ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2225/2012
Dosar nr. 159/85/2010
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 181 din 19 octombrie 2009 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu;
- anularea deciziei de impunere nr. 593 din 20 august 2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscală;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală din 19 august 2009 emis de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscală;
În motivarea acţiunii în contencios administrativ, reclamanta susţine că raportul de inspecţie fiscală şi actele subsecvente sunt nelegale şi netemeinice, fiind întocmite cu nesocotirea prevederilor art. 105 alin. (1) C. proc. fisc., potrivit căruia inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturilor juridice care sunt relevante pentru impunere.
Urmare a celor reţinute prin raportul de inspecţie fiscală, pârâta a emis Decizia de impunere nr. 593 din 20 august 2009 (f. 5 - 16) prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 630.030 lei reprezentând 118.045 lei impozit pe profit suplimentar, 66.200 lei majorări de întârziere aferente, 251.141 lei TVA suplimentar, 193.778 lei majorări aferente, 327 lei impozit pe venitul microîntreprinderii şi 539 lei majorări de întârziere aferente.
Contestaţia formulată de către reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu.
Reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ împotriva Deciziei nr. 181 din 19 octombrie 2009 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu.
Curtea de Apel Alba Iulia - secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 47 din 16 februarie 2011 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC C.I. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că organul de inspecţie fiscală a respectat procedura de control prevăzută de lege, soluţionarea contestaţiei fiind făcută în limitele sesizării, conform art. 213 C. proc. fisc.
De altfel, reţine instanţa, reclamanta nu a solicitat în timpul controlului fiscal suspendarea acestuia în scopul refacerii evidenţei fiscale, astfel că simpla susţinere privind neverificarea în paralel a documentelor justificative, predate de către reprezentantul societăţii care îi asigura conducerea contabilităţii, cu documentele existente la sediul societăţii este lipsită de relevanţă juridică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC C.I. SRL Sibiu prin lichidator judiciar C.I.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că datorită unei erori de program a firmei de contabilitate, au rezultat sume care nu au nici o legătură cu realitatea şi că instanţa de fond nu i-a dat posibilitatea să administreze probe pentru a determina sumele corecte, cu toate că eroarea apare ca evidentă pentru un specialist.
Recurenta a mai susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a invocat motivele prin contestaţia formulată, întrucât ea a menţionat expres faptul că nu s-a verificat „realitatea înregistrărilor contabile în baza documentelor justificative";.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor intimatei şi potrivit dispoziţiilor legale incidente, înalta Curte apreciază, în temeiul art. 312 alin. (3) teza finală cu referire la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., că prezentul recurs este întemeiat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate, astfel că va fi admis şi urmare casării hotărârii atacate se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fapt, urmare a inspecţiei fiscale efectuată în perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, de D.G.F.P. Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscală - la sediul societăţii SC C.I. SRL, privind verificarea modului de determinare, evidenţiere şi virare în cuantumul legal al impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi fondurilor speciale, datorate bugetului general consolidat al statului, s-a constat că nu există concordantă între datele înscrise în evidenţa fiscală şi, că dosarele cuprinzând evidenţa contabilă existente la sediul societăţii erau incomplete, lipsind registrele jurnal, balanţele de verificare, note contabile aferente fiecărei luni, etc.
S-a întocmit la finalul acestui control, raportul de inspecţie fiscală din 19 august 2009 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere din 20 august 2009 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 630.030 lei.
Contestaţia formulată de SC C.I. SRL împotriva acestei decizii a fost respinsă ca neîntemeiată de D.G.F.P. Sibiu prin decizia nr. 181 din 19 octombrie 2009, iar acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva acestei ultime decizii a fost respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel Alba-Iulia, reţinându-se că organul de inspecţie fiscală a respectat procedura de control prevăzută de lege.
Instanţa de fond a ajuns la această soluţie pe baza unui probatoriu incomplet, stabilirea sumelor datorate de reclamantă făcându-se prin estimare, instanţa apreciind ca nefiind utilă soluţionării cauzei proba cu expertiză contabilă solicitată de către reclamantă.
Această probă (expertiza) se impunea însă, a fi dispusă, cu atât mai mult cu cât însăşi organul de inspecţie fiscală, în raportul efectuat (vezi pag. 5) menţionează că „a constatat că nu există concordanţă între evidenţa contabilă pe plătitor şi declaraţiile depuse de Administraţia Finanţelor Publice Dumbrăveni";.
Pe de altă parte, administratorul judiciar C.I., desemnat prin sentinţa nr. 208 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, urmare a solicitării reclamantei de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei, în Raportul privitor la situaţia financiară la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, menţionează că „în arhiva societăţii nu existau balanţe de verificare lunare, registre jurnal, note contabile şi jurnale de vânzări şi cumpărări";. Aceste documente au fost reconstituite şi din analiza lor a rezultat că, între situaţia de fapt şi evidenţa contabilă avută în vedere de organul de control fiscal la data inspecţiei, există mari discordanţe.
Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cum în speţă materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile.
În considerarea celor mai sus arătate şi pe temeiul legal indicat înalta Curte, primind recursul de faţă, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.I. SRL Sibiu prin lichidator judiciar C.I. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba - lulia - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2201/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
