ICCJ. Decizia nr. 2143/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2143/2012
Dosar nr. 46/32/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 46/32 din 24 ianuarie 2011, reclamantul N.D. a chemat în judecată pârâta Universitatea S.H. Bucureşti pentru ca aceasta să fie obligată să-i elibereze diploma de licenţă şi suplimentul la diploma de licenţă în conformitate cu dispoziţiile Legilor nr. 84/1995 şi nr. 288/204, precum şi a art. 20 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut următoarele:
În anul 2009 a absolvit Facultatea de drept şi administraţie publică a Universităţii S.H., specializarea drept, forma de învăţământ la distanţă. Pe parcursul celor 4 ani de studii a acumulat un număr de 240 de credite transferabile, a promovat toate examenele şi şi-a achitat toate obligaţiile financiare. În sesiunea iulie 2009 a susţinut şi promovat examenul de licenţă, obţinând titlul de „licenţiat în drept”.
La data de 14 septembrie 2010 s-a adresat pârâtei cu o cerere de eliberare a diplomei şi a suplimentului de diplomă, cerere la care nu a primit niciun răspuns.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S.
Prin întâmpinare, pârâta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţa de studiu pentru reclamant şi a făcut demersurile legale către chemata în garanţie în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor anului 2009 spre a le putea comanda la SC R. SA Specializările urmate de reclamant la formele de învăţământ I.D. au fost confirmate de minister prin emiterea formularelor cu sigla ministerului până în anul 2009.
Prin cererea de chemare în garanţie pârâta a solicitat următoarele:
- obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele la diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi daune interese în cuantum de 50 lei/zi întârziere începând cu data de 9 iulie 2010, în vederea eliberării către reclamant a actelor de studii;
- obligarea M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare de a pune la dispoziţia Universităţii S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actelor de studii, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi daune interese în cuantum de 50 lei/zi întârziere începând cu data de 9 iulie 2010.
Prin întâmpinare, chematul în garanţie M.E.C.T.S. a invocat lipsa de obiect a cererii de chemare în garanţie motivat de faptul că a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie şi a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi chematul în garanţie M.E.C.T.S. Bucureşti, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- reclamantul N.D. este absolventul Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, specializarea Drept, din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă, cu un număr de 240 credite, promoţia 2009, fapt atestat de pârâtă prin adeverinţa din 9 iulie 2009. Potrivit aceleiaşi adeverinţe, reclamantul a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de „Licenţiat în Drept”.
Referitor la excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie, a reţinut prima instanţă că prin adresele invocate de M.E.C.T.S. ca argumente pentru susţinerea excepţiei, ministerul a comunicat SC R. SA avizul pentru achiziţionarea de către pârâtă de formulare tipizate pentru actele de studii necesare absolvenţilor promoţiilor 2009 şi 2010, însă într-un număr diferit (mai mic) decât cel solicitat de pârâtă.
Corespondenţa dintre universitatea pârâtă şi chematul în garanţie demonstrează divergenţele instituţionale pe care cele două părţi le au în legătură cu îndreptăţirea absolvenţilor anumitor forme de învăţământ superior de a li se elibera actele de studii. Aceste divergenţe de principiu şi cu caracter general nu pot fi soluţionate în cadrul particular al prezentei cauze în care, supusă analizei, este îndreptăţirea unei persoane determinate, reclamantul, de a i se elibera diploma de licenţă, astfel încât, nu se poate reţine că adresele invocate de minister susţin excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie.
În privinţa fondului cererii de chemare în judecată, a reţinut prima instanţă că potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 410/2002 privind structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior, anexa 2, modificată prin H.G. nr. 944/2002, nr. 693/2003 şi nr. 1082/2003, în vigoare la data înmatriculării reclamantului. Potrivit acestor dispoziţii, Facultatea de drept a Universităţii S.H. este acreditată la forma de zi, cu o durată de 4 ani şi cu un număr de 240 credite, iar pentru forma de organizare F.R. (frecvenţă redusă) este autorizată să funcţioneze provizoriu. Pentru forma de organizare I.D. (învăţământ la distanţă) - absolvită de reclamant - pârâta nu este nici acreditată, nici autorizată să funcţioneze provizoriu.
