ICCJ. Decizia nr. 2334/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2334/2012
Dosar nr. 7792/2/2009
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.R.V. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti:
- anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 comunicată la data de 23 martie 2009, prin care U.N.B.R. a respins ca neîntemeiată contestaţia împotriva Deciziei Baroului Bucureşti nr. 1442 din 8 mai 2008;
- anularea Deciziei Baroului Bucureşti nr. 1442 din 8 mai 2008 comunicată în anul 2009, prin care s-a dispus suspendarea sa din profesia de avocat;
- în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, a solicitat repararea pagubei prin obligarea Baroului Bucureşti să-i restituire suma de 3.000 RON pe care reclamanta a achitat-o la data de 31 martie 2009 pentru ridicarea suspendării şi reînscrierea în Tabloul Avocaţilor.
În motivarea soluţiei, reclamanta a arătat că solicită anularea deciziilor deoarece nu a avut restanţe la plată nici către Baroul Bucureşti, nici către C.A.S.a de Asigurări.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 2288 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi obligată reclamanta la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1442/2008 a Baroului Bucureşti s-a dispus suspendarea reclamantei din profesia de avocat pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale până la lichidarea datoriilor, iar prin Decizia nr. 514 din 21 februarie 2009 a U.N.B.R. a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva Deciziei nr. 1442/2008.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora cele două decizii sunt nelegale şi netemeinice sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, potrivit cărora la 8 decembrie 2008, reclamanta a depus o declaraţie prin care a arătat veniturile realizate în perioada septembrie 2006 – noiembrie 2008 şi că a achitat contribuţiile prin ordinul de plată din 24 decembrie 2007 şi respectiv 6 decembrie 2008 şi din acestea rezultă nerespectarea dispoziţiilor art. 23 din Statutul C.A.S.ei de Asigurări a Avocaţilor şi ale art. 308 din Statutul profesiei de avocat.
Conform art. 309 din Statutul profesiei de avocat nu mai era necesară respectarea procedurii prealabile de notificare pentru că reclamanta a înregistrat întârzieri de mai mult de 6 luni cu privire la declararea veniturilor sale.
Mai mult, din documentele aflate la filele 43-49 reiese că pârâtul Baroul Bucureşti a trimis reclamantei o convocare, iar ulterior şi decizia contestată, însă aceasta nu şi-a ridicat corespondenţa, deşi comunicările i-au fost făcute la adresa indicată în cererea de chemare în judecată şi astfel Baroul Bucureşti şi-a respectat obligaţiile de avertizare a reclamantei prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995 (în prezent art. 56 alin. (2) lit. m).
Din declaraţia din 8 decembrie 2008 rezulta ca prin Ordinul de plată din 6 decembrie 2008 a plătit suma de 2.508 RON reprezentând, potrivit acestei declaraţii, sume datorate pentru perioada decembrie 2007 – noiembrie 2008 şi o parte din suma datorată pentru noiembrie 2007. Aşadar, în mai 2008, când a fost emisă decizia contestată a Baroului Bucureşti, reclamanta nu achitase contribuţia integrală nici pentru luna noiembrie 2007, contrar celor menţionate în ordinul de plată din 24 decembrie 2007.
Faptul că ulterior, la momentul emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei reclamantei aceasta ar fi avut plătite la zi taxele şi contribuţiile datorate nu mai are nicio relevanţă.
Chiar dacă s-ar reţine că taxele au fost achitate la zi, contribuţiile la C.A.S. nu au fost achitate decât în decembrie 2008, adică mult după emiterea deciziei Baroului Bucureşti în mai 2008.
Cu privire la obligarea Baroului Bucureşti să-i restituie suma de 3.000 RON pe care a achitat-o pentru achitarea suspendării, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C. civ., iar solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac exercitata.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta I.R.V., considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond, în mod greşit a considerat că decizia Baroului Bucureşti este legală deşi aceasta contravine mai multor principii fundamentale de drept dar şi art. 309 din statutul profesiei de avocat şi a unor tratate internaţionale.
Se invocă faptul că hotărârea este dată cu încălcarea principiului neretroactivităţii, deoarece orice alt act administrativ prin care se instituie o sancţiune produce efecte de la data la care este comunicat celui împotriva căruia a fost dispusă această măsură. În speţă, decizia de suspendare emisă de Baroul Bucureşti a fost comunicată recurentei la 19 ianuarie 2009, astfel că măsura suspendării sale începând cu data de 15 mai 2008 este nelegală pentru că sancţiunea i-a fost aplicată retroactiv, iar la acea dată nu mai erau îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea sa.
Dacă se va trece peste această apărare, se solicită să se constate că nici la data de 15 mai 2008 nu erau îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru aplicarea sancţiunii suspendării.
