ICCJ. Decizia nr. 2168/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2168/2012
Dosar nr. 7762/2/2011
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la data de 27 octombrie 2011, reclamanta A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, a contestat Hotărârea Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat în data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) şi a solicitat anularea parţială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor şi repararea vătămării prin acordarea punctelor aferente.
În motivarea cererii, reclamantă arată următoarele:
La data de 8 mai 2011 a participat la concursul pentru promovarea efectivă, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „CSM”) prin Institutul Naţional al Magistraturii. A formulat contestaţie cu privire la barem, la nota obţinută şi la modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la barem.
La data de 24 mai 2011 au fost afişate rezultatele finale, conform cărora a obţinut nota 6,95 (6,8 la proba teoretică şi 7 la proba practică).
Împotriva rezultatului final obţinut a formulat plângere prealabilă la CSM şi la Comisia de examen, considerând că, prin răspunsurile primite a fost vătămată, pentru următoarele argumente:
La întrebarea 41 Grila 2 (44 Grila 1), Comisia de contestaţii a stabilit o altă variantă de răspuns decât varianta iniţială, respectiv varianta B în locul variantei C şi a decis, potrivit art. 20 alin. (5) din Regulamentul de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie, că se acordă punctul corespunzător doar celor care au răspuns conform variantei B. Reclamanta susţine că, având în vedere prevederile art. 13 lit. d) din Regulamentul şi procesului-verbal de motivare al Comisiei de contestaţii, erau incidente prevederile art. 20 alin. (7) din Regulament, în sensul că se impunea anularea întrebării, urmând ca punctajul corespunzător întrebării să fie acordat tuturor candidaţilor. Mai arată reclamanta că la întrebarea respectivă a răspuns cu varianta C, stabilită iniţial de Comisia de examen ca fiind cea corectă.
La întrebarea 6 Grila G2 proba practică, Comisia de contestaţii a respins contestaţia formulată, apreciind că este corectă varianta de răspuns B, întrucât sunt incidente prevederile art. 260 alin. (2) C. pen. Reclamanta susţine că în privinţa întrebării respective sunt incidente prevederile art. 260 alin. (3) C. pen., invocând doctrina în materie.
Reclamanta susţine că este nelegală soluţia CSM de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii prealabile.
Susţine reclamanta că au fost încălcate procedurile de desfăşurare a concursului din 8 mai 2011, şi anume dispoziţiile art. 13 lit. d) din Regulamentul de organizare, conform cărora subiectele de concurs nu trebuie să conţină probleme controversate în doctrină sau practică, or, conform celor expuse anterior, subiectele respective au fost soluţionate diferit în practică, ceea ce impune anularea variantelor de răspuns, iar nu schimbarea acestora.
Reclamanta a depus, în copie, răspunsul CSM la plângerea prealabilă formulată împotriva proceselor-verbale ale Comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la barem, specialitatea drept penal procurori şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi extras cuprinzând soluţiile comisiei cu privire la contestaţiile formulate în privinţa întrebărilor din grilele de concurs.
Institutul Naţional al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că actul contestat a fost emis de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 6347 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 326/2005, conform cărora „Hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 8 martie 2012, recurenta A.M. a depus note de şedinţă prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Institutul Naţional al Magistraturii, motivat de faptul că nu a solicitat chemarea în judecată a Institutului în calitate de pârât, iar, pe fondul cauzei, a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată depusă la Curtea de Apel Bucureşti.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Susţine intimatul că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la reevaluarea variantelor de răspuns la întrebările vizate de recurentă şi acordarea unui alt punctaj, întrucât astfel instanţa s-ar substitui comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la barem, iar reevaluarea ar presupune o nouă comisie de soluţionare a contestaţiilor, care este numită de CSM, conform art. 7 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Se arată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (5), iar nu cele ale art. 20 alin. (7) din Regulamentul menţionat, întrucât comisiile de soluţionare a contestaţiilor la barem au considerat a fi corectă o altă variantă de răspuns decât cea stabilită iniţial, fără a anula una sau mai multe întrebări din testul grilă.
Evaluând legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor formulate de recurenţi şi a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurenta A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie efectivă, a cărui organizare a fost aprobată prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 3 martie 2011, concurs care s-a desfăşurat la data de 8 mai 2011 în baza prevederilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”).
În urma participării la concurs, recurenta a formulat contestaţie cu privire la barem, la nota obţinută şi la modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la barem.
Conform rezultatelor finale, afişate la data de 24 mai 2011, a obţinut nota 6,95 (6,8 la proba teoretică şi 7 la proba practică).
În cadrul prezentului litigiu, A.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat în data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) şi a solicitat anularea parţială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor şi repararea vătămării prin acordarea punctelor aferente
Hotărârea Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, reglementată prin art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data respectivă.
Având natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor şi procurorilor, ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios administrativ nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs şi la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor, iar nu înseşi aspectele privind conţinutul subiectelor de concurs şi al baremelor de notare, punctajele acordate candidaţilor şi soluţiile date contestaţiilor la barem sau la punctaj.
În exercitarea atribuţiilor lor, entităţile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.
O atare abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură. Evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip şcolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cazul Van Marle şi alţii contra Olandei, hotărârea Plenului Curţii din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Ediţia a 6-a în limba română, pag.204 - 205).
Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului CSM respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu şi adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere toate considerentele expuse, precum şi dispoziţiile art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva Hotărârii nr. 388 din 15 iunie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2137/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2196/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
