ICCJ. Decizia nr. 2155/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2155/2012
Dosar nr. 8871/1/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Ş.N., în contradictoriu cu pârâtul S.R.I. şi a obligat această autoritate să întocmească documentaţia necesară propunerii de acordare reclamantului a gradului militar de general de brigadă şi să o înainteze A.P.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de autoritatea pârâtă.
Recursul declarat de către pârâtul S.R.I. împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010, care, pe cale de consecinţă, a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului Ş.N. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că nemulţumirea intimatului-reclamant e legată strict de Ordinul Directorului S.R.I. nr. 0631 din 2 august 2007 prin care, ca urmare a împlinirii vârstei şi vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, a fost trecut în rezervă, mai exact de neaplicarea în cazul său a prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, ordinul fiind comunicat reclamantului în data de 2 august 2007.
Înalta Curte a apreciat, în esenţă, că intimatul-reclamant nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile privind ordinul contestat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul Ş.N.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., revizuentul a susţinut că instanţa de recurs a reţinut în mod eronat inadmisibilitatea acţiunii, pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia civilă nr. 2058 din 6 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că motivarea cererii de revizuire a avut loc la data de 28 februarie 2011, cu depăşirea termenului legal de o lună de la pronunţare, în condiţiile în care existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu a fost motivată şi nu se regăseşte.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare revizuentul Ş.N., susţinând că soluţia de respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată este rezultatul unei erori materiale, în condiţiile în care cererea de revizuire a fost expediată prin poştă la data de 16 decembrie 2010, la data de 29 februarie 2011 fiind depuse motivele de revizuire, formulate, şi acestea, în termen, faţă de data comunicării deciziei contestate, şi anume 25 februarie 2011.
Prin decizia civilă nr. 3782 din 28 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de către Ş.N. împotriva deciziei civile nr. 2058 din data de 6 aprilie 2011 a aceleiaşi instanţe şi, în consecinţă, a anulat decizia atacată, dispunând judecarea cererii de revizuire formulată de către contestator împotriva deciziei civile nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 4783 din 18 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins cererea de revizuire formulată de către Ş.N. împotriva deciziei civile nr. 5342 din data de 2 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Înalta Curte a apreciat că hotărârea instanţei de recurs poate forma obiectul cererii de revizuire deoarece prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 instanţa de recurs s-a pronunţat asupra raporturilor juridice deduse judecăţii, ceea ce înseamnă ca s-a evocat fondul.
A mai reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul existenţei unui „plus petita” şi condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenţei unor „înscrisuri noi doveditoare” de natură a infirma situaţia de fapt şi temeinicia soluţiei instanţei de recurs, care a apreciat ca inadmisibilă acţiunea revizuentului pentru lipsa procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea a mai reţinut că soluţia supusă revizuirii nu a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii prevăzute de art. 129 alin. final C. proc. civ., în sensul pronunţării pe cereri care nu au făcut obiectul litigiului.
Totodată, Înalta Curte a constatat că nici al doilea motiv de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reţinut deoarece toate înscrisurile depuse de revizuent nu reprezintă înscrisuri noi doveditoare în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de natură a schimba situaţia de fapt reţinută de instanţa de recurs care a determinat aprecierea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile şi respingerea ei ca atare prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii Ş.N. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut că cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiaşi judecători ce au soluţionat şi contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2058/2011 şi că astfel sunt incidente prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora”pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.”
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, față de temeiurile de drept invocate şi raportat la motivele înfăţişate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: „contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Verificând susţinerile contestatoarei, Înalta Curte constată că acestea vizează faptul că cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiaşi judecători ce au soluţionat şi contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2058/2011 motive ce nu se încadrează în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., această neregularitate nefiind invocată nici in faţa instanţei de fond, la termenele următoare şi nici prin motivele de recurs şi nevizând, de altfel, această cale de atac.
Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse, va fi respinsă contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ş.N. împotriva Deciziei nr. 4783 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2012. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2454/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
