ICCJ. Decizia nr. 2260/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2260/2012
Dosar nr. 13723/280/2010
Şedinţa publică de la 10 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamantele B.I., N.M. şi C.L.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia locală de fond funciar Ştefăneşti şi Comisia judeţeană de fond funciar Argeş, anularea Deciziei nr. 3116/SCPF/ 09 iunie 2010 emisă de A.N.R.P., prin care li s-a refuzat dreptul de a primi despăgubiri în condiţiile legii speciale, precum şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin Hotărârea de validare nr. 96/2006, Comisia judeţeană de fond funciar Argeş le-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,40 ha teren curţi-construcţii situat în intravilanul oraşului Ştefăneşti, în calitatea lor de moştenitoare ale autorului N.A., iar prin Sentinţa nr. 7023 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 11909/280/2007, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit că pentru acest teren nu mai este posibilă punerea lor în posesie pe vechiul amplasament, oferindu-le trei amplasamente diferite din extravilanul oraşului Ştefăneşti în schimbul acestui teren intravilan.
Reclamantele au arătat că au refuzat noile amplasamente, pentru că aveau o valoare mai mică decât vechiul amplasament, iar prin Hotărârea nr. 1205/2009 Comisia judeţeană de fond funciar Argeş, la propunerea Comisiei locale Ştefăneşti, a confirmat transformarea documentaţiei privitoare la restituirea în natură a terenului către reclamante şi stabilirea dreptului acestora de a primi despăgubiri, documentaţia fiind transmisă autorităţii pârâte care însă a refuzat acordarea despăgubirilor, cu motivarea că există o hotărâre judecătorească privind reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 1,40 ha şi acordarea acestuia în natură.
Judecătoria Piteşti, prin Sentinţa nr. 7857 din 08 octombrie 2010, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei la Tribunalul Argeş în raport cu obiectul pricinii, ce constă în anularea unei decizii emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalului Argeş, prin Sentinţa nr. 56 din 21 ianuarie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de precizarea cadrului procesual de către reclamante, care au arătat că au calitatea de pârâte în cauză Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Cancelaria Primului Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, renunţând la judecată faţă de pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Ştefăneşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Prin precizarea cererii de către reclamante s-au formulat aceleaşi solicitări şi argumente ca în cererea iniţială.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând faptul că între părţi a avut loc o judecată cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, soluţionată prin Sentinţa nr. 256/F-Cont din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 1243/46/2010, în sensul respingerii cererii.
La termenul de judecată din 25 mai 2011, Curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reţinând că nu se solicită adoptarea unei anumite conduite sau atitudini de către aceasta în raport cu reclamantele şi nu se cenzurează în speţă un act administrativ emis de Comisie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 315/F-CONT din 1 iunie 2011, a admis în parte cererea, a anulat adresa nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010 emisă de pârâta Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor, obligând această pârâtă să primească dosarul de despăgubire al reclamantelor în sensul înregistrării şi verificării lui, conform art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 16.1 şi următoarele din H.G. nr. 1095/2005, respingând excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat s-a reţinut că prin Sentinţa nr. 256 din 10 noiembrie 2010 invocată de pârâtă a fost respinsă cererea reclamantelor pentru că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă şi nici procedura specială impusă de art. 16.4 din Legea nr. 247/2005 faţă de A.N.R.P., iar celelalte două pârâte, comisiile de fond funciar, nu au calitate procesuală pasivă, cauza fiind soluţionată deci prin prisma unor excepţii procesuale şi nu pe fond, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. În plus la acest moment sentinţa respectivă nu este încă irevocabilă, neputând constitui astfel unul dintre cele două elemente necesare pentru reţinerea autorităţii de lucru judecat.
Referitor la pârâta Cancelaria Primului Ministru, s-a reţinut că aceasta a fost desfiinţată mai înainte de promovarea acţiunii în cauză (prin O.U.G. nr. 17/2009), însă atribuţiile acesteia au fost preluate de A.N.R.P., iar cadrul procesual sub aspectul părţilor pârâte a fost limitat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantelor pentru terenul agricol în suprafaţă de 1,40 ha, iar prin Sentinţa nr. 7023/2008, Judecătoria Piteşti a dispus obligarea pârâtei Comisia locală Ştefăneşti să le pună în posesia acestui teren, reţinând că reclamantele au acest drept, însă obligaţia de individualizare a amplasamentului, intravilan/extravilan, revine Comisiei locale, cu obligarea pârâtului Primarul oraşului Ştefăneşti la plata unor daune cominatorii. Prin Decizia nr. 707/2009 a Tribunalului Argeş, a fost admis recursul şi a fost modificată sentinţa în sensul respingerii capetelor de cerere privind daunele cominatorii şi cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâţilor.
Primăria Ştefăneşti a înaintat autorităţii pârâte dosarul de despăgubire al reclamantelor, autoritate care, prin adresa nr. 1857/SCFF din 16 aprilie 2010, a arătat că acest dosar va fi inclus în procedura legală pentru acordarea despăgubirilor după ce va fi completat de către Comisia locală cu anumite documente.
Ulterior, prin adresa nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010 contestată în cauza de faţă, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat reclamantelor, prin procurator, faptul că Sentinţa nr. 7023/2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti prin care s-a dispus punerea lor în posesie cu suprafaţa de 1,40 ha, trebuia pusă în executare şi că, în virtutea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, nu este abilitată de lege să intervină în ceea ce priveşte măsurile dispuse şi hotărârile date de instanţele judecătoreşti.
