ICCJ. Decizia nr. 2440/2012. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2440/2012
Dosar nr. 647/2/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. dosar 647/2/2011, N.T.T.H., cetăţean vietnamez, a contestat decizia de returnare emisă de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări la 12 ianuarie 2011, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
Prin sentinţa nr. 3388 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta a intrat ultima dată în România la 09 decembrie 2010, prin P.T.F. Curtici, în baza permisului de şedere permanentă obţinut în Cehia, colant având dreptul, potrivit art. 128 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, de a rămâne pe teritoriul statului român pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în decurs de 6 luni.
La data de 12 ianuarie 2011 reclamanta a fost depistată cu ocazia unui control efectuat de lucrătorii autorităţii competente în Complexul Comercial „Europa"; - stand 944, Bucureşti iar în urma verificării evidenţelor specifice, s-a constatat faptul că are expirat dreptul de şedere în România, totalizând până la momentul verificărilor, respectiv momentul emiterii deciziei de returnare, 83 zile de şedere ilegală pe teritoriul României.
Având în vedere aceste aspecte şi anume că în momentul depistării străina în cauză se afla în situaţie de şedere ilegală în România, s-a stabilit că sunt incidente prevederile art. 128 alin. (1), coroborat cu art. 4, alin. (4), din O.U.G. nr. 194/2002, republicată şi, în temeiul art. 82 alin. (3) lit. a) pct. 1 din acelaşi act normativ, pe numele reclamantei N.T.T.H. a fost emisă Decizia de returnare de pe teritoriul României din 12 ianuarie 2011, act administrativ a cărui legalitate face obiectul prezentei contestaţii.
Ca atare, reclamanta a avut dreptul de şedere reglementat pe teritoriul ţării noastre pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în decurs de 6 luni, iar la data de 12 ianuarie 2011, conform procesului-verbal existent la dosar, a fost depistată de către lucrătorii O.R.I. în urma unui control efectuat în Complexul Comercial Europa, sector 2, Bucureşti,
Din probatoriu rezultă că reclamanta a totalizat 83 zile de şedere ilegală, încălcând astfel prevederile art. 128 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
În consecinţă, cum reclamanta a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 128 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, instanţa a reţinut că autoritatea pârâtă, în mod temeinic şi legal, a emis pe numele acesteia actul administrativ contestat.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Intimatul Oficiul Român pentru Imigrări a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Văzând dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., aplicabil în recurs în temeiul art. 298 corelat cu art. 316 C. proc. civ., şi examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă şi susţinută de reprezentantul Ministerului Public, înalta Curte constată că aceasta este fondată şi urmează a o admite, cu consecinţa respingerii recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta N.T.T.H. a contestat Decizia de returnare de pe teritoriul României din 12 ianuarie 2011, având ca obiect părăsirea teritoriului României în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă a deciziei, în caz contrar de îndepărtare sub escortă a reclamantei precum şi aplicarea interdicţiei de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni de la data ieşirii din tară.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată cu modificările şi completările ulterioare ";Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.";
În consecinţă, sentinţa recurată nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 137 corelat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de N.T.T.H. împotriva sentinţei nr. 3388 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.T.T.H. împotriva sentinţei nr. 3388 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2438/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2522/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
