ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2228/2012
Dosar nr. 3404/2/2009
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu B.E. să constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că prin cererea nr. P 5999/01 din 08 mai 2008, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către numitul B.M. s-a solicitat verificarea, sub aspectul de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii). Cererea formulată a fost apreciată ca fiind legală în raport cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul a derulat măsuri de filaj în cazul unei persoane urmărită de Securitate, care a fost audiată de 4 ori la Sediul Securităţii şi, în urma ameninţărilor ofiţerilor s-a sinucis la 11 aprilie 1977.
Pârâtul a recurs la aceleaşi măsuri de filaj şi în cadrul altor persoane pentru următoarele motive:
- membru legionar şi „semnalat cu manifestări duşmănoase la adresa partidului şi statului”.
- relaţii cu persoane străine.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3382 din 11 mai 2011 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat pârâtului calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 (astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008) pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii” în ce îl priveşte pe pârât.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat în esenţă următoarele:
- Sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
- Recurentul a invocat excepţia lipsei procesuale a Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, deoarece, consideră că acesta nu se poate substitui nici unei persoane. Oricine a suferit ca urmare a activităţii sale şi i s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, putea formula acţiune. Se arată că aşa zisa cerere a persoanei, depuse la dosar este falsă şi nu poate fi luată în considerare.
- Invocă recurentul de asemenea şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa ca pârât, deoarece nu a fost lucrător al securităţii ci ofiţer al armatei române, cu jurământ depus faţă de ţară.
- Arată recurentul că, acţiunea este inadmisibilă pentru că:
- Actele normative invocate sunt în conflict cu normele constituţionale, au fost administrate probe fără participarea sa, cu încălcarea dreptului la apărare şi fără notificare prealabilă, prin reglementarea competenţei exclusive a Curţii de Apel Bucureşti, prin încălcarea căii de atac a apelului.
- Se arată de recurent că acţiunea este inadmisibilă deoarece nu se justifică un drept subiectiv şi un interes legitim al reclamantei şi pentru că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru ceea ce este sau ceea ce a fost, pentru o calitate a sa.
A mai arătat recurentul că înscrisurile depuse la dosar sunt părţi neconcludente din unele înscrisuri, că nu există probe, că pe înscrisuri este semnătura sa, sau că având în vedere cadrul legal existent în perioada respectivă prin activităţile informativ operative desfăşurate, ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocată de recurent, se reţine că această calitate procesuală activă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă în primul rând din lege.
Astfel, aşa cum se arată şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 267/2009, pornind chiar de la scopul reglementării, aşa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, ca fiind „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist”, care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale”. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii prin consemnarea publică a abuzurilor şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.
În acest context Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, având atribuţiile prevăzute în art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia (art. 8 alin. (1) lit. a)) din O.U.G. nr. 24/2008).
În al doilea rând în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevede „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Cum la dosar se află cererea numitului B.E. prin care acesta solicită Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în conformitate cu art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor arătate în cerere rezultă încă o dată că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a introdus acţiunea în limitele cadrului legal arătat mai sus, prevăzut de O.U.G. nr. 24/2008.
Consideraţia recurentului că, aşa zisa cerere a persoanei depusă la dosar este falsă este neargumentată şi nedovedită.
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii aşa cum au fost motivate reprezintă de fapt apărări pe fond în sensul că reprezintă argumente pentru a se demonstra că recurentul nu a fost lucrător al Securităţii, şi vor fi analizate din această perspectivă.
Prin susţinerea recurentului că „nu a fost lucrător al Securităţii ci ofiţer al armatei române, cu jurământ depus faţă de ţară”, acesta nu neagă activitatea sa ca ofiţer ci, încearcă prin anumite explicaţii să justifice anumite măsuri pe care le-a luat.
Din copiile înscrisurilor certificate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, depuse la dosar rezultă că recurentul în calitate de ofiţer operativ a desfăşurat activităţi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (dreptul la viaţa privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor) arătate în mod corect de instanţa fondului.
- Referitor la neconstituţionalitatea actelor normative invocată de recurent, în sens general ca motiv de recurs se reţine că în faţa instanţei de fond, la solicitarea recurentului, a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 4 alin. (3), art. 6 alin. (1), art. 7,art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 13, art. 24 din O.U.G. nr. 24/2008, iar prin Decizia nr. 1311 din 14 octombrie 2010 Curtea Constituţională a respins această excepţie. Prin urmare, nu poate fi reţinut nici acest motiv de recurs.
- Împrejurarea că în acest cadru legal, este reglementată competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti a fost tranşată şi la nivelul Curţii Constituţionale care a arătat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, nu este încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, fiind respectat art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.
- Cât priveşte încriminarea recurentului pentru „calitatea sa” din perioada comunistă, Înalta Curte, de asemenea face trimitere la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 267/2009, în sensul că aceasta a reţinut că procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au instrumentat dosarele întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a acestuia iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice.
- Nu poate fi reţinut nici motivul privind faptul că nu ar fi fost semnătura pârâtului – recurent pe înscrisurile depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, deoarece până la proba contrară, acestea fac dovada unor prezumţii de autenticitate.
Nici afirmaţia în sensul că în cadrul legal existent în perioada comunistă nu s-ar fi desfăşurat activităţi informative operative cu suprimarea sau încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu poate fi reţinută, din ansamblul probator rezultă că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale raportată la situaţia de fapt existentă la acea dată.
În consecinţă, faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 3382 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2260/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
