ICCJ. Decizia nr. 261/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 261/2012
Dosar nr. 2244/2/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.A.I. să se constate existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 32 din Constituţia României din 1965 şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 3895 din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins atât excepţia lipsei de interes, cât şi acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.A.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1) Reclamantul are un interes concret în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, urmăreşte deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate sau au efectuat activităţile prevăzute de acest act normativ prin consemnarea publică - publicarea în M. Of., Partea a III-a - a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii publice; acest act normativ antrenează doar eventuale consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altor persoane, în perioada dictaturii comuniste.
2) Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că pârâtul a fost căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Harghita.
Însă, prin activităţile pe care le-a desfăşurat în virtutea funcţiei sale, pârâtul nu a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
Mai precis, dreptul la libera circulaţie nu a fost încălcat, întrucât pârâtul a procedat doar la ascultarea persoanei care venise în audienţă la şeful Securităţii judeţene care nu se afla la serviciu şi la efectuarea promisiunii că îi va obţine o audienţă la conducerea instituţiei. Această parte nu a fost desemnată să soluţioneze cererea petentei de acordare a permisiunii de a pleca în străinătate.
Nici dreptul la respectarea inviolabilităţii domiciliului, a convorbirilor telefonice, precum şi dreptul la viaţă privată nu au fost încălcate de către pârât, întrucât acesta nu a participat la acţiunile nominalizate de către reclamant. Este vorba despre planul de acţiune întocmit de două servicii ale Securităţii, semnat de alte persoane decât pârâtul şi aprobat de şeful Securităţii, în care se specifică faptul că acţiunile de asigurare împotriva surprinderii echipei care urma să introducă aparatura de urmărire în domiciliul persoanei urmărite trebuiau să fie realizate şi de către pârât. Însă, din probele administrate în cauză nu rezultă că planul a fost pus în executare sau că pârâtul a participat în mod efectiv la punerea sa în executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
Intimatul a desfăşurat cel puţin o activitate tipică de poliţie politică, întrucât, cu ocazia instrumentării unui caz, a participat la instalarea unor microfoane în vederea interceptării convorbirilor telefonice, dar şi a discuţiilor purtate la domiciliul persoanei urmărite, sens în care a pătruns în locuinţa acestei persoane. Este vorba despre un cetăţean care dorea să se stabilească definitiv în străinătate şi care a încercat să obţină permisiunea autorităţilor în acest scop.
În opinia recurentului, situaţia creată a determinat încălcarea gravă a secretului convorbirilor telefonice, a inviolabilităţii domiciliului, dar şi a dreptului la viaţă privată.
Pe aspectul analizat, recurentul a arătat faptul că actele întocmite de către superiorii intimatului au fost puse în aplicare, ceea ce dovedeşte îndeplinirea măsurilor propuse de aceştia.
În plus, intimatul a semnat alte acte în instrumentarea respectivului caz, ceea ce probează atât cunoaşterea de către acesta a motivului pentru care cel urmărit se afla în atenţia Securităţii, cât şi implicarea directă a intimatului în instrumentarea dosarului.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Prezenta acţiune în contencios administrativ a avut la bază cererea de verificare din 25 iulie 2005 adresată recurentului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată şi completată.
Instanţa de control judiciar apreciază că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea recurentului de "lucrător al Securităţii":
1) Persoana să aibă calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989.
Într-adevăr, după cum rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/3816 din 19 decembrie 2008, intimatul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita.
2) În calitatea menţionată la pct. 1 şi în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte consideră că această condiţie nu este îndeplinită în speţa de faţă, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că intimatul a participat la instrumentarea cazului prezentat de către recurent.
Mai precis, după cum a subliniat şi judecătorul fondului, planul de acţiune pentru urmărirea persoanei care intenţiona să se stabilească în străinătate a fost întocmit de alte persoane decât intimatul.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că planul aflat în discuţie a fost pus în aplicare şi că la această acţiune a participat şi intimatul.
Ca atare, simpla nominalizare a numelui intimatului în cuprinsul planului nu poate conduce la concluzia că partea intimată şi-a adus vreo contribuţie la activităţile care, în concepţia recurentului, au determinat încălcarea unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului.
În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3895 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2722/2012. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