Curtea de apel a apreciat astfel că acest ultim răspuns emis de către pârâtă, chiar dacă nu constituie o decizie numită ca atare de lege, este un act administrativ care aduce atingere dreptului reclamantelor de a primi măsuri reparatorii potrivit dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, pentru proprietatea lor reconstituită în mod legal, fiind rezultatul unei interpretări eronate a legii.
În concluzie, Curtea de apel a reţinut că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca organ ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale, este obligată să includă dosarul reclamantelor în procedura de acordare a despăgubirilor, fără să invoce, ca temei al refuzului ei, existenţa unei hotărâri judecătoreşti care putea fi aplicabilă într-o anumită etapă a îndelungatului proces de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantelor şi de primire efectivă în posesie a bunului lor şi care, în prezent, nu mai poate fi executată întrucât s-a trecut într-o altă etapă de aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la restituirea proprietăţii, atitudinea acesteia constituindu-se astfel într-un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantelor, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/ 2004.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi netemeinică nelegală, au declarat recurs reclamantele, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentele aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- În mod eronat a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D. întrucât au înţeles să cheme în judecată şi pe această pârâtă care are atribuţia de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurii de acordare şi plată a despăgubirilor ce i se cuvin, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005;
- Soluţia instanţei de fond nu aduce decât în parte o rezolvare solicitării sale de acordare şi de plată a despăgubirilor cuvenite, apreciindu-se că se impunea obligarea C.C.S.D. să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit în cuprinsul raportului de evaluare ce va fi întocmit în cauză, pentru suprafaţa de 1,4 ha teren situat în intravilanul oraşului Ştefăneşti.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., aduce critici sentinţei atacate în sensul că în mod eronat a fost reţinut refuzul nejustificat în cauză deoarece prin poziţia adoptată s-a dat curs şi respectat Sentinţa civilă nr. 7023 din 29 noiembrie 2008 a Judecătoriei Piteşti, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului către reclamante.
Prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 A.N.R.P. a comunicat reclamantelor prin mandatar că dosarul privind despăgubirea va fi prezentat spre selectare în următoarele şedinţe ale C.C.S.D. pentru a fi transmis evaluatorului autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare, care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita căruia va fi acordat titlul de despăgubire.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamante, apreciază că este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precizată ulterior la 3 mai 2011, rezultă că recurentele au stabilit cadrul procesual atât în privinţa pârâtelor chemate în judecată cât şi cu privire la obiectul litigiului.
Astfel, în calitate de pârâte, au fost indicate A.N.R.P. şi C.C.S.D., iar obiectul cauzei vizează inclusiv obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri conform procedurii administrative instituite în cap. V din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Această solicitare a reclamantelor este menţionată de altfel şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, cât şi în plângerea adresată de reclamante C.C.S.D. după primirea adresei nr. 3116/SCFF/2010, anulată de instanţa de fond prin sentinţa recurată.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din titlul VII din Legea nr. 247/ 2005, „În baza raportului de evaluare, C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.
În raport de aceste dispoziţii se reţine că revine competenţa C.C.S.D. de a emite titlul de despăgubire solicitat de reclamante, astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acestei autorităţi pârâte, fiind neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D. invocată din oficiu de instanţă, impunându-se respingerea acestea.
Prin urmare, în mod eronat a fost admisă această excepţie, cu atât mai mult cu cât respingerea acesteia este susţinută şi de adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 (fila 20 recurs) prin care se recunoaşte calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. în ceea ce priveşte emiterea titlului de despăgubire în cauză cât şi faptul că reclamantele sunt îndreptăţite la emiterea acestuia, fiind demarate etapele procedurii administrative, în ceea ce priveşte dosarul de despăgubiri al reclamantelor.
Faţă de cele reţinute, instanţa de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamante, va modifica sentinţa recurată în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D.
În temeiul art. 8 şi 18 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 va fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită decizia privind titlul de despăgubiri în termen de 6 luni de la data prezentei decizii, fiind necontestat că a fost demarată procedura administrativă de această pârâtă în acest sens.
Referitor la recursul declarat de pârâta A.N.R.P., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat în raport de cele susţinute în cererea de recurs.
Este adevărat că prin Sentinţa nr. 7023/2008 a Judecătoriei Piteşti irevocabilă prin Decizia nr. 707/R/2009 a Tribunalului Argeş s-a dispus punerea în posesie a reclamantelor cu suprafaţa de 1,4 ha.
Însă, cu ocazia executării s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, urmându-se procedura prevăzută de art. 16.4 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, iar dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost înaintat de Comisia Judeţeană Argeş către A.N.R.P. pentru a fi inclus în procedura legală pentru acordarea despăgubirilor, fapt confirmat de recurentă, prin adresa nr. 1857/SCFF din 16 aprilie 2010 (fila 142 dosar fond).
Mai mult, aşa cum s-a reţinut anterior, prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 este confirmată începerea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, fiind parcursă etapa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, dosarul de despăgubire fiind transmis pentru întocmirea raportului de evaluare şi apoi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Prin urmare, argumentele prezentate în cererea de recurs sunt contrazise de însăşi înscrisurile ce emană de la autorităţile pârâte. Mai mult, obligaţia impusă A.N.R.P. prin sentinţa recurată a şi fost executată.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va fi respins recurs declarat de A.N.R.P. ca nefondat şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de B.I., N.M., C.L.V. împotriva Sentinţei nr. 315/F-CONT din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia lipsei calităţii procesuale a C.C.S.D.
Obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubiri în termen de 6 luni de la data prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva aceleaşi sentinţe.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2264/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
