ICCJ. Decizia nr. 3950/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3950/2012
Dosar nr. 1406/2/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta B.C. a chemat în judecată pârâţii M.A.I. şi C.S. „D.” Bucureşti precum şi, potrivit disp.art. 16 Legea nr. 554/2004, pe Vicepremierul N.D., în calitate de ministru al administraţiei şi internelor şi L.E. în calitate de Preşedinte al C.S. „D.” Bucureşti, solicitând recunoaşterea dreptului său la salariul de merit pe lunile martie-iunie 2009; obligarea pârâţilor să-i calculeze şi să-i plătească salariul de merit ce i-a fost anulat în mod ilegal începând cu data de 1 martie 2009, până la data pensionării, cu actualizarea acestuia la rata inflaţiei, până la momentul plăţii efective; să-i calculeze şi să-i înscrie în fişa de evidenţă menţiunile corespunzătoare referitoare la creşterea salariului pe ultimele luni de activitate, prin acordarea salariului de merit, precum şi obligarea la recalcularea pensiei şi a salariilor compensatorii în raport de salariul de merit coroborat.
În temeiul disp.art. 4 Legii nr. 554/2004 reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. din 16 aprilie 2009 privind anularea salariului de merit pentru anumite categorii de poliţişti şi a Dispoziţiei Preşedintelui Clubului din 01 aprilie 2009 prin care reclamanta a fost nominalizată în vederea anulării salariului de merit începând cu 1 martie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 2254 din 22 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. din 16 aprilie 2009 şi a Dispoziţiei Preşedintelui C.S. "D." Din 1 aprilie 2009 şi a respinge acţiunea formulată de reclamanta B.C., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., C.S. „D.” Bucureşti prin Preşedinte L.E. şi N.D., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal recurenta B.C. a formulat recurs.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, verificând regularitatea recursului, Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea, ca până la termenul din 4 octombrie 2012, să procedeze la semnarea cererii de recurs pe care a formulat-o, conform adresei aflate la fila 22 a dosarului de recurs, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. ,„cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: (…) d) semnătura”.
În acest condiţii, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile. 3021 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la anularea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează cererea de recurs formulată de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 2254 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3955/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
