ICCJ. Decizia nr. 2454/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2454/2012
Dosar nr. 582/45/2009*
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu A.N.I. anularea actului constatator emis la data de 27 septembrie 2007.
În fapt, a arătat reclamantul că este consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, mandatul său fiind validat prin H.C.L. nr. 2 din 20 iunie 2008.
Prin Dispoziţia Primarului Oraşului Târgu Frumos nr. 867 din 14 februarie 2007 a fost numit pe bază de contract de management director la C.C.G.I. din Târgu Frumos.
A apreciat reclamantul că funcţia de consilier local în cazul său nu este incompatibilă cu activitatea de manager pe care o desfăşoară, deoarece nu este în concordanţă cu dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, deoarece nu este funcţionar public şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
În drept, reclamantul şi-a motivat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 144/2007; Legea nr. 554/2004, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 şi Legea nr. 161/2003.
Pârâta a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care apreciază că susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate conform O.U.G. nr. 37/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă şi conferă titularului vechime în muncă şi în specialitate.
Totodată, a precizat pârâtul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) şi art. 91 şi 94 din Legea nr. 161/2003, reclamantul se află în starea de incompatibilitate prin deţinerea simultană a funcţiei de director şi calitatea sa de consilier local.
Prin sentinţa nr. 203 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea promovată de reclamantul P.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., împotriva actului de constatare din 27 iulie 2009 emis de A.N.I. în dosar nr. 83/I.I./2009, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin actul de constatare din 27 iulie 2009 s-a reţinut că, la data de 9 martie 2009, pârâta a fost sesizată de către oraşul Târgu Frumos, persoană juridică de drept public, prin primar G.T., cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care se află P.P., pe de o parte consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, iar pe de altă parte, director la C.C.G.I. din oraşul Târgu Frumos.
- În urma verificărilor, s-a reţinut că reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece deţine funcţia publică de director la C.C.G.I., instituţie aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, aflându-se astfel în stare de incompatibilitate, începând cu data de 20 iunie 2008 şi până în prezent.
A apreciat instanţa de fond că, în mod corect, s-a reţinut că, prin deţinerea simultană a calităţii de director la C.C.G.I., instituţie aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităţilor, din perspectiva art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 în vigoare la data de 27 iulie 2009 privind unele masuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
A mai reţinut prima instanţă că reclamantului, prin exercitarea calităţii de director la C.C.G.I. în baza contractului de management menţionat, chiar dacă nu este, aşa cum corect susţine acesta, funcţionar public, i se aplică în baza art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003, deci aceleaşi incompatibilităţi ca şi unui funcţionar public. Or, mandatul de consilier local implică exercitarea unei funcţii de demnitate publică care este potrivit articolului menţionat incompatibilă cu calitatea de funcţionar public şi implicit şi cu cea de director la C.C.G.I., funcţie care sub aspectul incompatibilităţilor i se aplică acelaşi regim.
În plus, a reţinut curtea de apel şi incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv..”.
A mai constatat prima instanţă că din adeverinţa de la fila 69 rezultă că în cursul anului 2008 reclamantul, în calitate de consilier local, nu a intervenit în dezbaterile C.L. pentru a cere o majorarea a bugetului C.C., instituţie aflată în subordinea C.L. şi pe care acesta o conducea, fapt apreciabil, dar care nu înlătura starea de incompatibilitate în care acesta se află care operează ope lege şi se apreciază prin simpla deţinere concomitentă a celor două calităţi, indiferent de conduita reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut calitatea sa de funcţionar public, aplicându-i dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003;
- instanţa de fond a respins acţiunea, în considerarea unor texte de lege care, în prezent, sunt declarate neconstituţionale, respectiv O.G. nr. 37/2009;
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care, conform O.C.C.G.I., la această instituţie nu sunt prevăzute posturi de funcţionari publici, iar contractul de management are regim juridic diferit faţă de contractul individual de muncă.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Argumente de fapt şi de drept
Prin actul de constatare încheiat de A.N.I., la data de 27 iulie 2009, s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantului P.P. începând cu data de 20 iunie 2008 şi până în prezent, prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în sensul că acesta a exercitat concomitent funcţia de consilier local în C.L. Târgu Frumos, precum şi pe cea de Director la casa de C.G.I. instituţie aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant, susţine că, în mod greşit, instanţa de fond i-a reţinut calitatea de funcţionar public, aplicându-i dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Această critică nu poate fi reţinută de instanţa de recurs, deoarece, din considerentele hotărârii atacate rezultă că prima instanţă a reţinut următoarele: „reclamantul prin exercitarea calităţii de director la C.C.G.I. în baza contractului de management, chiar dacă nu este, aşa cum corect susţine acesta, funcţionar public, i se aplică în baza art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003, deci aceleaşi incompatibilităţi ca şi unui funcţionar public”.