În acest context, a reţinut prima instanţă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, potrivit cărora, instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
A mai constatat prima instanţă că pentru studenţii aflaţi în situaţia reclamantului, Guvernul a adoptat Ordonanţa nr. 20/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate (publicată în M. Of. al României nr. 581 din 20 august 2009) - act normativ în vigoare atât la data susţinerii de către reclamant a examenului de licenţă şi la data solicitării de către acesta a eliberării actelor de studii, cât şi la data formulării acţiunii. Legea educaţiei naţionale - Legea nr. 1/2011 (publicată în M. Of. al României nr. 18 din 20 ianuarie 2011), care abrogă O.G. nr. 10/2009 - a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 şi, la art. 361 alin. (5), conţine dispoziţii similare cu cele din O.G. nr. 10/2009. Potrivit art. 3 din această din urmă ordonanţă, studenţii ciclului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de învăţământ la distanţă au dreptul de a-şi continua studiile la specializări autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării; doar absolvenţilor prevăzuţi la art. 3, care susţin şi promovează examenul de licenţă în condiţiile ordonanţei, ministerul le recunoaşte diploma obţinută, aşa cum se prevede în art. 4.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.D., care a formulat critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă că, deşi nu se contestă dreptul său de a obţine diploma finală de studii, instanţa de fond a dezlegat în mod greşit fondul demersului judiciar.
Recurentul a afirmat că refuzul pârâtei de a elibera diplomele obţinute în urma examenului de licenţă - sesiunea iulie 2009, susţinut în aceleaşi condiţii ca şi absolvenţii promoţiilor 2005 - 2008, programele I.D. şi F.R. neacreditate, posesori ai diplomelor finale, produce efecte vătămătoare asupra sa şi creează, totodată, o situaţie de discriminare între absolvenţii care şi-au finalizat studiile la aceeaşi formă de învăţământ.
În opinia reclamantului, ministerul pârât nu poate fi exonerat de răspundere deoarece se face vinovat de faptul că nu a luat nicio măsură pentru reglementarea situaţiei privind Universitatea S.H. şi a altor instituţii asemănătoare din ţară, deşi legislaţia îl obligă la acţiuni de sesizare din oficiu cu privire la demersurile de acreditare, evaluare şi reevaluare a instituţiilor de învăţământ universitar.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru motivul revăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune vizând, în principal, refuzul nejustificat al rezolvării cererii reclamantului, de eliberare a diplomei de licenţă, ca urmare a promovării examenului de licenţă - sesiunea iulie 2009, organizat de Universitatea S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică - forma de învăţământ I.D.
Prima instanţă a respins cererea reclamantului, reţinând că pentru forma de învăţământ la distanţă (ID) pe care a urmat-o reclamantul nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era îndreptăţită să elibereze diploma de licenţă, soluţie pe care instanţa de recurs nu o împărtăşeşte.
Conform adeverinţei din 9 iulie 2009, reclamantul a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de „Licenţiat în Drept”.
Acest act se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu a fost atacat de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Analizând succesiunea demersurilor efectuate de reclamant, a reacţiei autorităţilor implicate în procedură şi a modului în care acestea şi-au îndeplinit atribuţiile, instanţa de control judiciar reţine, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de apel, că pârâta Universitatea S.H. avea obligaţia de a elibera diploma de licenţă, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007, obligaţie care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligaţiei ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.
În condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinţei de promovare a examenului de licenţă, nu pot fi reţinute apărările privind legalitatea organizării examenului de licenţă de către instituţia de învăţământ superior şi corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenţi ai specializărilor acreditate, apărări pe care M.E.C.T.S. le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al recurentului - reclamant.
Instanţa de fond, la rândul său, nu a analizat dreptul pretins a fi vătămat reclamantului, ci şi-a însuşit întâmpinarea pârâtului M.E.C.T.S.
Prin urmare, se va reţine că reclamantul este licenţiat şi poate pretinde eliberarea diplomei de licenţă, câtă vreme actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licenţiat în drept este în fiinţă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate proprie unui act administrativ.
Obligaţia recurentei-pârâte Universitatea S.H. de a elibera diploma de licenţă este corelativă obligaţiei intimatului - pârât M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat recurenta-pârâtă prin cererea de chemare în garanţie, cerere care este întemeiată şi urmează să fie admisă.
Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 şi nr. 709 din 10 februarie 2012).
De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Beian c. României).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte soluţia, în sensul admiterii acţiunii reclamantului N.D. şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta Univeristate S.H.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.D., împotriva sentinţei civile nr. 100 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului N.D. şi cererea de chemare în garanţie formulată de Universitatea S.H.
Obligă pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Obligă chematul în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma şi supliment la diplomă pentru reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2151/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