Instanţa de fond, în mod greşit a indicat faptul că ar fi fost achitată abia în luna decembrie 2008 contribuţia pentru luna noiembrie 2007, deoarece nu a fost contestată valabilitatea ordinului de plată din decembrie 2007 care acoperea şi contribuţia pentru luna noiembrie, iar pentru suma restantă din luna decembrie scadenţa era la 25 ianuarie 2008.
Deşi în decizia de suspendare se menţionează faptul că măsura a fost dispusă pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale către Barou, U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, recurenta a făcut următoarele precizări:
- Taxa către Baroul Bucureşti şi U.N.B.R. o achitase din decembrie 2007 (anticipat pentru anul 2008) prin Ordinul de plată aflat la fila 11 dosar fond;
- contribuţia către C.A.S. a de Asigurări a Avocaţilor: cota aferentă lunii noiembrie 2007 a achitat-o prin OP de la fila 11 dosar, în decembrie 2007;
- pentru luna noiembrie 2007, scadenţa era 25 ianuarie 2008 şi de la acea dată se putea aprecia dacă a fost achitată sau nu, iar termenul de 3 luni de la scadenţa pentru luna decembrie s-a împlinit la 25 aprilie 2008.
După 25 aprilie 2008, recurenta putea fi notificată cu privire la sumele restante deoarece nu se putea lua măsura suspendării înainte de împlinirea unui termen de 6 luni de neplată.
Invitaţia la sediul Baroului, aflată la fila 47, nu poate fi considerată notificare în sensul art. 309 din Statut, deoarece:
- a fost prematur formulată pentru că termenul de 3 luni de la scadenţă pentru ultima lună neachitată se împlinea la 25 aprilie 2008 şi nu putea fi notificată la 14 martie 2008 că există restanţe mai mari de 3 luni;
- în scrisoarea trimisă de Baroul Bucureşti (fără să existe dovada că a fost primită de recurentă) nu rezultă ce sume restante ar fi avut şi nici perioada pentru care se aprecia că nu ar fi îndeplinit obligaţiile de plată.
În ceea ce priveşte încălcarea normelor internaţionale prioritare, se arată în motivele de recurs că prin hotărârea atacată se menţine o sancţiune luată cu încălcarea pactelor şi tratatelor internaţionale la care România este parte, întrucât prin suspendare s-a adus atingere dreptului la muncă, a fost privată recurenta de obţinerea unor venituri necesare unui trai decent, perioada în care a fost suspendată nu constituie vechimea în muncă, drept consacrat de art. 41 din Constituţie, art. 4 - 7 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Se critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul greşitei acordări a cheltuielilor de judecată pentru că acestea puteau fi acordate numai pentru cele din Dosarul nr. 7792/2/2009, iar pentru dosarul Curţii Constituţionale cheltuielile puteau fi solicitat distinct.
S-a solicitat admiterea recursului, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei U.N.B.R. nr. 514 din 8 mai 2008 prin care s-a dispus suspendarea din funcţia de avocat şi repararea pagubei prin restituirea sumei de 30.000 RON plătită la 31 martie 2009 pentru ridicarea suspendării şi reînscrierea în Tabloul avocaţilor.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 a U.N.B.R. şi a Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul Bucureşti prin care s-a dispus suspendarea sa din profesia de avocat.
Această măsură a fost luată de către Baroul Bucureşti în temeiul art. 27 lit. c) şi art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi art. 73 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, respectiv pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale către Barou, U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale.
Instanţa de fond a respins cererea de anulare pentru că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxelor şi contribuţiilor.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurentă, se constată că susţinerile potrivit cărora hotărârea este dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii sunt nefondate.
Aşa cum am arătat, decizia Baroului Bucureşti a fost emisă pentru neplata contribuţiilor şi taxelor prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat.
Potrivit art. 28 alin. (1) pct. C din Legea nr. 51/1995, „calitatea de avocat este suspendată în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la data scadenţei acestora şi până la lichidarea integrală”, iar conform art. 51 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, decizia Consiliului Baroului prin care se dispune suspendarea este executorie.
În aceste condiţii nu se poate spune că decizia nr. 1442 din 28 mai 2008 a Baroului Bucureşti ar avea caracter retroactiv deoarece ea nu putea fi emisă decât pentru neplata taxelor şi contribuţiilor în perioada anterioară emiterii, având un caracter executoriu.
Susţinerile din recurs referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru aplicarea sancţiunii suspendării, sunt însă, fondate.
Astfel, deşi în decizie se menţionează că a fost emisă pentru neplata taxelor către Baroul Bucureşti şi U.N.B.R. şi pentru neplata contribuţiei sociale, totuşi taxele pentru Baroul Bucureşti şi U.N.B.R. au fost achitate încă din decembrie 2007, anticipat pentru anul 2008, aşa cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 67 dosar instanţă de fond, iar din acest punct de vedere decizia de suspendare a fost emisă nelegal pentru că la data emiterii sale reclamanta nu avea taxe restante de plată către Baroul Bucureşti şi U.N.B.R.
