financiar contabile (avize de însoţire, facturi) care să-i susţină punctul de vedere potrivit căruia ea ar fi realizat operaţiuni taxabile. Dimpotrivă, potrivit constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală întocmit la 16 aprilie 2010, bunurile importate au fost utilizate de alte entităţi.
Conchizând, persoana înregistrată fiscal în România, cu RO 24683156 nu este proprietara bunurilor importate dar nici nu a dovedit că le-a utilizat în folosul operaţiunilor sale impozabile.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.D.I. II LTD Bermuda prin reprezentant fiscal N.D.I. II LTD Bermuda - Sucursala Ploieşti, împotriva Sentinţei nr. 162 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1929/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2137/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