Prin urmare, nu judecătorul fondului a fost cel care a legat exercitarea funcţiei de director de calitatea de funcţionar public, ci însăşi legea în temeiul căreia reclamantul îşi exercita funcţia de conducere, lege care, sub aspectul incompatibilităţilor prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 98 şi 11 - 114 din Legea nr. 161/2003 a asimilat funcţia de director exercitată în temeiul unui contract de management cu o funcţie publică, respectiv cu calitatea de funcţionar public.
În ceea ce priveşte critica vizând faptul că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe texte de lege care, în prezent, sunt declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Curtea de apel, în mod corect, s-a raportat la contextul legislativ existent la momentul întocmirii raportului de evaluare şi al constatării stării de incompatibilitate în ceea ce îl priveşte pe reclamant.
Astfel, este de reţinut că, reclamantul nu a fost numit director al Casei de cultură în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009, ci contractul de management a fost încheiat la data 19 februarie 2007, în temeiul O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituţiilor publice de cultură, motiv pentru care, deşi în prezent, dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 au fost declarate neconstituţionale, reclamantul şi-a continuat exercitarea funcţiei de conducere şi contractul de management sub imperiul legislaţiei în temeiul căreia le-a încheiat.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din contractul de management impun părţilor să adapteze contractul de management corespunzător reglementărilor legale intervenite ulterior încheierii actului şi care îi sunt aplicabile. Din această perspectivă, în mod corect, instanţa de fond a reţinut incidenţa art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, în ceea ce priveşte aplicarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea nr. 161/2003 şi directorilor instituţiilor publice cu contract de management.
Dincolo, însă, de această abordare a statutului de director a reclamantului în perioada evaluării efectuate de pârâtă, ceea ce are importanţă pentru dezlegarea problemei de drept dedusă judecăţii, este de a stabili dacă, reclamantul se încadrează în situaţia de incompatibilitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin raportare la funcţia de demnitate publică de consilier local, pe care o exercită din 20 iunie 2008, acesta fiind temeiul legal al actului constatator întocmit de A.N.I.
Analizând critica formulată de recurentul-reclamant sub acest aspect, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, „Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu : /…/ calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv”.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susţine că deţine funcţia de director al casei de cultură în baza unui contract de management care nu reprezintă un contract individual de muncă şi nici nu îi conferă calitatea de funcţionar public, pentru a se afla în cazul de incompatibilitate arătat mai sus.
Această afirmaţie este contrazisă chiar de clauzele contractului de management, care, la art. 3 alin. (2) stabileşte: „Prezentul contract de management este asimilat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, managerul urmând să înceapă activitatea la data de 19 februarie 2007”.
Prin urmare, la momentul emiterii actului constatator, contractul de management al reclamantului era asimilat contractului individual de muncă, cu toate consecinţele decurgând din acest regim juridic, ceea ce presupune îndeplinirea primei condiţii prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
A două condiţie impusă de textul de lege pentru constatarea stării de incompatibilitatea, este aceea, potrivit căreia raportul de muncă al alesului local să se desfăşoare în aparatul propriu al autorităţii locale în cadrul căreia îşi exercita mandatul de consilier local.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul îşi exercită funcţia de director în cadrul unei instituţii publice de cultură aflată în subordinea C.L.O. Tg. Mureş, iar conform semnăturilor de pe contractul de management, „Angajator” este acelaşi C.L. reprezentat de P. Din adresa nr. 18776 din 26 februarie 2009, emisă de Oraşul Târgu-Frumos către A.N.I. rezultă că instituţia culturală C.C.G.I. se află în subordinea C.L.O. Târgu Frumos şi este finanţată de la bugetul local, aspect ce reiese şi din Organigrama aprobată de C.L. prin Hotărârea nr. 20 din 09 septembrie 2007.
Prin urmare, atât funcţia de consilier local, cât şi cea de director al Casei de cultură sunt remunerate din acelaşi buget local, ceea ce întăreşte raţionamentul juridic al primei instanţe în sensul că instituţia locală C.C.G.I. face parte din aparatul propriu al C.L. Târgu Frumos.
În concluzie, în speţă, sunt îndeplinite cerinţele care întrunesc ipoteza textului legal al art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce îl priveşte pe recurentul P.P., Curtea de Apel Iaşi pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.P., împotriva Sentinţei nr. 203 din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2691/2012. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