În privinţa contribuţiei pentru C.A.S. a de asigurări, trebuie precizat că a fost achitată cota aferentă lunii noiembrie 2007 în luna decembrie 2007, aşa cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 11 şi fila 67 dosar fond.
Pentru luna decembrie 2007 scadenţa era la 25 ianuarie 2008.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Statutul C.A.S. ei de Asigurări a Avocaţilor, neplata totală sau parţială a contribuţiei lunare de asigurări sociale timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la achitarea integrală a datoriilor, atrage suspendarea calităţii de avocat a membrului C.A.A. în conformitate cu art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995.
Din probele aflate la dosar rezultă că reclamanta a plătit contribuţia de asigurări pentru luna noiembrie 2007 în luna decembrie 2007, conform ordinului de plată aflat la fila 67 coroborat cu cel aflat la fila 42 dosar fond, din care rezultă că pentru luna decembrie 2007 contribuţia a fost plătită în luna decembrie 2008.
Prin urmare, sumele restante erau datorate începând cu luna decembrie 2007, a căror scadenţă era luna ianuarie 2008 (25). Dacă reclamanta nu a achitat aceste sume în termen de 3 luni, se putea aplica suspendarea din profesia de avocat, aceste sume restante trebuind a fi plătite până la 25 ianuarie 2008 pentru a evita suspendarea din profesie.
Însă, potrivit art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, filiala C.A.S. ei de Asigurări a Avocaţilor trebuie să notifice în prealabil avocatul debitor şi să sesizeze baroul în cazurile în care întârzierea plăţii este mai mare de 3 luni, iar la sesizare se va ataşa dovada notificării.
Deşi la dosar, instanţa de fond a solicitat depunerea înscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziilor contestate, la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să rezulte că reclamanta a fost notificată de filiala C.A.S. ei de asigurări în legătură cu sumele de plată restante şi nici sesizarea adresată baroului, sesizare ce trebuia să fie însoţită de această notificare.
În faţa instanţei de fond, pârâtul Baroul Bucureşti, în legătură cu aplicarea acestui articol, a invocat adresa nr. 1773 din 19 martie 2009 emisă de Baroul Bucureşti. Dar, prin adresa nr. 1773 din 19 martie 2008 a Baroului Bucureşti, reclamanta a fost convocată la Consiliul Baroului Bucureşti în vederea aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995.
De aceea se poate aprecia că această adresă nu poate reprezenta notificarea cerută de dispoziţiile art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, ci eventual, poate dovedi respectarea prevederilor art. 51 alin. (3) din acelaşi statut potrivit cărora Consiliul baroului decide suspendarea, în toate cazurile, după ascultarea avocatului în cauză, mai ales că din conţinutul acesteia nu rezultă ce sume restante are de plată.
Având în vedere că decizia a fost emisă fără respectarea prevederilor art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi pentru că nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost notificată cu privire la sumele restante, se va dispune anularea deciziilor emise pentru suspendarea reclamantei din profesia de avocat.
În ceea ce priveşte încălcarea normelor internaţionale, susţinerile recurentei sunt nefondate.
Mai întâi, trebuie precizat că prin Decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 în raport de art. 41 alin. (1) şi art. 6 şi art. 53 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale şi s-a reţinut că instituirea unor obligaţii pentru cei care exercită profesia de avocat şi măsuri sancţionatorii pentru cei ce încalcă regulile, nu încalcă dreptul la muncă şi nici art. 6 din Convenţie.
Aceleaşi considerente pot fi invocate şi pentru a justifica neîncălcarea dispoziţiilor art. 4 şi 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 23 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece prin statutul fiecărei profesii se pot prevedea sancţiuni în cazul nerespectării obligaţiilor stabilite şi aceasta nu înseamnă o îngrădire a dreptului la muncă.
Având în vedere că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul anulării Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul Bucureşti şi a Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 emisă de U.N.B.R.
În baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „În cazul soluţionării cererii instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”, instanţa va obliga la plata sumei de 3.000 RON reprezentând taxă pentru reînscrierea în Tabloul Avocaţilor a recurentei I.R.V., pentru că numai în acest fel va putea fi recuperat prejudiciul cauzat acesteia prin emiterea actelor prin care, în mod nelegal, s-a dispus suspendarea din profesia de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de I.R.V. împotriva Sentinţei nr. 2288 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei.
Dispune anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 emisă de U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul Bucureşti.
Obligă Baroul Bucureşti la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând taxă pentru reînscrierea în Tabloul Avocaţilor, către reclamanta I.R.V..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2331/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2348/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
